ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8370/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

noiembrie 2002, reclamantele M.M.M. și N.M.L. au contestat decizia nr. 1178 din

17 octombrie 2002 emisă de primarul municipiului Timișoara, prin care acesta a

soluționat notificarea nr. 4836/2001 având ca obiect restituirea în natură a

imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. top 5540/2.

Ulterior, reclamantele și-au

completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a SC A. SA, Timișoara,

deținătoarea terenului și a A.P.A.P.S. solicitând admiterea cererii, anularea

dispoziției contestate și admiterea notificării.

Prin sentința civilă nr. 258 din 27

februarie 2004, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins cererea ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

SC A. SA Timișoara, are calitate

procesuală pasivă în cauză, deoarece prin cererea de chemare în judecată se

solicită restituirea în natură a unui teren deținut în prezent în proprietate

de această societate comercială.

Prin dispoziția nr. 1178 din 17

octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Timișoara a fost respinsă cererea

de restituire în natură a imobilului în litigiu și s-a înaintat spre competentă

soluționare notificarea către A.P.A.P.S., București, cu motivarea că imobilul

revendicat a trecut în proprietatea statului român în cotă de ¾ în

temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.S. și E., iar în temeiul Decretului nr.

719/1966 de la S.S.; după dezmembrare, parcela de teren solicitată, în

suprafață de 408 mp cu nr. top 5540/2, a fost transferată în C.F. Timișoara la

30 noiembrie 1994, în temeiul H.G. nr. 834/1991 întabulându-se dreptul de

proprietate în favoarea SC A. SA.

Dispoziția contestată a fost emisă

cu respectarea prevederilor art. 27 alin. (1) și (2) și art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Aceasta deoarece din expertiza

efectuată în cauză a reieșit că parcela nr. top 5540/2 se află amplasată în

incinta SC A. SA, Timișoara, fiind afectată pe o porțiune de 17 mp de clădirea

centralei termice, iar diferența de 391 mp este o platformă betonată care

deservește centrala termică.

Cum SC A. SA este o societate

comercială privatizată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită având dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției publice

care a realizat privatizarea, în speță A.P.A.P.S.

Prin decizia civilă nr. 1308 din 9

iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamante.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de apel a reținut următoarele:

Având în vedere că respingerea

cererii s-a întemeiat pe excepția lipsei calității instituției pârâte de

persoană deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, iar nu prin examinarea

fondului pretențiilor, aceasta este, în fapt, o dispoziție de retrimitere spre

soluționare în favoarea celor îndreptățiți de lege pentru a se pronunța în

această privință și, pentru că reclamantele au solicitat doar anularea actului

emis de primarul municipiului Timișoara, nu și obligarea celorlalți pârâți la

emiterea dispoziției de restituire în natură sau prin echivalent, în mod corect

Tribunalul Timiș a respins acțiunea acestora.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamantele, formulând următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au neglijat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat fără

titlu valabil de către statul român, așa cum s-a stabilit definitiv și

irevocabil prin sentința civilă nr. 2204 din 21 februarie 1994.

Cum imobilul nu a intrat niciodată

în proprietatea statului, încheierea nr. 2850 din 30 noiembrie 1994 prin care

s-a întabulat dreptul de proprietate al SC A. SA, Timișoara, este lipsită de

temei legal, cu atât mai mult cu cât la acea dată România ratificase prin Legea

nr. 30/1994 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Imobilul în litigiu poate fi

restituit în natură în situația în care se află, deoarece, așa cum rezultă din

probatoriul administrat, este liber, mai puțin cei 17 mp pe care, reclamanții

au declarat că sunt de acord să-i lase în proprietatea pârâtei SC A. SA,

Timișoara fără despăgubiri.

Intimata Primăria municipiului

Timișoara a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este întemeiat și urmează a

fi admis pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs referitoare la

nevalabilitatea titlului statului și la posibilitatea restituirii în natură a

terenului, ca fiind liber în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au fost

formulate de către reclamante și în calea de atac a apelului, însă nu au fost

analizate de către instanța de apel.

Aceasta deoarece în mod greșit

instanța de apel a reținut că reclamanții au solicitat numai anularea actului

emis de primarul municipiului Timișoara, în soluționarea notificării.

În realitate, prin completarea de

acțiune depusă în fața primei instanțe, reclamantele solicitaseră chemarea în

judecată atât a actualei deținătoare a terenului SC A. SA, Timișoara, cât și a A.P.A.P.S.

București, ca entitate care a efectuat privatizarea, solicitând expres

restituirea în natură a terenului și restabilirea situației de carte funciară

anterioară.

Prima instanță, fără a analiza dacă

imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, după distincția făcută de

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea în vigoare la acea dată,

s-a pronunțat în sensul că reclamantele au dreptul numai la măsuri reparatorii

prin echivalent, iar notificarea trebuie soluționată de A.P.A.P.S.

Reținând în mod greșit obiectul

cererii de chemare în judecată, instanța de apel nu a analizat criticile

referitoare la fondul cauzei și, așa cum susțin recurentele, nu s-a pronunțat

asupra valabilității titlului statului, respectiv asupra posibilității

restituirii în natură, în tot sau în parte a imobilului solicitat, iar aceste

critici nu pot fi analizate direct în recurs, motiv pentru care în baza art. 304

pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la

aceiași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele M.M.M. și N.M.L. împotriva deciziei civile nr. 1308 din 9 iunie 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie

2006.