ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1048/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1048/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6384/30/2006
al Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,
reclamanta SC A. SA Timișoara a acționat în judecată pe pârâta A.D.S. pentru ca
prin hotărârea judecătorească pârâta să fie obligată să încheie un act
adițional la contractul de concesiune din februarie 27 februarie 2004 privind
suprafața terenului deținut în concesiune, redevența aferentă suprafeței
efectiv deținute, valoarea investițiilor ce urmează a fi efectuate pentru
dezvoltarea exploatației, achitarea redevenței pentru suprafața efectiv
deținută pe anul 2005 integral, trimestrele 1 și 2 ale anului 2006 și parțial
trimestrul 3 al anului 2006.
Prin sentința civilă nr. 1334
din 9 octombrie 2007 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei și a dispus
obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un act adițional la contractul de
concesiune din 27 februarie 2004 în sensul modificării suprafeței terenului
aflat în concesiune cu consecința modificării redevenței aferente suprafeței
efectiv deținute, cât și în sensul modificării valorii investițiilor ce urmează
a fi efectuate de reclamantă pentru dezvoltarea exploatației, în caz contrar,
hotărârea urmând a ține loc de act adițional modificator al contractului de
concesiune inițial încheiat din 27 februarie 2004 și a constatat că reclamanta
a achitat redevența pentru 268,8 ha suprafață deținută efectiv de la derularea
contractului de concesiune pentru anul 2005 integral, pentru trimestrul 1 și 2
din anul 2006 și parțial pentru trimestrul 3 al anului 2006.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de fond a reținut starea de fapt rezultată din procesul - verbal
de predare primire a terenului de către pârâtă, constatarea plăților făcute cu
titlu de redevență de către reclamantă și a obligat pârâta să respecte clauzele
contractuale cu referire la suprafața de teren efectiv exploatată de
reclamantă, cu efect asupra redevenței și a valorii investițiilor necesar a fi
efectuate pentru dezvoltarea exploatației.
Apelul declarat de pârâtă
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de
Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 54/A din 24 martie
2008, instanța de apel reținând că la fondul cauzei a fost pronunțată o
hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în
cauză și cu dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Împotriva deciziei de mai
sus pârâta A.D.S. București a declarat recurs, susținând că la pronunțarea
deciziei instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile depuse de pârâtă la
dosar, ce conduceau la concluzia că acțiunea reclamantei SC A. SA a rămas fără
obiect în contradictoriu cu A.D.S.
Sub acest aspect a precizat
că față de atribuțiile ce revin A.D.S. în materia legilor de fond funciar, în
baza protocolului de predare – preluare din 18 iunie 2007, a predat Comisiei
Locale de Fond Funciar Pișchia, județul Timiș, întreaga suprafață de teren de
515,44 ha.
Recursul pârâtei este
nefondat.
Motivul de recurs invocat de
pârâtă după care acțiunea reclamantei introductivă la instanță a rămas fără
obiect prin predarea celor 515,44 ha către autoritatea administrativă locală –
Pișchia, județul Timiș – s-a constituit și un motiv de apel, analizat concret
de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea hotărârii sale,
instanța de apel a reținut corect că nu este vorba de rămânerea fără obiect a
contractului de concesiune încheiat între părți și tot astfel a rămânerii fără
obiect a acțiunii reclamantei, întrucât contractul de concesiune din 27
februarie 2004, nu a fost reziliat, el produce în continuare efecte juridice.
A reținut, de asemenea
corect instanța de apel că prin protocolul de predare - primire încheiat între A.D.S.
București și Primăria Pișchia a fost reglementată în fapt situația suprafețelor
de teren deținută de A.D.S. – diminuate – doar între această societate și
primărie, fără să se reglementeze situația juridică a contractului încheiat cu SC
A. SA Timișoara care este un terț față de protocolul invocat.
Din cele ce preced rezultă
așadar că cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă în
motivarea recursului său nu sunt întrunite și în baza prevederilor art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. recursul acesteia se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat
recursul declarat de pârâta A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 54/A din 24
martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 31 martie 2009.