ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1692/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1692/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 13 noiembrie 2006, D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Timiș, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a

inculpaților D.

V., D.P., D.C., F.S.M., și

în

stare de libertate a inculpatului P.R.V., pentru trafic de persoane,

constituire de grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni

și spălare de bani. Prin același rechizitoriu s-a

dispus disjungerea cauzei față de numitul P.F.C., stabilit

în

Austria (pct. IV al rechizitoriului nr. 316/D/P/2005 din 13 noiembrie 2006).

În cursul anului 2006, după revenirea în

România a numitului

P.F.C., s-au finalizat

cercetările și față de acesta, care a

fost trimis în judecată prin

rechizitoriul nr. 226/D/P/2006 din 3 aprilie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Timiș.

Prin sentința penală nr. 625/ PI din 21

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul P.F.C.,

cu domiciliul în Austria și reședința în România, în prezent arestat în

penitenciarul Timișoara, la următoarele pedepse:

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 5 ani

închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.,

cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art.

35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 12

ianuarie 2007, la zi.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a

sumei de 10.000 euro, obținută de acesta de la părțile vătămate L.V., D.M. și C.E.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 2005, părțile vătămate D.M.,

L.V., C.E. și G.A. s-au prezentat la sediul

B.C.C.O.

Timișoara denunțând activitatea infracțională desfășurată de membrii familiei D.

și F.S., cercetați într-un alt dosar

penal aflat pe rolul Tribunalului

Timiș (nr. 4935/30/2006).

Conform celor sesizate, inculpații F.S., D.

V., D.P. și D.C.V., au racolat, cazat și

transportat

în Austria părțile vătămate menționate, care au fost preluate de inculpatul P.F.C.,

cetățean român stabilit în Austria, care, la rândul său, Ie-a plasat unor

patroni de localuri pentru a practica prostituția.

Grupul infracțional era coordonat de

inculpata D.V., împreună cu ceilalți membrii ai familiei, adică D.P. și fiul

acestora, D.C.V., ajutați și de martorul P.R. care identifica victimele, ce

erau apoi cazate și dansau în localul familiei D. din localitatea Birda, Jud.

Timiș.

Ulterior, părțile vătămate erau transportate

la Oradea, fiind preluate de inculpatul F.S., care le transporta la Viena și le

plasau inculpatului P.F.C.

În Austria, inculpatul P.F.C. plasa victimele

traficului de persoane la barul P. din

Graz, unde acestea erau

obligate să practice prostituția. În cazul în

care ar fi dorit să plece, părțile vătămate aflau că trebuie să achite

inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, bani de care acestea nu dispuneau.

Părțile vătămate L.V. și

D.M. au reușit să fugă

din Graz

cu ajutorul martorei G.C., stabilită în prezent în Germania. Ulterior, acestea

s-au repatriat și au denunțat activitatea infracțională desfășurată de

inculpatul P.F.C. și ceilalți inculpați, adică familia D. și F.S.

Inculpatul P.F.C. a negat constant orice

activitate infracțională, arătând că este o persoană ce se bucură de un bun

renume în Austria. La dosarul primei instanțe se află cererea de, acordare a

asistenței juridice internaționale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt, din

Austria, prin care se solicită informații privind

stadiul procedurii față de acesta în România, deoarece pe rolul acestei

instanțe

se află un dosar (nr. 29 Ur 135/07 s) în care este cercetat pentru infracțiuni

asemănătoare, respectiv crima de trafic

transfrontalier

de persoane în vederea practicării prostituției, prevăzută

de art. 217 alin.

(1) C. pen. austriac.

Martorii R.V. și C.E.F., au arătat că

inculpații D. au transportat părțile vătămate D.M. și L.V. la Oradea, iar apoi

au fost duse în Austria de către martorul C.E.F. care avea stabilită întâlnirea

cu inculpatul P.F.C. într-o benzinărie, pentru preluarea părților vătămate.

Acești martori au arătat ;ă părțile vătămate erau așteptate de către inculpatul

P.F.C. și că veniseră în Austria pentru a-și găsi un loc de muncă.

Martora R.V. mai arată că părțile vătămate au

sunat-o de la Graz, spunând că erau păzite, nu se puteau deplasa, și că ar fi

trebuit să plătească unei persoane de origine

române pe nume F.,

suma de 2.000 euro. Aceeași martoră, mai arată că

părțile vătămate D.M. și L.V. știau de la inculpatul D. că vor merge în Austria

pentru a lucra ca bone.

Partea vătămată C.E.,

arată că în cursul anului 2003,

fiind

minoră (15 ani), a plecat în Austria prin intermediul martorului P.R. care a

dus-o în Oradea, unde a fost așteptată de inculpatul F.S. care a fost de acord

să o ducă în Austria, unde aceasta urma să se angajeze ca dansatoare, prin

intermediul inculpatului P.F.C. Acest inculpat i-a cerut aproximativ 70 % din

veniturile pe care le obținea, reținându-i pașaportul până în anul 2004. Partea

vătămată a recunoscut că a practicat prostituția în Austria și că era obligată

să achite inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, din banii obținuți de la

clienți.

C.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul P.F.C.

în localul P., acesta fiind prieten cu patronul localului.

Și partea vătămată G.A. a relatat că, în

cursul anului 2003, a fost contactată de către inculpata D.V. pentru a

merge în Austria ca dansatoare, urmând a câștiga

mari sume de bani.

Aceasta a mai arătat că a fost cazată la familia D.,

în localitatea

Birda, de unde a fost

transportată în Oradea de către D.C.,

împreună cu B.E. și B.L. La

Oradea, acest grup a fost preluat de către inculpatul F.S. și a fost dus la

Graz, în Austria, cu autoturismul acestuia, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.F.C.

Partea vătămată G.A. a mai arătat că

inculpatul P.F.C. a cazat-o, împreună cu alte fete venite din România, la o

pensiune, a practicat prostituția, iar o parte din banii obținuți i-a dat

inculpatului P.F.C. la cererea acestuia pentru a-și acoperi cheltuielile făcute

cu transportul ei în Austria. A menționat că a stat în Austria aproximativ două

săptămâni, după care a fugit.

Din probatoriul

administrat a rezultat că aceste persoane au fost

recrutate, cazate și transportate de inculpații D.,

în Austria, într-un local din Graz, unde erau plasate de către inculpatul P.F.C.

pentru practicarea prostituției, banii fiind însușiți de

acești inculpați. Inculpatul P.F.C., în afară de

faptul că a

invocat că este nevinovat, nu a făcut referire la probe din

care rezultă altă stare de fapt.

Împotriva acestei sentințe inculpatul P.F.C.

a declarat apel.

Prin decizia penală nr. 50/ A din 13 martie 2008,

Curtea de Apel Timișoare, secția penală, a admis apelul inculpatului, a

desființat sentința și, rejudecând, a dispus următoarele:

A făcut aplicarea art. 13 C. pen și a art. 20

alin. (2) din Legea

nr. 678/2001 cu privire

la infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

A menținut măsura

arestării preventive a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, durata

măsurilor preventive.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel a reținut că apelul declarat de inculpat este admisibil în ceea ce

privește omisiunea instanței de fond de a da eficiență modificărilor

legislative succesive intervenite.

Astfel, primul motiv de

apel s-a referit la omisiunea instanței de a

aplica legea penală mai favorabilă, deoarece Legea nr.

678/2001 a suferit modificări și completări ulterioare. Printre modificările și

completările intervenite s-a introdus art. 20

prin care s-a reglementat, la

alin. (2), o cauză de reducere a pedepsei

în situația în care persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de

prezenta

lege, iar în timpul urmăririi

penale denunță și facilitează identificarea și

tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege

beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

A apreciat instanța de apel că se impune,

prin aplicarea art. 13

C. pen., și față de

adresa eliberată de procurorul-șef D.I.I.C.O.T.

, reținerea în favoarea

inculpatului a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001

modificată și completată, dar fără ca aceasta să aibă drept consecință

reducerea pedepselor stabilite.

Cel de-al doilea motiv de aj. al, care se

referă la nevinovăția inculpatului decurgând din aceea că nu i-ar fi cunoscut

pe ceilalți membrii ai grupului și că nu ar fi desfășurat nici o activitate

specifică traficului de persoane, a fost apreciat ca neîntemeiat.

Din probele administrate, instanța de apel a

reținut că s-a format un grup infracțional coordonat de D.V., și din care făcea

parte D.P. și D.C.V., ce era ajutat de martorul P.R., grup ce identifica

victimele care erau ulterior cazate și dansau în localul familiei D. din Birda,

județul Timiș. Apoi, părțile vătămate erau transportate la Oradea, de unde erau

preluate de către inculpatul F.S. care le ducea la Viena, aici fiind preluate

de inculpatul P.F.C. care le

plasa în barul

P. din Graz, fiind obligate să practice prostituția. în acest sens sunt

depozițiile martorilor R.V. și C.E.

F. care au oferit detalii în legătură

cu activitatea infracțională. Martora a relatat că a fost sunată de către

părțile vătămate care s-au plâns că nu se puteau deplasa și că, dacă ar fi

plecat, trebuia să

plătească unei persoane

de origine română, pe nume F., suma de

2.000 euro. Mai arată martora că,

la momentul plecării în Austria, părțile vătămate au avut reprezentarea că vor

lucra ca bone. Relevantă este și declarația părții vătămate C.E. care a arătat

că a fost obligată să se prostitueze într-un bar din Austria, iar inculpatul o

obliga ca 70 % din încasări să i le dea acestuia, reținând pașaportul părții

vătămate. Și partea vătămată G.A. a relatat despre activitatea membrilor

grupului infracțional, cu referire la acțiunile inculpatului de a plasa părțile

vătămate în localurile din Austria și de a le pretinde o parte din veniturile

rezultate din

practicarea prostituției,

părților vătămate fiindu-le îngrădită posibilitatea

de deplasare și

libertatea de mișcare, inculpatul obișnuind să rețină pașapoartele acestora

pentru a fi sigur de stabilitatea părților.

Împotriva deciziei, inculpatul P.F.C. a

declarat prezentul recurs.

Fiind de acord,

inculpatul a fost ascultat atât de către instanța de

fond, cât și de către instanța de apel.

Prin recursul declarat,

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe

care o va executa având în vedere reținerea cauzei de

reducere a pedepsei prevăzută de art. 20 din Legea nr. 678/2001.

Recursul nu este

fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001,

persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în

timpul urmăririi penale denunță sau facilitează identificarea și tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de

Legea nr. 678/2001, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei

prevăzute de lege.

Din examinarea acestui

text legal, rezultă că pedeapsa stabilită,

prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., trebuie să se situeze între jumătatea minimului special și jumătatea

maximului special al textului incriminator al faptei.

Așa cum a menționat și instanța de apel,

pedepsele stabilite se situează între aceste limite (jumătatea minimului

special și jumătatea maximului special al textului incriminator al faptei) și

răspund criteriilor reglementate de art. 72 C. pen., precum și scopului

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, față de cele reținute, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Din pedeapsa ce se va

executa de către inculpat, în conformitate

cu art. 88 C. pen., se va deduce durata măsurilor

preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.F.C. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 13 martie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.M.,

L.V., C.E. și G.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 mai 2008.