ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1868/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele

La 16 decembrie 2008, reclamanții

P.L. si P.M. au chemat in judecată pe pârâții Primarul Municipiului Timișoara

si Primăria Municipiului Timișoara, solicitând obligarea primului pârât la

emiterea unei dispoziții motivate, prin care să se pronunțe asupra notificării

formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat in

Timișoara, înscris in C.F. 1228 Timișoara.

In motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001,

au solicitat Primăriei Municipiului Timișoara restituirea in natură a

imobilului sus-menționat, fostă proprietate a bunicilor lor, P.M. și P.A.M.,

imobil preluat abuziv de stat in anul 1989.

Reclamații susțin că, deși

potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării, unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe,

prin decizie sau prin dispoziție motivată, asupra notificării, nici pană la

data introducerii acțiunii acesta nu a emis o dispoziție motivată,

mărginindu-se să le comunice o serie de adrese prin care li s-a adus la

cunoștință diverse piedici în retrocedarea imobilului. In sensul soluționării

cât mai rapide a dosarului, reclamanții au arătat că au depus toate

diligentele, inclusiv efectuarea unei expertiza de specialitate în urma căreia

s-a stabilit că o porțiune din vechiul amplasament al imobilului solicitat a

fost atribuit printr-o sentința unei alte persoane, deși din situația de carte

funciara nu rezulta acest fapt.

Totodată au mai arătă că,

ulterior, in mod nejustificat, pârâții le-au solicitat din nou documentația

C.F. 1228 Timișoara, iar prin ultima adresa, care le-a fost comunicată în luna

septembrie 2008, li s-a solicitat completarea documentației cu propunerea de

retrocedare pentru suprafața de 225 mp care poate fi restituita în natura,

restul de teren fiind atribuit din eroare unei alte persoane.

Prin sentința nr. 917 din 09

martie 2009, Tribunalul Timis, secția civilă, a admis acțiunea și a obligat pe

pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să emită dispoziție motivată prin care

să se pronunțe asupra notificării reclamanților.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a respins excepțiile inadmisibilitatii și prematuritatii

acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinare, reținând că pârâtul nu și-a

îndeplinit obligația ce îi revenea, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, anume de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile de

data înregistrării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Aceeași instanță a mai reținut că, întrucât adresele emise de pârât nu au

valoarea actului administrativ prevăzut de art. 23 din legea sus-menționată,

nici o dispoziție legală nu-1 îndreptățește pe acesta să depășească termenul

legal prevăzut de actul normativ sus-menționat.

Soluția tribunalului a fost confirmată

de Curtea de Apel Timișoara. secția civilă, care, prin decizia nr. 160 din 11

iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât, reținând că în

cauză nu sunt incidente excepțiile inadmisibilitatii și prematuritatii

acțiunii, întrucât dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin art. 21 și urm., prevăd

în sarcina unității deținătoare obligația de a soluționa în termen de 60 de

zile solicitarea persoanei îndreptățite și nu de a tergiversa, nejustificat,

modul de soluționare a cererii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Primăria

Municipiului Timișoara.

In motivarea recursului pârâții

au susținut că termenul de 60 de zile de soluționare a notificării este un

termen orientativ și că atâta timp cât reclamanta nu și-a completat dosarul

administrativ cu o declarație în care să arate, în mod expres, că nu mai are de

depus alte probe, se impunea respingerea, ca inadmisibilă și prematur

introdusă, a cererii deduse judecății.

Analizând recursul declarat

Înalta Curte constată că pârâta Primăria Municipiului Timișoara nu a declarat

apel împotriva sentinței tribunalului și s-a folosit direct de calea de atac a

recursului în contra deciziei pronunțate de curtea de apel.

Cum recursul nu poate fi

exercitat

omisso medio

, adică trecând peste calea de atac a apelului,

Înalta Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul pârâtei Primăria

Municipiului Timișoara și va supune analizei numai recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara

Analizând criticile formulate de

pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, care se încadrează în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu

pot fi primite pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit

art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în

natură.

Obligația prevăzută în sarcina

entităților deținătoare ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să se

pronunțe prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură este o obligație legală, iar prorogarea termenului

prevăzut pentru soluționarea notificării nu operează, de drept, în beneficiul

entității notificate.

Pentru a avea beneficiul

prorogării este necesar ca entitatea notificată să comunice în scris

notificatorului, în intervalul de 60 de zile, faptul că fundamentarea și

emiterea deciziei/dispoziției sunt condiționate de depunerea actelor

doveditoare.

Art.23 din Legea nr. 10/2001,

republicată, stabilește pentru persoana îndreptățită posibilitatea de a depune

actele doveditoare până la data soluționării notificării, fără să proroge

termenul prevăzut de art. 25 din lege, pentru soluționarea notificării.

Prin urmare, prorogarea este condiționată de faptul analizării

notificării de către unitatea deținătoare sau de entitatea abilitată să

soluționeze notificarea, după caz, și comunicării, în intervalul de 60 de zile

a faptului că documentația este insuficientă, iar în prezenta cauză, corect,

prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată, recurentul a fost

obligat să soluționeze notificarea.

In speță, deși notificarea formulată de reclamanți în termenul prevăzut

de Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată până la data promovării prezentei

acțiuni, recurentul pârât nu s-a pronunțat asupra notificării reclamanților

nici până la data soluționării prezentului recurs, cu toate că nu a făcut

dovada că a comunicat, în termenul de 60 de zile de soluționare a notificării,

prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamanților faptul că documentația

depusă odată cu notificarea este insuficientă.

Pentru considerentele expuse, instanța, va respinge recursul declarat de

pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Primarul

Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva deciziei

nr. 160 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.