ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

9481 din 23 septembrie 2005, reclamanta D.V.M.A.Z.L. a solicitat obligarea

pârâtului Consiliul Județean Timiș la restituirea în natură, în măsura în care

este posibil, a imobilului situat în Timișoara, format din teren în suprafață

de 698 mp, înscris în C.F. Timișoara, nr.top. 114, obligarea pârâtului la

emiterea dispoziției prin care să se acorde în compensarea terenului (dacă nu e

posibilă restituirea în natură) cu alte bunuri sau servicii ori să se propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

În motivare, reclamanta a arătat că

este moștenitoarea proprietarei tabulare L.H. și că terenul proprietatea

acesteia a trecut în administrarea Consiliului Județean Timiș în baza

Decretului nr. 111/1951.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 219 din 6 februarie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei în

sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziție pentru soluționarea notificării

înaintate Consiliului Județean Timiș la data de 16 mai 2001 prin executor

judecătoresc de către reclamantă și a respins în rest acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a respins excepția invocată de pârât cu privire la competența

materială de soluționare a cererii de către tribunal, apreciind că, în temeiul

art. 24 alin. (8) și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 revine secției

civile a tribunalului și nu secției de contencios administrativ.

Cu privire la excepția referitoare

la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș, instanța de

fond a apreciat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, restituirea

imobilelor se face prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare, astfel că președintele Consiliului Județean Timiș este

organul de conducere al unității deținătoare a imobilului și, prin urmare, are

calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, prima instanță a

reținut că reclamanta este moștenitoarea proprietarei tabulare a imobilului

înscris în C.F. Timișoara. Acest imobil a trecut în proprietatea statului și în

momentul de față se află în administrarea operativă a Consiliului Județean

Timiș.

S-a mai reținut că, deși reclamanta

a depus notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a

imobilului, unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 și art.

23 alin. (1) din susmenționata lege și nu a dispus asupra notificării pe care

avea obligația de a o soluționa în termen de 60 de zile.

Ca urmare, prima instanță a admis

acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului Președintele Consiliului

Județean Timiș să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea reclamantei.

Pentru lipsa calității procesuale

pasive acțiunea reclamantei a fost respinsă față de Consiliul Județean Timiș.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei hotărâri.

Prin primul motiv de apel, ca, de

altfel, și prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a cerut obligarea

Consiliului Județean Timiș ca, prin dispoziție motivată, să-i restituie

imobilul în natură, ori, dacă acest lucru nu este posibil, să-i ofere alte

măsuri reparatorii.

Prin cel de-al doilea motiv de apel,

reclamanta a invocat greșita rezolvare a excepției calității procesuale pasive

a Consiliului Județean Timiș.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 157/A din 8 mai 2006, a admis apelul declarat de

reclamantă și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat și Consiliul

Județean Timiș ca, prin decizie motivată semnată de Președintele său, să

dispună asupra notificării depuse de reclamantă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

a declarat recurs, criticând soluția curții de apel, pentru că a admis apelul

doar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că a fost

obligat și Consiliul Județean Timiș, în calitate de administrator al imobilului

revendicat, să dispună, prin decizie motivată asupra notificării depuse de

reclamantă.

Recursul este întemeiat și va fi

admis pentru următoarele argumente.

Din analiza considerentelor deciziei

atacate rezultă în mod cert faptul că instanța de apel a reținut ambele motive

de apel formulate de reclamantă, însă, în motivarea hotărârii s-a pronunțat

numai cu privire la cel de al doilea motiv referitor la greșita rezolvare a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș.

Dar reclamanta a invocat în primul

motiv de apel, reluând solicitarea din cererea dedusă judecății, ca instanța să

dispună asupra restituirii în natură a imobilului sau, în cazul în care acest

lucru nu este posibil, să i se ofere alte bunuri sau servicii în compensarea

terenului, ori să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu ar fi

acceptată de aceasta.

În mod evident, instanța de apel nu

a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, cererea

reclamantei fiind, de fapt, aceea cu care a investit instanța în vederea

soluționării.

Acest fapt impune casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanța va

analiza toate argumentele invocate în recurs, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.V.M.A.Z.L.

împotriva deciziei nr. 157/A din 8 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2007.