ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2008

Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. corelat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. în a cărui dezvoltare recurenta arată că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au pus în dezbaterea părților înscrisurile și cererile de probatorii depuse la dosar și deși motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este abrogat obligația instanței subzistă în baza rolului activ, instanța de apel încălcând astfel și prevederile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ. constând în faptul că instanța de apel nu mai putea rediscuta excepțiile lipsei calității procesual active și a interesului procesual al reclamantei, lipsa calității procesual pasive a pârâtei SC A.C. SA precum și excepțiile puterii de lucru judecat întrucât împotriva sentinței a formulat apel numai reclamanta, fapt ce reprezintă un extra petita.

Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea hotărârii, deoarece nu răspunde la criticile formulate prin apel. Intimații Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin primarul Municipiului Timișoara, SC G.I. SA și SC A.C. SA au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate pentru motive pe care aceasta le dezvoltă. Se susține de către intimata SC A.C. SA că probatoriul administrat în cauză este complet iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu privește nesocotirea unor principii fundamentale ci vizează exclusiv nulități procedurale, iar extrapetita la care referea art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se raportează la dispozitivul hotărârii nu la considerente, hotărârea răspunzând la toate motivele de apel. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 este de observat că, vizând probatoriul administrat, criticile dezvoltate, nu se încadrează în ipoteza textului care privește încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2). Astfel, chiar recurenta recunoaște că respectivele critici s-ar fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 10, dar acesta a fost abrogat, rămânând în vigoare numai motivele care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar lipsa rolului activ al instanței, care în cauză nu subzistă, nu este sancționată cu nulitatea decât dacă, astfel, se încalcă forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității . 2. În ce privește invocarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O. este de observat că dispozițiile Convenției Europene devin aplicabile conform art. 20 alin. (2) din Constituție când legea națională nu cuprinde dispoziții concordante cu aceasta, situație care nu se regăsește în speță. 3. Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat. Nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut s-au pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut se poate verifica în caz de admitere în tot sau în parte a cererii, iar nu și în situația în care cererea a fost respinsă în tot. Așadar, în cauza de față cum cererea de apel a fost respinsă, fără temei susține recurenta că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, referirile la calitatea procesuală sau autoritatea de lucru judecat constituind, în realitate, argumente întemeiate pe probe în susținerea soluției adoptate.

Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că susținerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este nemotivată nu corespunde realității, decizia în speță cuprinzând motivele de fapt și de drept urmare analizei motivelor de apel care au condus la soluția adoptată.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.