ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 378/PI din 31.07.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de droguri de risc, în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (44 acte materiale), art. 5 din C. pen., și deținere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu,prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) și alin. (1) din C. pen. rap. art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și a arestului preventiv din data de 14.04.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menținut față de inculpatul A. măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 53/DL/15.04.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022 (MAP nr. 22/UP/15.04.2022 al Tribunalului Timiș), până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 28.09.2023, inclusiv.

A pronunțat soluții de condamnare și cu privire la inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea bunurilor cu urme de droguri și cantități de droguri deținute pentru traficare și consum, rămase în urma efectuării analizelor specifice de laborator, conform dispozitivului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 112 lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea specială, de la inculpați, a unor sume de bani obținute din tranzacțiile cu droguri, conform dispozitivului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 112

1

alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă:

- de la inculpatul A., a sumei de 2.400 RON, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare;

- de la inculpatul P., a sumei de 6.400 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare;

- de la inculpatul O., a sumei de 1.520 RON ridicată cu ocazia percheziției domiciliare;

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 112

1

alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a respins solicitarea de confiscare extinsă de la inculpatul E. a sumei de 2.850 RON, și de la inculpatul F. a sumelor de 340 euro și de 5.700 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 și art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de subiectul procesual - persoană interesată R. de restituire a sumei de 6.400 euro.

În baza art. 112

1

alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă a ceasului marca x cu seria x de culoare argintie cu cadran negru, aflat în cutia originală de culoare neagră și ulterior introdus într-un plic de hârtie notat Proba 5 Percheziție, sigilat cu sigiliu MAI nr. x, aparținând inculpatului A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 și art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A. de restituire a ceasului marca x cu seria x.

În baza art. 112

1

alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă a următoarelor bunuri imobile, aparținând inculpatului A., precum și persoanelor interesate S. și T.:

- imobil (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timișoara, str. x etaj 6, jud. Timiș;

- cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 și art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de subiecții procesuali - persoane interesate S. și T., precum și inculpatul A., de restituire a imobilului (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timișoara, str. x etaj 6, jud. Timiș; și - cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului nr. 79/D/P/2020 din data de 18.04.2022, asupra următoarelor sume de bani:

- 2.400 RON ridicată de la locuința utilizată de inculpatul A.; 6.400 euro ridicată de la locuința inculpatului P.; 1.500 RON ridicată de la locuința utilizată de inculpatul O. - în vederea confiscării extinse.

- 2.850 RON ridicată de la locuința inculpatului E. - în vederea achitării cheltuielilor de judecată, potrivit sentinței și

- 340 euro și 5700 RON ridicată de la locuința inculpatului F. - în vederea achitării cheltuielilor de judecată, potrivit sentinței, și numai în limita acestora.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului nr. 146/D/P/2022 din data de 29.04.2022, asupra ceasului marca x cu seria x de culoare argintie cu cadran negru, aflat în cutia originală de culoare neagră și ulterior introdus într-un plic de hârtie notat Proba 5 Percheziție, sigilat cu sigiliu MAI nr. x, aparținând inculpatului A.;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului nr. 146/D/P/2022 din data de 07.07.2022, asupra următoarelor bunuri imobile, aparținând inculpatului A., precum și numiților S. și T.:

- imobil (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timișoara, str. x etaj 6, jud. Timiș;

- cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 378/PI din 31.07.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2022, au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații A., C., D., K., B., Q., P. și I. și persoanele interesate T. și S..

Prin decizia penală nr. 855/A din 13.10.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de PÎCCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 378/PI din 31 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2022, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, în baza art. 72 din C. pen., a dedus din durata pedepsei principale aplicate:

- inculpatului Q., durata reținerii de 24 de ore din data de 14.04.2022 până la 15.04.2022, precum și durata arestului preventiv și a arestului la domiciliu executată din data de 21.04.2022 până în data de 21.10.2022, inclusiv (data înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar);

- inculpatului P., durata reținerii de 24 de ore din data de 14.04.2022 până la 15.04.2022, precum și durata arestului preventiv și a arestului la domiciliu executată din data de 21.04.2022 până în data de 10.02.2023, inclusiv (data înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar).

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților A., C. și B., în continuare, față de cele dispuse de prima instanță, durata arestului preventiv, începând cu data de 31.07.2023 la zi.

În baza art. 424 alin. (2) raportat la art. 399 alin. (1) și art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv dispusă față de inculpații A., C. și B., precum și măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații D., K., Q. și P..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C., D., K., B., Q., P. și I. și persoanele interesate T. și S. împotriva aceleiași sentințe penale.

Onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu în cauză a rămas în sarcina statului.

A obligat pe apelanții A., C., D., K., B., Q., P., I., T. și S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în drept, faptele inculpatului A. care, împreună cu inculpații B., C., D., I., E., F., J., G. și H., în perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, a constituit un grup infracțional organizat și a acționat în mod coordonat, în vederea obținerii de beneficii financiare, prin activități de depozitare, deținere, distribuire, vânzare și cumpărare de droguri de risc (cannabis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Deopotrivă, a reținut că, în drept, faptele inculpatului A., constând în aceea că, în perioada septembrie 2021 - 14 aprilie 2022, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale:

- a deținut/depozitat cannabis în vederea traficării (cantitatea de 7185,58 grame deținută împreună cu inculpatul B. în apartamentul de pe str. x din Timișoara și cantitățile de 1,19 grame și 172,46 grame în apartamentul de pe str. x din Timișoara) și

- a vândut/distribuit în 43 de rânduri diferite cantități de cannabis cuprinse între 5 grame și 1 kilogram către numiții C., F., E., I., D., H., U., J., G. și V., în perioada 05.01.2022 - 05.04.2022, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (44 acte materiale), art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului A., care, la data de 14.04.2022, a deținut, în locuința sa de pe str. x din Timișoara, cantitatea de 0,45 grame fragmente de comprimate care conțin 3,4 Metilendioximetamfetamină (MDMA), destinate consumului propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

La data de 10 noiembrie 2023, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 855 din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin apărător ales, avocat W., cu împuternicire avocațială aflată la dosar.

În motivarea cererii de recurs în casație, apărarea a învederat că, referitor la infracțiunea de inițiere, constituire sau de aderare la un grup infracțional organizat, toți inculpații au invocat faptul că argumentele expuse de instanța de fond nu au corespondent în elementele de tipicitate cuprinse în norma de incriminare, respectiv în art. 367 alin. (1) și (6) din C. pen., nefiind relevate elemente probatorii care să facă dovada modalității în care s-a constituit grupul infracțional organizat, existența coeziunii de voință opozabilă tuturor celor care l-au constituit, acțiunile concrete realizate de fiecare inculpat în parte în modalitățile inițierii și constituirii, respectiv a aderării, durata în timp a grupării infracționale, subordonarea ierarhică dintre membrii grupării și scopul pentru care s-a constituit grupul.

Astfel, în opinia apărării, din situația de fapt reținută de prima instanță "într-o manieră generală și nu punctual pentru fiecare acuzat în parte", rezultă că argumentele au vizat elemente ce țin de conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri, ceea ce echivalează cu o suprapunere între infracțiuni (cea de criminalitate organizată și cele de trafic de droguri). Or, din conținutul prevederilor art. 367 din C. pen. rezultă că infracțiunea reglementată de acest text de lege este una distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracțiunea scop și care subzistă indiferent dacă aceasta din urmă a fost sau nu realizată.

Precizând că varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare și un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-și alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline și a acționa potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege, apărarea a apreciat că, în cauză, din considerentele hotărârii referitoare la situația de fapt și analiza ansamblului probator, nu rezultă o asemenea înțelegere între participanți, de natură să contureze săvârșirea infracțiunii în modalitățile normative reținute de instanța de fond. Deopotrivă, a susținut că instanța de fond trebuia să indice, în mod concret, perioada de timp în care fiecare dintre inculpați a constituit sau a aderat la acest grup, având în vedere activitățile pretins ilicite reținute în sarcina inculpaților ce au fost subsumate infracțiunilor scop (trafic de droguri) pentru care grupul infracțional a fost constituit.

În fine, apărarea a susținut că niciunul dintre inculpații care au dat declarații în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpați a unor acțiuni ce ar putea fi circumscrise noțiunilor de inițiere/constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, precum și modalitatea de funcționare, structura, practicile, regulile de acțiune și eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, ci au arătat în mod constant că nu a existat un grup infracțional organizat ("unii doar se cunoșteau între ei, iar alții nu s-au cunoscut niciodată").

Astfel, apărarea a arătat că inculpații A. și B. au fost vânzători de droguri, fără însă a exista vreo legătură subiectivă între ei sau un plan coordonat pentru atingerea unui scop comun. Or, în lipsa unui scop comun, nu se poate vorbi de existența unui grup infracțional organizat, iar simpla împrejurare, evidențiată de organele de urmărire penală, că inculpații se cunoșteau și unii dintre ei au dezvoltat relații de prietenie și apropiere nu poate constitui un argument pentru condamnarea unei persoane, atâta timp cât nu există nicio dovadă că aceștia au avut preocupări și activități infracționale derulate în comun, care pot fi circumscrise noțiunii de "scop" al grupului infracțional organizat.

În opinia apărării, în prezenta cauză, trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat s-a întemeiat pe anumite prezumții prezentate de organele de urmărire penală, nu pe probe certe.

Pe de altă parte, notând dispozițiile prevăzute de art. 371 din C. proc. pen., apărarea a susținut, în esență, că inculpații A. și B. au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri individual, distinct, precum și faptul că nu există nicio dovadă că banii obținuți din vânzarea drogurilor au fost folosiți pentru finanțarea activităților pretinsului grup, sumele fiind păstrate de către cei care au distribuit drogurile, de la care au și fost confiscate.

Apărarea a apreciat și că cererea inculpatului A. de a fi judecat în procedura simplificată se impunea a fi respinsă, având în vedere că, prin decizia nr. 4/2019, Înalta Curte de Justiție și Casație, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a stabilit că, în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din C. proc. pen.

Conchizând, apărarea a apreciat că se impune admiterea prezentului recurs în casație, desființarea deciziei Curții de Apel Timișoara și, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

În drept, recurentul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Deopotrivă, recurentul a invocat și cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în susținerea căruia a criticat menținerea de către instanța de apel a măsurii confiscării extinse a unor bunuri imobile.

În cauză, împotriva aceleiași decizii penale au formulat recurs în casație persoanele interesate S. și T., prin apărător ales, care a fost însă respins, ca inadmisibil, prin încheierea nr. 32/RC din ședința din camera de consiliu din data de 25 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele arătate în considerente, prin încheierea nr. 32/RC din data de 25 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recursul în casație formulat de inculpatul A. a fost admis în principiu sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare menționat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație. Așadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casație și care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecință, completările aduse cererii de recurs în casație în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.

Analizând în aceste coordonate recursul în casație, respectiv criticile formulate de recurentul inculpat prin cererea introductivă care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, inculpatul A. împreună cu inculpații B., C., D., I., E., F., J., G. și H. au constituit un grup infracțional organizat care a avut ca scop obținerea de beneficii financiare, prin activități de depozitare, deținere, distribuire, vânzare și cumpărare de droguri de risc (cannabis), scop care a și fost realizat.

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat A. a criticat decizia din apel, arătând în esență că aceasta nu descrie grupul infracțional organizat în sensul prevăzut de art. 367 alin. (6) din C. pen.

Criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 367 alin. (6) din C. pen., "Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.".

Așadar, condițiile de existență a pluralității constituite rezidă din formarea unui grup structurat din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Cu alte cuvinte, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Textul în discuție reprezintă o transpunere a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, care definesc noțiunea de "grup structurat" ca fiind "grupul care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracțiune și care nu deține neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi", rolul său fiind acela de a distinge pluralitatea constituită de cea ocazională (participația penală).

De altfel, elementele folosite de legiuitor sunt cele care în mod tradițional în doctrină sunt prezentate ca aspecte de diferențiere între pluralitatea ocazională (caracter ocazional, lipsa unui program, lipsa unei repartizări a atribuțiilor) și cea constituită, aceasta din urmă fiind definită ca o grupare de cel puțin trei persoane, cu un anumit program în care să intre săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, care are o anumită organizare, reguli de colaborare care asigură coeziunea și stabilitatea grupului.

Nu se poate reține existența grupului infracțional organizat în cazul în care principala caracteristică a modului de acționare este sporadicitatea și nu se poate stabili o conexiune între acțiunile celor implicați.

Astfel, sub aspectul situației de fapt, curtea de apel a reținut cu titlu definitiv că, începând cu luna septembrie a anului 2021, în Municipiul Timișoara acționa grupul infracțional organizat format din cetățeni români specializat în traficul de droguri de risc (cannabis) procurate din Spania de la cetățeni români stabiliți acolo, grup ai cărui membri aveau atribuții specifice și erau structurați pe trei paliere infracționale distincte, între membrii grupării existând interconexiuni și relații de colaborare, atât din perspectiva surselor de aprovizionare, cât și prin prisma distribuției către consumatorii finali.

Membrii grupării erau specializați în achiziționarea drogurilor de risc din Spania în cantități mari (zeci de kilograme de cannabis), depozitarea acestora într-o locație specială (distinctă de locuințele inculpaților), cântărirea și porționarea lor în funcție de necesități și cereri și în distribuirea acestora către dealeri mai mici sau mai mari care asigurau ajungerea produsului (cannabis) la consumatorii finali, activități ce aveau loc aproape zilnic.

Astfel, s-a reținut că elementele definitorii ale grupului infracțional organizat s-au caracterizat prin - structura rețelei - constituită din zece persoane (posibil împreună și cu alte persoane), fiind identificate trei structuri/paliere distincte, fiecare cu un rol bine determinat: palierul furnizorilor; palierul depozitarilor și dealerilor "en gross" și palierul clienților-dealeri, inculpatul A. făcând parte din palierul depozitarilor și dealerilor "en gross".

Cu privire la palierul depozitarilor și dealerilor "en gross", segment al grupului infracțional organizat din care fac parte inculpații A. și B., s-a reținut cu titlu definitiv că aceștia erau specializați în primirea unor cantități mari de droguri de risc din Spania, fiecare din surse diferite, depozitarea, manipularea și distribuirea lor către ceilalți membrii ai grupării infracționale care au acționat în Timișoara.

S-a mai reținut că între cei doi inculpați a existat o relație strânsă de colaborare și organizare a traficului de droguri de risc, aceștia depozitând împreună cantitățile mari de cannabis primite din Spania într-un apartament închiriat, situat pe str. x din Timișoara, și realizând, totodată, împreună activități de cântărire și porționare a drogurilor în locuința deținută de inculpatul A., situată pe str. x din Timișoara.

Tot aici, cei doi au desfășurat o mare parte din activitatea lor de distribuire/vânzare a drogurilor către alți membrii ai grupării, atât dealeri mari care au cumpărat cantități de sute de grame sau kilograme de cannabis, cât și dealeri mici care au cumpărat cantități mai moderate.

S-a arătat, astfel, că, deși inculpații A. și B. dețineau fiecare propria cantitate de "marfă", au conlucrat în permanență, ajutându-se reciproc la activitățile de manipulare (cântărire, porționare, vidare), împrumutându-se reciproc de "marfă" atunci când a fost nevoie și au vândut unul pentru celălalt, ținând evidența scriptică (în agende) și reglându-se ulterior.

Aceștia aveau, în principiu "clientelă" separată, dar și clienți comuni, astfel că inculpatul A. distribuia cannabis în special inculpaților D., E., H. și I..

Cei doi inculpați aveau și clienți comuni, principalul fiind inculpatul C. care, dat fiind nivelul ridicat al activității sale de trafic de cannabis către numeroși cumpărători, achiziționa cu o frecvență ridicată droguri de la ambii inculpați-distribuitori (drogurile acestora având prețuri și calitate diferite) pentru a face față cererilor variate din partea clienților săi.

S-a statuat cu titlu definitiv că din probele administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul A. a desfășurat într-un mod organizat și metodic întreaga activitate de trafic de droguri, cantitățile foarte mari de droguri și de bani pe care acesta le-a manipulat zilnic, precum și numărul mare de persoane existente în cercul său infracțional făcând necesară ținerea unei evidențe scriptice de către acesta.

În ceea ce privește palierul clienților-dealeri, s-a statuat definitiv că acesta este format din clienții fideli ai inculpaților A. și B., care au achiziționat în mod organizat și constant "marfa" (cannabis) depozitată și livrată de aceștia, au plătit prețuri prestabilite pentru aceasta și luând, de multe ori, "marfa" pe datorie, între ei și furnizori (inculpații A. și B.) fiind stabilite relații de încredere reciprocă.

S-a mai reținut că din acest segment al grupului au făcut parte atât dealeri mari de droguri, cât și dealeri mici, aceștia fiind toți specializați strict în vânzarea aceluiași tip de drog (cannabis), achiziția acestora de la inculpații A. și B. și vânzarea mai departe către clienții proprii nefiind sporadică și întâmplătoare, ci o activitate constantă și permanentă.

În ceea ce privește continuitatea în timp a grupului, instanța de apel a avut în vedere că aceasta este dată, în principal, de perioada întinsă în care s-a desfășurat activitatea infracțională - perioada septembrie 2021 - aprilie 2022.

Recurentul inculpat a contestat existența unei anumite configurări concrete a grupului ca element de tipicitate obiectivă, poziția apărării limitându-se, practic, la a critica pretinsa omisiune a instanței de apel de a evidenția neechivoc, în decizia sa, structura grupului. Înalta Curte constată că această critică reflectă valorificarea limitată și selectivă a considerentelor deciziei penale atacate, prin accentuarea numai a chestiunilor factuale descrise punctual în hotărârea recurată, cu ignorarea, însă, a ansamblului argumentelor pe care s-a sprijinit, în substanță, hotărârea instanței de apel.

Din examinarea coroborată a întregii argumentații expuse în decizia criticată rezultă neîndoielnic că instanța de apel a reținut într-o formă neschimbată elementele privind grupul infracțional organizat, astfel cum au fost descrise de prima instanță și a expus propria argumentație care relevă neechivoc concordanța dintre acuzația adusă recurentului prin actul de sesizare a instanței și fapta reținută în sarcina acestuia prin hotărârea penală definitivă, iar, în final, corespondența dintre aceasta din urmă și tiparul legal al incriminării prevăzute de art. 367 din C. pen. sub aspectul existenței unei structuri infracționale organizate de sine stătătoare.

Astfel, instanța de apel a reținut în ce privește conexiunea și rolul membrilor grupului infracțional organizat, următoarele:

- inculpații A. și B. au fost nucleul întregii activități de trafic de droguri de risc desfășurate de această grupare infracțională pe raza Municipiului Timișoara, fiind specializați în primirea unor cantități mari de droguri de risc din Spania, fiecare din surse diferite, depozitarea, manipularea și distribuirea acestora către ceilalți membrii ai grupării infracționale care acționează în Timișoara;

- inculpatul H. a fost cunoscut în rândul membrilor grupării infracționale ca fiind "șoferul", deoarece acesta se ocupa cu activități de transport de droguri pe ruta Spania-România;

- inculpații A. și B. au ținut în permanență legătura și au discutat despre orice problemă legată de livrarea cantităților de cannabis, despre clienții acestora și sumele de bani datorate de ei;

- palierul clienților-dealeri, așa cum s-a aătat în cele ce preced, a fost format din clienții fideli ai inculpaților A. și B., care au achiziționat în mod organizat și constant "marfa" (cannabis) depozitată și livrată de aceștia, au plătit prețuri prestabilite pentru aceasta și luând, de multe ori, "marfa" pe datorie, între ei și furnizori (A. și B.) fiind stabilite relații de încredere reciprocă.

- o parte din membrii palierului III al grupului infracțional organizat erau nu doar dealeri de cannabis, ci și "oameni de bază" ai altor membrii ai grupării, plasați la un nivel superior;

- inculpatul C., care a desfășurat o activitate susținută, vânzând săptămânal cantități de ordinul sutelor de grame de cannabis, avea la rândul lui drept client fidel și "om de bază" pe inculpatul J.;

- inculpatul G. a fost omul de încredere al lui B., care, atunci când pleca din localitate sau din țară, acesta îl lăsa pe G. să aibă grijă de apartamentul lui, să vândă "marfa" pe care o lăsa în apartament clienților săi și să transporte pentru el "marfă" atunci când avea nevoie.

Așadar, din modul în care este descrisă fapta, rezultă nu doar realizarea elementului material, ci și a cerințelor esențiale atașate, infracțiunile pentru săvârșirea cărora s-a constituit grupul fiind grave, inculpații au acționat organizat și coordonat pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de trafic de droguri de risc, în îndeplinirea obiectivului propus, respectiv obținerea de avantaje financiare din activitatea infracțională.

Cât privește critica privind lipsa scopului grupului infracțional, Înalta Curte observă că recurentul pornește de la premisa eronată potrivit căreia nu a existat o decizie comună care să releve în ce scop vor fi folosiți banii proveniți din vânzarea de droguri, aceștia fiind păstrați de cei care îi dobândeau, fapt din care ar rezulta că fiecare acționa pentru sine, în beneficiul propriu, nu pentru grup.

O atare susținere este nefondată, deoarece interpretarea dispoziților prevăzute de art. 367 din C. pen. în sensul dorit de către recurent, ar reprezenta o adăugare la lege și, implicit, o încălcare a principiului legalității.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2024.