ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7999/2006

Deliberând asupra recursului de față în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la 29 noiembrie 2002 reclamanta A.V.N. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 1174 din 17 octombrie 2002 prin care Primarul orașului Timișoara a respins notificarea acesteia de restituire în natură a terenului și construcțiilor situate la km 6 în Timișoara. Reclamanta a arătat în motivarea contestației că în mod greșit Primăria sesizată cu notificarea a dispus prin dispoziția atacată trimiterea notificării la A.P.A.P.S. București deși în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 a respins contestația ca nefondată.

În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta în calitate de moștenitoare legală a fostei proprietare tabulare a solicitat restituirea în natură a terenului și clădirii înscrise în C.F. Timișoara și C.F. nr. 12271 preluate de Statul Român. Primăria municipiului Timișoara prin dispoziția nr. 1174 din 17 octombrie 2002 a dispus înaintarea notificării spre competentă soluționare către A.P.A.P.S. constatând că imobilele revendicate se află în administrarea SC A. km 6 Timișoara iar pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate notificarea urmează procedura prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. S-a mai observat că reclamanta, care nu a dovedit că imobilul a fost preluat ilegal de către stat, nu a investit instanța decât cu cererea de anulare a dispoziției Primăriei nu și cu constatarea nevalabilității titlului de preluare a imobilelor în patrimoniul Statului.

S-a plecat de la premiza că imobilele au fost preluate de către stat în mod valabil și ca atare, ele fiind în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate măsura de a se trimite notificarea la A.P.A.P.S. a fost corectă în raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1842 A din 4 noiembrie 2005 a admis apelul reclamantei a schimbat sentința civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 în sensul că a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului a imobilului înscris în C.F. Timișoara nr.top. 23795, compus din teren 6157 mp cu valoarea de circulație de 108.609 dolari SUA conform expertizei întocmite de B.C. și construcții corp 1 în valoare de 363.486.497 lei și Corp 2 în valoare de 618.535.239 conform expertizei întocmite de C.I.

A fost obligată A.V.A.S. să emită decizia motivată la notificarea reclamantei conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată. În motivarea acestei hotărâri Curtea a reținut că imobilele au fost trecute în proprietatea statului prin Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966, în mod abuziv și fără un titlu valabil conform art. 2 din Legea nr. 10/2001. După preluare imobilul a suferit modificări fiind destinat drept locuință de serviciu pentru personalul fostei firme, dar și pentru birouri și conducere. În corpurile de clădire nr. 1 și 2 s-au aflat apartamente vândute chiriașilor cu contracte a căror valabilitate nu a fost contestată de reclamantă. Corpurile 3 și 4 existente pe teren au fost edificate după preluarea imobilului de la fostul proprietar.

S-a constatat că pârâta A.P.A.P.S., devenită pe parcursul procesului A.V.A.S., deși a primit notificarea nu a răspuns corespunzător dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin emiterea unei decizii și ca urmare a fost obligată să emită o asemenea decizie motivată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Primarul municipiului Timișoara și reclamanta A.V.N. Reclamanta a criticat decizia Curții de apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că instanța a ignorat încheierea din 2 octombrie 2003 prin care s-au admis cererile de suspendare a cauzei pentru emiterea deciziei de rezolvare a notificării făcută către SC A. km 6 SA Timișoara. S-a arătat că s-a făcut o greșită interpretare a demersului său judiciar, și în mod greșit nu s-a desființat dispoziția Primarului care în mod greșit a trimis notificarea la A.V.A.S.

câtă vreme s-a constatat că imobilul a fost preluat de către stat. S-a criticat de asemenea împrejurarea că nu s-a analizat apărarea formulată de A.V.A.S. în sensul că între fostul FPS (astăzi A.V.A.S.) și Ministerul Agriculturii și Alimentației s-au încheiat un protocol și un proces verbal de predare-primire în anul 2000, prin care acțiunile de 68,05% deținute de fostul FPS din capitalul societății A. km 6 SA Timișoara au fost transferate din gestiunea FPS în gestiunea Ministerului Agriculturii și Alimentației și ca atare în cauză nu se aplică art. 27 din Legea nr. 10/2001 ci art. 20 din aceeași lege. În recursul său, Primarul municipiului Timișoara a invocat același temei de drept art. 304 pct. 8 și 9 și în fapt a arătat că în mod greșit s-a admite apelul reclamantei, imobilul trecând cu titlu în proprietatea Statului, Decretele nr. 218/1960 și respectiv 712/1966 au fost date cu respectarea Constituției.

Ca urmare imobilul a intrat cu titlu în proprietatea Statului conform art. 6 din Legea nr. 213/1998. S-a mai arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2), notificarea fiind corect trimisă la A.P.A.P.S. În recursul său, A.V.A.S. a criticat soluția în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că în cauză A.V.A.S. nu este instituție publică care a făcut privatizarea ci Agenția Domeniilor Statului, unitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și că s-a dovedit că SC A. km 6 SA Timiș nu s-a aflat în portofoliul A.V.A.S., fost FPS, acționar în numele statului la această societate fiind Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

În acest sens sunt și dispozițiile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului. S-a mai arătat că s-au nesocotit dispozițiile O.U.G. nr. 23/2004 în care sunt înscrise atribuțiile A.V.A.S. Acest recurent a mai criticat soluția curții de apel pentru că nu s-a pronunțat asupra cererii de apel formulată de acesta. S-au adus și critici pe fondul cauzei referitor la valorile stabilite prin expertizele administrate în cauză, în sensul că s-a constatat de către expertul B.C. că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Timișoara ceea ce atrage aplicarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 această lege nefiind incidentă în cauză.

Analizând recursurile declarate în raport de măsurile dispuse prin decizia atacată, se vor admite toate trei recursurile pentru considerentele ce urmează. Sentința de fond a Tribunalului a fost atacată cu apel de reclamantă (fila 12). Printr-o cerere din 27 ianuarie 2005 aflată în dosarul nr. 6439/2003 al Curții de Apel Timiș pârâta A.V.A.S. a formulat o aderare la apelul reclamantei, criticând sentința de fond pentru neobservarea competențelor A.V.A.S., aceasta nefiind o instituție implicată în privatizarea SC A. km 6 SA Timișoara. Prin decizia nr. 1842 A din 4 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 6439/2003 s-a luat în examinare numai apelul reclamantei fără ca instanța să se pronunțe și cu privire la cererea de aderare la apel formulată de pârâta A.V.A.S.

Se constată că instanța omițând a se pronunța asupra unei cereri de apel a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ. și ca urmare a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care aceste critici se înscriu în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pe cale de consecință în temeiul art. 312 C. proc. civ. decizia nr. 1842/2005 a Curții de Apel Timișoara se va casa și se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și criticile formulate de recurenți în sensul dispozițiilor aplicabile și incidente în cauză după stabilirea situației juridice a imobilului revendicat, eventual prin completarea probelor, și prin analizarea motivelor invocate prin apelurile formulate de pârâți în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantă și pârâții Primarul municipiului Timișoara și respectiv A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1842/A din 4 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.