ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7739/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3126/PI din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.C.S. SA împotriva pârâților Consiliul Județean Timiș, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Județean Timiș și D.V.M.A.Z.L., instanța reținând lipsa calității procesuale a reclamantei. Instanța a reținut că tribunalul este competent în soluționarea pricinii, fiind atacată o decizie emisă în baza Legii nr. 10/2001. S-a reținut că doar persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 poate ataca decizia, respectiv dispoziția de respingere a cererii de retrocedare în natură, având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (3) din lege, or reclamanta nu justifică o atare calitate.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 267 din 17 mai 2007, a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Timișoara. Instanța a reținut, în principal, că un act ce face dovada persoanei îndreptățite asupra imobilului are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, iar nulitatea acestui act poate fi invocată de un terț ce se consideră vătămat prin emiterea lui în condițiile dreptului comun, competența de soluționare în primă instanță revenind judecătoriei.

Pârâtul Consiliul Județean Timiș a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că acțiunile prin care terții solicită anularea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 ar trebui judecate de instanțele competente să soluționeze contestațiile formulate de persoanele îndreptățite cărora unitatea deținătoare le-a respins cererile de restituire în natură. Pârâtul-recurent consideră că Tribunalul Timiș este competent să soluționeze în primă instanță acțiunea. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele argumente. În speță, reclamanta are calitatea de terț în raport atât cu emitentul, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură, care pretinde că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar.

Ea a atacat în justiție dispoziția emisă de deținătorul imobilului pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în nulitate. Pe de altă parte, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată decizia, sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie a persoanei, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Având în vedere prevederea legală citată, competența materială de soluționare a acțiunii în nulitate promovată de reclamantă, care invocă un drept propriu asupra aceluiași imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. Așa fiind, soluția instanței de apel este corectă și legală, ea urmând a fi menținută, prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș împotriva deciziei nr. 267 din 17 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.