ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 245 din 30 ianuarie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială, a
respins acțiunea promovată de reclamanta SC D. SRL împotriva pârâților SC G.I.
SA Pitești, A.V.A.S., SC A.C. SA și Municipiul Timișoara prin primar având ca
obiect obligarea pârâtei SC A.C. SA să tolereze iar pârâta SC G.I. SA să
efectueze în termen de 60 de zile de la pronunțarea sentinței toate
operațiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind terenul de
5.735 mp înscris în C.F., Freidorf.
Prin aceeași sentință au fost respinse și
excepțiile formulate de pârâți privind lipsa calității procesual active a
reclamantei, inadmisibilității acțiunii, lipsei de obiect și interesului
procesual, lipsei calității procesual pasive a A.V.A.S. și a Municipiului
Timișoara și Consiliului Local, nefiind reținută nici autoritatea de lucru
judecat față de Decizia nr. 68/A/2003 a Tribunalului Timiș.
Instanța de fond a reținut că terenurile
înscrise în C.F., Freidorf au trecut în administrarea operativă și apoi în
proprietatea SC A.C. SA în temeiul Legii nr. 15/1990 care astfel a devenit
proprietara exclusivă, nefiind în ipoteza art. 12 din Legea nr. 137/2002.
Dreptul de proprietate în speță nu a reprezentat aport în natură care să
determine emiterea de acțiuni, el fiind dobândit anterior actelor normative
invocate.
Prin Decizia nr. 265/A din 26 noiembrie 2007
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul formulat de
recurenta
SC
D. SRL Timișoara.
Criticile apelantei cu privire la greșita
reținere a situației de fapt și ignorarea procedurii de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor pentru fostele întreprinderi de stat devenite
societăți comerciale în temeiul Legii nr. 15/1990 au fost înlăturate de
instanța de apel care apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică
și legală.
Instanța de apel a reținut că SC G.I. SA Pitești
a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, situație în care, în speță, nu pot fi
aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002. Prin aceeași hotărâre
s-a reținut că pârâta SC A.C. SA a avut calitatea de unică succesoare a întreprinderii
SC G.I. SA Pitești - Filiala Timișoara.
Legea nr. 137/2002 se referă la societăți
comerciale cărora nu li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de
proprietate iar dreptul de proprietate al SC A.C. SA asupra terenurilor în
litigiu a fost constituit în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990.
În contra deciziei a declarat recurs
reclamanta SC D. SRL pentru motivele care urmează:
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 5 C. proc. civ. corelat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 129
alin. (4) și (5) C. proc. civ. în a cărui dezvoltare recurenta arată că nici
instanța de fond și nici instanța de apel nu au pus în dezbaterea părților
înscrisurile și cererile de probatorii depuse la dosar și deși motivul prevăzut
de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este abrogat obligația instanței subzistă în
baza rolului activ, instanța de apel încălcând astfel și prevederile art. 6
parag. 1 din C.E.D.O.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ. constând în
faptul că instanța de apel nu mai putea rediscuta excepțiile lipsei calității
procesual active și a interesului procesual al reclamantei, lipsa calității
procesual pasive a pârâtei SC A.C. SA precum și excepțiile puterii de lucru
judecat întrucât împotriva sentinței a formulat apel numai reclamanta, fapt ce
reprezintă un extra petita.
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea hotărârii, deoarece nu răspunde la
criticile formulate prin apel.
Intimații Consiliul Local al Municipiului
Timișoara prin primarul Municipiului Timișoara, SC G.I. SA și SC A.C. SA
au depus întâmpinări
la dosar prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală
a deciziei atacate pentru motive pe care aceasta le dezvoltă.
Se susține de către intimata SC A.C. SA că
probatoriul administrat în cauză este complet iar motivul prevăzut de art. 304 pct.
5 C. proc. civ. nu privește nesocotirea unor principii fundamentale ci vizează
exclusiv nulități procedurale, iar extrapetita la care referea art. 304 pct. 6 C.
proc. civ. se raportează la dispozitivul hotărârii nu la considerente,
hotărârea răspunzând la toate motivele de apel.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la motivul întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 5 este de observat că, vizând probatoriul
administrat, criticile dezvoltate, nu se încadrează în ipoteza textului care
privește încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de
art. 105 alin. (2).
Astfel, chiar recurenta recunoaște că
respectivele critici s-ar fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 10, dar
acesta a fost abrogat, rămânând în vigoare numai motivele care vizează exclusiv
legalitatea hotărârii atacate, iar lipsa rolului activ al instanței, care în
cauză nu subzistă, nu este sancționată cu nulitatea decât dacă, astfel, se
încalcă forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității .
În ce privește invocarea prevederilor art.
6 din C.E.D.O. este de observat că dispozițiile Convenției Europene devin
aplicabile conform art. 20 alin. (2) din Constituție când legea națională nu
cuprinde dispoziții concordante cu aceasta, situație care nu se regăsește în
speță.
Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.
Nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut s-au
pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut se poate verifica în caz de admitere
în tot sau în parte a cererii, iar nu și în situația în care cererea a fost
respinsă în tot.
Așadar, în cauza de față cum cererea de apel
a fost respinsă, fără temei susține recurenta că instanța s-a pronunțat asupra
a ceea ce nu s-a cerut, referirile la calitatea procesuală sau autoritatea de
lucru judecat constituind, în realitate, argumente întemeiate pe probe în
susținerea soluției adoptate.
Cu privire la motivul întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că susținerea recurentei
în sensul că hotărârea atacată este nemotivată nu corespunde realității,
decizia în speță cuprinzând motivele de fapt și de drept urmare analizei
motivelor de apel care au condus la soluția adoptată.
Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta
Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia
atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Timișoara
împotriva Deciziei civile nr. 265/A din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel
Timișoara, secția comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta -
reclamantă la plata sumei de 13.894 lei cheltuieli de judecată către intimata -
pârâtă SC A.C. SA Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 septembrie 2008.