ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1692/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 noiembrie 2006, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților D. V., D.P., D.C., F.S.M., și în stare de libertate a inculpatului P.R.V., pentru trafic de persoane, constituire de grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și spălare de bani. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul P.F.C., stabilit în Austria (pct. IV al rechizitoriului nr. 316/D/P/2005 din 13 noiembrie 2006). În cursul anului 2006, după revenirea în România a numitului P.F.C., s-au finalizat cercetările și față de acesta, care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 226/D/P/2006 din 3 aprilie 2007 al D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Timiș. Prin sentința penală nr. 625/ PI din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul P.F.C., cu domiciliul în Austria și reședința în România, în prezent arestat în penitenciarul Timișoara, la următoarele pedepse: În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 12 ianuarie 2007, la zi.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 euro, obținută de acesta de la părțile vătămate L.V., D.M. și C.E. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În cursul anului 2005, părțile vătămate D.M., L.V., C.E. și G.A. s-au prezentat la sediul B.C.C.O. Timișoara denunțând activitatea infracțională desfășurată de membrii familiei D. și F.S., cercetați într-un alt dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Timiș (nr. 4935/30/2006). Conform celor sesizate, inculpații F.S., D. V., D.P.

și D.C.V., au racolat, cazat și transportat în Austria părțile vătămate menționate, care au fost preluate de inculpatul P.F.C., cetățean român stabilit în Austria, care, la rândul său, Ie-a plasat unor patroni de localuri pentru a practica prostituția. Grupul infracțional era coordonat de inculpata D.V., împreună cu ceilalți membrii ai familiei, adică D.P. și fiul acestora, D.C.V., ajutați și de martorul P.R. care identifica victimele, ce erau apoi cazate și dansau în localul familiei D. din localitatea Birda, Jud. Timiș. Ulterior, părțile vătămate erau transportate la Oradea, fiind preluate de inculpatul F.S., care le transporta la Viena și le plasau inculpatului P.F.C. În Austria, inculpatul P.F.C.

plasa victimele traficului de persoane la barul P. din Graz, unde acestea erau obligate să practice prostituția. În cazul în care ar fi dorit să plece, părțile vătămate aflau că trebuie să achite inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, bani de care acestea nu dispuneau. Părțile vătămate L.V. și D.M. au reușit să fugă din Graz cu ajutorul martorei G.C., stabilită în prezent în Germania. Ulterior, acestea s-au repatriat și au denunțat activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.F.C. și ceilalți inculpați, adică familia D. și F.S. Inculpatul P.F.C. a negat constant orice activitate infracțională, arătând că este o persoană ce se bucură de un bun renume în Austria.

La dosarul primei instanțe se află cererea de, acordare a asistenței juridice internaționale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt, din Austria, prin care se solicită informații privind stadiul procedurii față de acesta în România, deoarece pe rolul acestei instanțe se află un dosar (nr. 29 Ur 135/07 s) în care este cercetat pentru infracțiuni asemănătoare, respectiv crima de trafic transfrontalier de persoane în vederea practicării prostituției, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. austriac. Martorii R.V. și C.E.F., au arătat că inculpații D. au transportat părțile vătămate D.M. și L.V. la Oradea, iar apoi au fost duse în Austria de către martorul C.E.F. care avea stabilită întâlnirea cu inculpatul P.F.C.

într-o benzinărie, pentru preluarea părților vătămate. Acești martori au arătat ;ă părțile vătămate erau așteptate de către inculpatul P.F.C. și că veniseră în Austria pentru a-și găsi un loc de muncă. Martora R.V. mai arată că părțile vătămate au sunat-o de la Graz, spunând că erau păzite, nu se puteau deplasa, și că ar fi trebuit să plătească unei persoane de origine române pe nume F., suma de 2.000 euro. Aceeași martoră, mai arată că părțile vătămate D.M. și L.V. știau de la inculpatul D. că vor merge în Austria pentru a lucra ca bone. Partea vătămată C.E., arată că în cursul anului 2003, fiind minoră (15 ani), a plecat în Austria prin intermediul martorului P.R. care a dus-o în Oradea, unde a fost așteptată de inculpatul F.S.

care a fost de acord să o ducă în Austria, unde aceasta urma să se angajeze ca dansatoare, prin intermediul inculpatului P.F.C. Acest inculpat i-a cerut aproximativ 70 % din veniturile pe care le obținea, reținându-i pașaportul până în anul 2004. Partea vătămată a recunoscut că a practicat prostituția în Austria și că era obligată să achite inculpatului P.F.C. suma de 2.000 euro, din banii obținuți de la clienți. C.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul P.F.C. în localul P., acesta fiind prieten cu patronul localului. Și partea vătămată G.A. a relatat că, în cursul anului 2003, a fost contactată de către inculpata D.V. pentru a merge în Austria ca dansatoare, urmând a câștiga mari sume de bani.

Aceasta a mai arătat că a fost cazată la familia D., în localitatea Birda, de unde a fost transportată în Oradea de către D.C., împreună cu B.E. și B.L. La Oradea, acest grup a fost preluat de către inculpatul F.S. și a fost dus la Graz, în Austria, cu autoturismul acestuia, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.F.C. Partea vătămată G.A. a mai arătat că inculpatul P.F.C. a cazat-o, împreună cu alte fete venite din România, la o pensiune, a practicat prostituția, iar o parte din banii obținuți i-a dat inculpatului P.F.C. la cererea acestuia pentru a-și acoperi cheltuielile făcute cu transportul ei în Austria. A menționat că a stat în Austria aproximativ două săptămâni, după care a fugit. Din probatoriul administrat a rezultat că aceste persoane au fost recrutate, cazate și transportate de inculpații D., în Austria, într-un local din Graz, unde erau plasate de către inculpatul P.F.C.

pentru practicarea prostituției, banii fiind însușiți de acești inculpați. Inculpatul P.F.C., în afară de faptul că a invocat că este nevinovat, nu a făcut referire la probe din care rezultă altă stare de fapt. Împotriva acestei sentințe inculpatul P.F.C. a declarat apel. Prin decizia penală nr. 50/ A din 13 martie 2008, Curtea de Apel Timișoare, secția penală, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și, rejudecând, a dispus următoarele: A făcut aplicarea art. 13 C. pen și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, durata măsurilor preventive. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că apelul declarat de inculpat este admisibil în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a da eficiență modificărilor legislative succesive intervenite. Astfel, primul motiv de apel s-a referit la omisiunea instanței de a aplica legea penală mai favorabilă, deoarece Legea nr. 678/2001 a suferit modificări și completări ulterioare.

Printre modificările și completările intervenite s-a introdus art. 20 prin care s-a reglementat, la alin. (2), o cauză de reducere a pedepsei în situația în care persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. A apreciat instanța de apel că se impune, prin aplicarea art. 13 C. pen., și față de adresa eliberată de procurorul-șef D.I.I.C.O.T. , reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, dar fără ca aceasta să aibă drept consecință reducerea pedepselor stabilite.

Cel de-al doilea motiv de aj. al, care se referă la nevinovăția inculpatului decurgând din aceea că nu i-ar fi cunoscut pe ceilalți membrii ai grupului și că nu ar fi desfășurat nici o activitate specifică traficului de persoane, a fost apreciat ca neîntemeiat. Din probele administrate, instanța de apel a reținut că s-a format un grup infracțional coordonat de D.V., și din care făcea parte D.P. și D.C.V., ce era ajutat de martorul P.R., grup ce identifica victimele care erau ulterior cazate și dansau în localul familiei D. din Birda, județul Timiș. Apoi, părțile vătămate erau transportate la Oradea, de unde erau preluate de către inculpatul F.S. care le ducea la Viena, aici fiind preluate de inculpatul P.F.C.

care le plasa în barul P. din Graz, fiind obligate să practice prostituția. în acest sens sunt depozițiile martorilor R.V. și C.E. F. care au oferit detalii în legătură cu activitatea infracțională. Martora a relatat că a fost sunată de către părțile vătămate care s-au plâns că nu se puteau deplasa și că, dacă ar fi plecat, trebuia să plătească unei persoane de origine română, pe nume F., suma de 2.000 euro. Mai arată martora că, la momentul plecării în Austria, părțile vătămate au avut reprezentarea că vor lucra ca bone. Relevantă este și declarația părții vătămate C.E. care a arătat că a fost obligată să se prostitueze într-un bar din Austria, iar inculpatul o obliga ca 70 % din încasări să i le dea acestuia, reținând pașaportul părții vătămate.

Și partea vătămată G.A. a relatat despre activitatea membrilor grupului infracțional, cu referire la acțiunile inculpatului de a plasa părțile vătămate în localurile din Austria și de a le pretinde o parte din veniturile rezultate din practicarea prostituției, părților vătămate fiindu-le îngrădită posibilitatea de deplasare și libertatea de mișcare, inculpatul obișnuind să rețină pașapoartele acestora pentru a fi sigur de stabilitatea părților. Împotriva deciziei, inculpatul P.F.C. a declarat prezentul recurs. Fiind de acord, inculpatul a fost ascultat atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel. Prin recursul declarat, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe care o va executa având în vedere reținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 20 din Legea nr. 678/2001. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Din examinarea acestui text legal, rezultă că pedeapsa stabilită, prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., trebuie să se situeze între jumătatea minimului special și jumătatea maximului special al textului incriminator al faptei. Așa cum a menționat și instanța de apel, pedepsele stabilite se situează între aceste limite (jumătatea minimului special și jumătatea maximului special al textului incriminator al faptei) și răspund criteriilor reglementate de art. 72 C. pen., precum și scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Din pedeapsa ce se va executa de către inculpat, în conformitate cu art. 88 C. pen., se va deduce durata măsurilor preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.C. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 13 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 12 ianuarie 2007 la 15 mai 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.M., L.V., C.E. și G.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.