ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5022/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1842/PI din

19 septembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte cererile

conexe formulate de reclamanta E.B.E. în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul local

Timișoara și SC C.C. SRL Timișoara, dispunând obligarea pârâtului Primarul

Municipiului Timișoara de a emite dispoziție în baza Legii nr. 10/2001, pentru

terenul înscris în C.F. 820 Timișoara, nr. top. 1200, în suprafață de 747 mp.

Capătul de cerere privind plata

daunelor cominatorii a fost respins.

Excepția prematurității formulării

acțiunii a fost respinsă, instanța având în vedere principiul celerității

soluționării notificărilor (art. 1 din Capitolul 1 – anexa 1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

250/2007) și prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost

explicitat prin Norme, care stabilește termenul pentru soluționarea notificării

și situațiile în care poate fi prelungit.

S-a reținut că și în situația în

care petenta nu a depus toate actele justificatoare, Primarul Municipiului

Timișoara prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 îi putea pune în vedere

să precizeze cel puțin dacă deține actele solicitate, pentru a putea respecta

principiul susmenționat și a emite dispoziție în baza actelor depuse.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2007 a admis apelul declarat de SC

C.C. SRL, schimbând sentința în parte, în sensul respingerii acțiunii față de

această pârâtă și a respins apelul pârâtului Primarul Municipiului Timișoara,

cu argumentarea că acesta nu s-a conformat obligației instituită prin art. 25

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs apelantul pârât Primarul Municipiului Timișoara și Primăria

Municipiului Timișoara, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs este

reiterată situația de fapt prezentată în întâmpinarea depusă în primă instanță

în sensul că prin mai multe adrese s-a solicitat notificatoarei completarea

dosarului cu o serie de înscrisuri, însă aceasta nu a răspuns la solicitări.

Susțin recurenții că Legea nr.

10/2001 nu instituie un termen până la care notificatorii să fie obligați să

depună actele solicitate de comisie, prin urmare reclamanta nedepunând actele

solicitate, nu se poate reține vreo culpă a Comisiei și a primarului pentru

nerespectarea principiului celerității, culpa aparținând în exclusivitate reclamantei,

în lipsa actelor solicitate situația imobilului nefiind clarificată pentru a se

putea proceda la soluționarea dosarului administrativ.

Recursul este nefondat.

Se constată cu prioritate că motivul

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat în finalul cererii de

recurs, doar formal, fără a fi dezvoltat conform cerințelor impuse de art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Cazul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Conform art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare are obligația să se pronunțe

asupra cererii de restituire „în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare”.

Este adevărat că recurenții pârâți

au solicitat reclamantei completarea dosarului administrativ însă, în același

timp, se constată că la data de 22 mai 2006, răspunzând acestei solicitări,

petenta a adresat Primăriei Municipiului Timișoara „cererea însoțită de acte”

(f. 9-20 dos. tribunal) în cuprinsul căreia sunt enumerate înscrisurile

trimise, cu mențiunea de a se „urgenta demararea și finalizarea procedurii de

acordare a măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că a trecut atâta timp de la

comunicarea notificării (…)”.

Or, potrivit pct. 25.1 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care persoana

îndreptățită a depus toate actele pe care le posedă și a făcut precizarea că nu

mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai

pe baza acestora, în termen de 60 de zile.

Același text prevede că termenul

menționat poate fi prorogat, cu acordul expres sau tacit al persoanei

îndreptățite, iar în cazul în care aceasta, urmare a solicitării unității

deținătoare, înaintează toate actele pe care le posedă, termenul de 60 de zile

curge de la data depunerii lor.

În prezenta cauză cererea însoțită

de înscrisuri, adresată de petentă primăriei la data de 22 mai 2006, prin care

se pretinde în mod expres finalizarea procedurii administrative marchează data

de la care, în aplicarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor

metodologice, persoana juridică notificată avea obligația de a se pronunța în

termen de 60 de zile asupra notificării.

Față de împrejurarea că la data

înregistrării cererii de chemare în judecată, 7 mai 2007, termenul de 60 de

zile care, conform Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007 a

început să curgă din 22 mai 2006, era cu mult depășit (dispoziții similare

fiind prevăzute și prin Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003),

soluția adoptată de instanțele anterioare, este conformă dispozițiilor art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 3/R din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2008.