ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 523/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

737/ PI din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă

acțiunea civilă formulată de reclamantul G.G.A. împotriva pârâților Primarul

Municipiului Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al

pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului

Timișoara și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara, fără

obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel reclamantul G.G.A.

Prin Decizia civilă nr. 118 din 18 mai 2009, a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă, s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentința civilă

apelată în sensul că au fost obligați pârâții sus-menționați să plătească

reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată și a menținut în rest

dispozițiile sentinței civile.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că argumentele instanței de fond privind

respingerea petitului de acordare a cheltuielilor de judecată este nelegală, în

condițiile în care demersul judiciar promovat de reclamantul G.G.A. a fost inițiat

prin notificarea înregistrată la B.E.J M.S.R., din 2001, rămasă nesoluționată

timp de aproape 7 ani. Astfel, nu se poate susține că pârâta Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara,

investită cu soluționarea notificării înregistrată în anul 2001 de reclamant,

nu se află în culpă procesuală, întrucât aceasta a stat în pasivitate în privința

soluționării notificării din anul 2001 până în data de 14 octombrie 2008 când,

după promovarea prezentei acțiuni, a înaintat dosarul administrativ, aferent

notificării, autorității competente - Consiliul județean Timiș.

Pe de altă parte și

intimatul Consiliul Județean Timiș este în culpă procesuală, întrucât, într-o

primă fază de investire cu soluționarea notificării, a emis Dispoziția nr. 163/2008,

prin care a dispus trimiterea dosarului administrativ spre competență

soluționare Primarului Municipiului Timișoara, pentru ca, apoi, să o revoce la

data de 10 decembrie 2008 și să se investească cu soluționarea pe fondul

notificării.

În

consecință, întrucât demersul judiciar promovat de reclamant, prin

formularea

notificării în anul 2001, în condițiile legii, și-a găsit o primă soluționa

abia după soluționarea prezentei acțiuni în obligația de a face, Curtea

apreciază că pârâții se află în culpă procesuală evidentă, astfel că, în baza art.

274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant în prezenta

acțiune civilă, solicitate prin cererea introductivă, cât și prin concluziile

scrise depuse ulterior, sunt justificate și urmează a-i fi acordate.

Împotriva

menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal,

intimatul-pârât Primarul municipiul Timișoara pentru motive de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea acestora s-a arătat că, deși s-a ridicat și în fața instanței de

apel excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Timișoara, Consiliului Local al Municipiului Timișoara și Unității

Administrativ - Teritoriale Municipiul Timișoara, având în vedere faptul că în

litigiile în baza Legii nr. 10/2001, ce au ca obiect contestație împotriva

dispoziției Primarului sau obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții,

calitatea procesuală pasivă o are doar Primarul Municipiului Timișoara, instanța

de apel nu a pus în discuția părților și nu a soluționat această excepție,

astfel încât se impune casarea cu trimitere a prezentului dosar pentru ca

instanța de apel să se pronunțe cu privire la excepțiile invocate.

Mai

mult, calitate procesuală pasivă nu are, în prezenta cauză, nici Primarul

Municipiului Timișoara, deoarece imobilul ce face obiectul Notificării nr. 580/2001

se află în proprietatea publică a Județului Timiș, iar Consiliul Județean Timiș

are drept de administrare asupra acestui imobil. Prin urmare, Președintele

Consiliului Județean Timiș este autoritatea publică competentă să soluționeze

dosarul administrativ aferent notificării.

Considerăm

că în mod întemeiat instanța de fond a constatat că instituția noastră nu este

în culpă procesuală, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată.

Primarul

Municipiului Timișoara și-a îndeplinit îndatoririle legale procedând la darea

unei soluții prevăzute de lege în soluționarea notificării, prin trimiterea

dosarului administrativ instituției apreciate a fi unitate deținătoare în

sensul Legii nr. 10/2001, desesizându-se de soluționarea notificării, în acest

sens nu mai poate fi obligat la plata unor cheltuieli care s-ar impune în

situația unei culpe procesuale. Mai mult Președintele Consiliului Județean a

soluționat pretențiile reclamantului, s-a pronunțat asupra temeiniciei

pretențiilor sale, cu privire la imobilul în litigiu constatând că G.G.A. nu a

dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

Chiar

instanța de apel a arătat faptul că în culpă procesuală este Consiliul Județean

Timiș întrucât, într-o primă fază de investire cu soluționarea notificării, a

emis Dispoziția nr. 163/2008, prin care a dispus trimiterea dosarului

administrativ spre competentă soluționare Primarului Municipiului Timișoara,

pentru ca apoi să revoce această dispoziție la data de 10 decembrie 2008 și să

se investească cu soluționarea pe fond a notificării.

Pentru

aceste motive, considerăm că instituția noastră nu se află în culpă procesuală,

nu trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând

recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că

acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Timișoara, a

Consiliului Local al Municipiului Timișoara și Unității Administrativ -

Teritoriale Municipiul Timișoara a fost invocată în fața instanței de apel,

astfel cum rezultă din practicaua Deciziei civile recurate, nr. 118/2009, fără

a fi pusă în discuția părților și fără ca isntanța de apel să o analizeze.

Totuși, această excepție poate fi invocată în orice fază procesuală, urmând ca

neanalizarea acestei excepții să fie suplinită de instanța de recurs.

Sub

acest aspect, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 2144/PI/2007 a

Tribunalului Timiș, devenită irevocabilă prin respingerea apelului și

recursului, intimații Consiliul Județean Timiș, Unitatea administrativ

teritorială - Județul Timiș și Președintele Consiliul Județean Timiș au fost

obligați să emită și să comunice reclamantului G.G.A. decizie de răspuns la

notificarea din 2001, care face obiectul prezentei cauze.

Prin

urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate

procesuală pasivă în prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâților:

Primarul Municipiului

Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâților Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara, să emită și să comunice

dispoziția de admitere sau respingere în ceea ce privește notificarea din 2001.

Stabilindu-se

cu autoritate de lucru judecat că în prezenta cauză au calitate procesuală

pasivă Consiliul Județean Timiș, Unitatea administrativ teritorială - Județul

Timiș și Președintele Consiliul Județean Timiș, chemarea în judecată și a altor

persoane, precum

Primarul

Municipiului Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al

pârâtei Primăria Municipiului Timișoara, excede cadrului procesual, această

persoană neavând calitate procesuală pasivă.

Instanța

de apel a constatat existența culpei procesuale a tuturor pârâților, astfel cum

au fost indicați de către reclamant, fără însă a lua în considerare lipsa calității

procesuale pasive a Primarului municipiului Timișoara, astfel cum s-a stabilit

prin prin sentința civilă nr. 2144/PI/2007 a Tribunalului Timiș. Cu toate

acestea, din motivarea sa se desprinde fără nici un dubiu că se află în culpă

procesuală, rezultând din lipsa răspunsului la notificare până la data

introducerii prezentei acțiuni și ulterior, numai Comisia de aplicare a Legii nr.

10/2001 și Consiliul Județean Timiș, iar nu și Primarul municipiului Timișoara.

Astfel fiind, în mod greșit acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

Având în

vedere, pentru argumentele expuse anterior, că

Primarul Municipiului Timișoara nu

avea obligația de a răspunde notificării, fiind greșit chemat în judecată în

calitate de pârât, acesta nu dobândește calitate procesuală pasivă și, prin

urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu va

cadea în pretenții într-un proces în care nu are calitatea de parte, deci nici

culpă procesuală.

Pentru aceste

argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 118

din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, va fi modificată

decizia recurată și sentința civilă nr. 737/ PI din 19 februarie 2009 a

Tribunalului Timiș, secția civilă, în sensul că se va admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Timișoara și se va

respinge cererea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara

pentru lipsa calității procesuale pasive. Se va înlătura obligarea Primarului

la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și vor fi menținute

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 118

din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia

recurată și sentința civilă nr. 737/ PI din 19 februarie 2009 a Tribunalului

Timiș, secția civilă.

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Timișoara.

Respinge cererea

formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Înlătură obligarea

Primarului Municipiului Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către

reclamant.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2009.