ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1324/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 07 ianuarie 2009, reclamanții V.M.C., R.M.M.C. și E.M.C., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Timișoara, Consiliul Local Timișoara și Municipiul Timișoara, au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la soluționarea notificării nr. 599 din 09 noiembrie 2001, în sensul emiterii și comunicării dispoziției cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, cu cheltuieli de judecată actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării acestora și până la achitarea lor. În motivarea acțiunii, reclamanții, au arătat că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 92/1950, însă cererea lor nu a fost soluționată.

Prin sentința civilă nr. 1885 din 1 octombrie 2009, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamanților, fiind respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de Biroul notarial S.N. Au fost obligați pârâții sa plătească reclamanților cheltuieli de judecată, câte 500 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând onorariu de avocat, sumele fiind actualizate cu indicele de inflație, începând cu data pronunțării hotărârii, și până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că notificarea reclamanților a fost soluționată prin dispoziția nr. 547 din 3 martie 2009, în sensul respingerii acesteia, astfel că cererea introductivă de instanță a rămas fără obiect. Î ntrucât pârâții și-au îndeplinit obligația de soluționare a notificării după sesizarea instanței, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței pronunțate, au declarat apel pârâții, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, din perspectiva dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., context în care au susținut că, întârzierea procedurii cu privire la soluționarea notificării s-a datorat culpei procesuale a reclamantelor, care nu au depus întreaga documentație necesară soluționării notificării. Prin decizia civilă nr. 108 A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul pârâților, fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților referitoare la actualizarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că este evidentă culpa procesuală a pârâților, datorată nerespectării termenului de soluționare a notificării, astfel că soluția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, este legală. În ceea ce privește actualizarea cheltuielilor de judecată cu indicele de inflație, instanța a reținut că aceasta reprezintă o formă deghizată de daune cominatorii, interzise în materia obligațiilor de a face, conform art. 580 3 alin. ultim C. proc. civ. Împotriva deciziei civile nr. 108 A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, au declarat recurs pârâții, arătând că soluția instanței de apel, în sensul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, este nelegală.

Au arătat că este evidentă culpa procesuală a reclamantelor care, nedepunând actele doveditoare solicitate, a dus la nesoluționarea notificării în termenul legal. Analizând recursul pârâților din prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Ambele instanțe au reținut că pârâții sunt în culpă procesuală, întrucât nu au soluționat notificarea depusă de reclamante, în baza Legii nr. 10/2001, ci doar ulterior demersului judiciar inițiat la data de 7 ianuarie 2009. Prin soluția din apel s-au respectat dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Dispoziția legală menționată prevede o singură condiție pentru obligarea uneia dintre părțile litigante la plata cheltuielilor avansate de cealaltă parte pe parcursul desfășurării procesului, anume faptul ca aceasta să fi căzut în pretenții, adică să fi pierdut procesul. Cu alte cuvinte, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează, în mod exclusiv, pe ideea de culpă procesuală care aparține acelei părți care a ocazionat, în mod nelegal, declanșarea unei proceduri judiciare, iar faptul pierderii procesului se dovedește cu însăși cuprinsul hotărârii judecătorești prin care acesta s-a finalizat. Or, în cauză, pârâții au încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, depășind cu mult termenul prevăzut de acest text de lege, astfel că prin atitudinea lor, aceștia nu și-au îndeplinit obligația legală ce le revenea, ceea ce a dus la declanșarea acțiunii judiciare, fiind astfel dovedită culpa procesuală.

Pasivitatea recurenților în soluționarea notificării și depășirea termenului rezonabil soluționării oricărei cereri adresată autorităților reprezintă și o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantelor enunțat prin art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă, parte, nu există niciun temei legal pentru care, considerând că actele depuse de reclamante nu sunt adecvate sau suficiente, pârâții să refuze sine die soluționarea notificării și eventualul control ulterior al instanței de judecată. Prin urmare, chiar în situația nedepunerii de către reclamante a tuturor actelor considerate necesare de către pârâți, lipsa unui răspuns din partea societății notificate echivalează cu un refuz, inducând așadar culpa procesuală corect reținută de instanțele fondului.

Față de considerentele ce preced, care suplinesc, în parte, motivarea instanței de apel, Înalta Curte apreciază că această instanță a interpretat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ., coroborate cu art. 25 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, recursul declarat în cauză se constată nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 108/A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.