- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 23 septembrie 2008
Decizia nr. 2516/2008 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 245/2007 a Tribunalului Timiș
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 245 din 30 ianuarie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC D. SRL împotriva pârâților SC G.I. SA Pitești, A.V.A.S., SC A.C. SA și Municipiul Timișoara prin primar având ca obiect obligarea pârâtei SC A.C. SA să tolereze iar pârâta SC G.I. SA să efectueze în termen de 60 de zile de la pronunțarea sentinței toate operațiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind terenul de 5.735 mp înscris în C.F., Freidorf. Prin aceeași sentință au fost respinse și excepțiile formulate de pârâți privind lipsa calității procesual active a reclamantei, inadmisibilității acțiunii, lipsei de obiect și interesului procesual, lipsei calității procesual pasive a A.V.A.S.
și a Municipiului Timișoara și Consiliului Local, nefiind reținută nici autoritatea de lucru judecat față de Decizia nr. 68/A/2003 a Tribunalului Timiș. Instanța de fond a reținut că terenurile înscrise în C.F., Freidorf au trecut în administrarea operativă și apoi în proprietatea SC A.C. SA în temeiul Legii nr. 15/1990 care astfel a devenit proprietara exclusivă, nefiind în ipoteza art. 12 din Legea nr. 137/2002. Dreptul de proprietate în speță nu a reprezentat aport în natură care să determine emiterea de acțiuni, el fiind dobândit anterior actelor normative invocate. Prin Decizia nr. 265/A din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul formulat de recurenta SC D. SRL Timișoara.
Criticile apelantei cu privire la greșita reținere a situației de fapt și ignorarea procedurii de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru fostele întreprinderi de stat devenite societăți comerciale în temeiul Legii nr. 15/1990 au fost înlăturate de instanța de apel care apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Instanța de apel a reținut că SC G.I. SA Pitești a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, situație în care, în speță, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că pârâta SC A.C. SA a avut calitatea de unică succesoare a întreprinderii SC G.I.
SA Pitești - Filiala Timișoara. Legea nr. 137/2002 se referă la societăți comerciale cărora nu li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate iar dreptul de proprietate al SC A.C. SA asupra terenurilor în litigiu a fost constituit în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990. În contra deciziei a declarat recurs reclamanta SC D. SRL pentru motivele care urmează:
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. corelat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. în a cărui dezvoltare recurenta arată că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au pus în dezbaterea părților înscrisurile și cererile de probatorii depuse la dosar și deși motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este abrogat obligația instanței subzistă în baza rolului activ, instanța de apel încălcând astfel și prevederile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ. constând în faptul că instanța de apel nu mai putea rediscuta excepțiile lipsei calității procesual active și a interesului procesual al reclamantei, lipsa calității procesual pasive a pârâtei SC A.C. SA precum și excepțiile puterii de lucru judecat întrucât împotriva sentinței a formulat apel numai reclamanta, fapt ce reprezintă un extra petita.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea hotărârii, deoarece nu răspunde la criticile formulate prin apel. Intimații Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin primarul Municipiului Timișoara, SC G.I. SA și SC A.C. SA au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate pentru motive pe care aceasta le dezvoltă. Se susține de către intimata SC A.C. SA că probatoriul administrat în cauză este complet iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu privește nesocotirea unor principii fundamentale ci vizează exclusiv nulități procedurale, iar extrapetita la care referea art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se raportează la dispozitivul hotărârii nu la considerente, hotărârea răspunzând la toate motivele de apel. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 este de observat că, vizând probatoriul administrat, criticile dezvoltate, nu se încadrează în ipoteza textului care privește încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2). Astfel, chiar recurenta recunoaște că respectivele critici s-ar fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 10, dar acesta a fost abrogat, rămânând în vigoare numai motivele care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar lipsa rolului activ al instanței, care în cauză nu subzistă, nu este sancționată cu nulitatea decât dacă, astfel, se încalcă forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității . 2. În ce privește invocarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O. este de observat că dispozițiile Convenției Europene devin aplicabile conform art. 20 alin. (2) din Constituție când legea națională nu cuprinde dispoziții concordante cu aceasta, situație care nu se regăsește în speță. 3. Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat. Nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut s-au pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut se poate verifica în caz de admitere în tot sau în parte a cererii, iar nu și în situația în care cererea a fost respinsă în tot. Așadar, în cauza de față cum cererea de apel a fost respinsă, fără temei susține recurenta că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, referirile la calitatea procesuală sau autoritatea de lucru judecat constituind, în realitate, argumente întemeiate pe probe în susținerea soluției adoptate.
Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că susținerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este nemotivată nu corespunde realității, decizia în speță cuprinzând motivele de fapt și de drept urmare analizei motivelor de apel care au condus la soluția adoptată.
Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 265/A din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 13.894 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC A.C. SA Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.