ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7999/2006

Deliberând asupra recursului de

față în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Timiș, la 29 noiembrie 2002 reclamanta A.V.N. a

formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 1174 din 17

octombrie 2002 prin care Primarul orașului Timișoara a respins

notificarea acesteia de restituire în natură a terenului și

construcțiilor situate la km 6 în Timișoara.

Reclamanta a arătat în

motivarea contestației că în mod greșit Primăria

sesizată cu notificarea a dispus prin dispoziția atacată

trimiterea notificării la A.P.A.P.S. București deși în

cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Timiș prin

sentința civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 a respins contestația

ca nefondată.

În considerentele hotărârii s-a

reținut că reclamanta în calitate de moștenitoare legală a

fostei proprietare tabulare a solicitat restituirea în natură a terenului

și clădirii înscrise în C.F. Timișoara și C.F. nr. 12271

preluate de Statul Român.

Primăria municipiului

Timișoara prin dispoziția nr. 1174 din 17 octombrie 2002 a dispus

înaintarea notificării spre competentă soluționare către

A.P.A.P.S. constatând că imobilele revendicate se află în

administrarea SC A. km 6 Timișoara iar pentru imobilele evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate notificarea

urmează procedura prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001.

S-a mai observat că reclamanta,

care nu a dovedit că imobilul a fost preluat ilegal de către stat, nu

a investit instanța decât cu cererea de anulare a dispoziției

Primăriei nu și cu constatarea nevalabilității titlului de

preluare a imobilelor în patrimoniul Statului.

S-a plecat de la premiza că

imobilele au fost preluate de către stat în mod valabil și ca atare,

ele fiind în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate

măsura de a se trimite notificarea la A.P.A.P.S. a fost corectă în

raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia civilă nr. 1842 A din 4 noiembrie 2005 a admis apelul reclamantei

a schimbat sentința civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 în sensul că

a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului a imobilului înscris

în C.F. Timișoara nr.top. 23795, compus din teren 6157 mp cu valoarea de

circulație de 108.609 dolari SUA conform expertizei întocmite de B.C.

și construcții corp 1 în valoare de 363.486.497 lei și Corp 2 în

valoare de 618.535.239 conform expertizei întocmite de C.I.

A fost obligată A.V.A.S.

să emită decizia motivată la notificarea reclamantei conform

prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată.

În motivarea acestei hotărâri

Curtea a reținut că imobilele au fost trecute în proprietatea

statului prin Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966, în mod

abuziv și fără un titlu valabil conform art. 2 din Legea nr.

10/2001.

După preluare imobilul a

suferit modificări fiind destinat drept locuință de serviciu

pentru personalul fostei firme, dar și pentru birouri și conducere.

În corpurile de clădire nr. 1

și 2 s-au aflat apartamente vândute chiriașilor cu contracte a

căror valabilitate nu a fost contestată de reclamantă.

Corpurile 3 și 4 existente pe

teren au fost edificate după preluarea imobilului de la fostul proprietar.

S-a constatat că pârâta

A.P.A.P.S., devenită pe parcursul procesului A.V.A.S., deși a primit

notificarea nu a răspuns corespunzător dispozițiilor Legii nr.

10/2001 prin emiterea unei decizii și ca urmare a fost obligată

să emită o asemenea decizie motivată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal Primarul municipiului Timișoara și

reclamanta A.V.N.

Reclamanta a criticat decizia

Curții de apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În fapt s-a arătat că

instanța a ignorat încheierea din 2 octombrie 2003 prin care s-au admis

cererile de suspendare a cauzei pentru emiterea deciziei de rezolvare a

notificării făcută către SC A. km 6 SA Timișoara. S-a

arătat că s-a făcut o greșită interpretare a

demersului său judiciar, și în mod greșit nu s-a desființat

dispoziția Primarului care în mod greșit a trimis notificarea la

A.V.A.S. câtă vreme s-a constatat că imobilul a fost preluat de

către stat. S-a criticat de asemenea împrejurarea că nu s-a analizat

apărarea formulată de A.V.A.S. în sensul că între fostul FPS

(astăzi A.V.A.S.) și Ministerul Agriculturii și

Alimentației s-au încheiat un protocol și un proces verbal de

predare-primire în anul 2000, prin care acțiunile de 68,05% deținute

de fostul FPS din capitalul societății A. km 6 SA Timișoara au

fost transferate din gestiunea FPS în gestiunea Ministerului Agriculturii

și Alimentației și ca atare în cauză nu se aplică art.

27 din Legea nr. 10/2001 ci art. 20 din aceeași lege.

În recursul său, Primarul

municipiului Timișoara a invocat același temei de drept art. 304 pct.

8 și 9 și în fapt a arătat că în mod greșit s-a admite

apelul reclamantei, imobilul trecând cu titlu în proprietatea Statului,

Decretele nr. 218/1960 și respectiv 712/1966 au fost date cu respectarea

Constituției. Ca urmare imobilul a intrat cu titlu în proprietatea

Statului conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.

S-a mai arătat că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2),

notificarea fiind corect trimisă la A.P.A.P.S.

În recursul său, A.V.A.S. a

criticat soluția în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a arătat că în

cauză A.V.A.S. nu este instituție publică care a făcut

privatizarea ci Agenția Domeniilor Statului, unitate în subordinea

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și

că s-a dovedit că SC A. km 6 SA Timiș nu s-a aflat în portofoliul

A.V.A.S., fost FPS, acționar în numele statului la această societate

fiind Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. În

acest sens sunt și dispozițiile Legii nr. 268/2001 privind

privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare

terenuri proprietate publică și privată a statului cu

destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor

Statului.

S-a mai arătat că s-au

nesocotit dispozițiile O.U.G. nr. 23/2004 în care sunt înscrise

atribuțiile A.V.A.S.

Acest recurent a mai criticat soluția

curții de apel pentru că nu s-a pronunțat asupra cererii de apel

formulată de acesta.

S-au adus și critici pe fondul

cauzei referitor la valorile stabilite prin expertizele administrate în

cauză, în sensul că s-a constatat de către expertul B.C. că

terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Timișoara ceea

ce atrage aplicarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 această lege

nefiind incidentă în cauză.

Analizând recursurile declarate în

raport de măsurile dispuse prin decizia atacată, se vor admite toate

trei recursurile pentru considerentele ce urmează.

Sentința de fond a Tribunalului

a fost atacată cu apel de reclamantă (fila 12).

Printr-o cerere din 27 ianuarie 2005

aflată în dosarul nr. 6439/2003 al Curții de Apel Timiș pârâta

A.V.A.S. a formulat o aderare la apelul reclamantei, criticând sentința de

fond pentru neobservarea competențelor A.V.A.S., aceasta nefiind o

instituție implicată în privatizarea SC A. km 6 SA Timișoara.

Prin decizia nr. 1842 A din 4

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul

nr. 6439/2003 s-a luat în examinare numai apelul reclamantei fără ca

instanța să se pronunțe și cu privire la cererea de aderare

la apel formulată de pârâta A.V.A.S.

Se constată că

instanța omițând a se pronunța asupra unei cereri de apel a

încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ. și ca urmare a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 105

alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care aceste critici se înscriu în art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

Pe cale de consecință în

temeiul art. 312 C. proc. civ. decizia nr. 1842/2005 a Curții de Apel

Timișoara se va casa și se va trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării

instanța va avea în vedere și criticile formulate de recurenți

în sensul dispozițiilor aplicabile și incidente în cauză

după stabilirea situației juridice a imobilului revendicat, eventual

prin completarea probelor, și prin analizarea motivelor invocate prin

apelurile formulate de pârâți în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantă și pârâții Primarul municipiului Timișoara

și respectiv A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1842/A din 4 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Timișoara pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2006.