ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1827/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1827/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.

17/30/2009 reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A. și I.D.M. au solicitat,

în temeiul art. 21 alin. (4), art. 25 și celelalte dispoziții ale Legii nr. 10/2001,

H.G. nr. 498/2003 și H.G. nr. 250/2007, în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar, să se dispună

obligarea Primarului Municipiului Timișoara la emiterea dispoziției prevăzute

de art. 21 alin. (4) raportat la art. 25 din Legea nr. 10/2001, de soluționare

a notificărilor nr. 6561 din 4 noiembrie 2001, respectiv nr. 636 din 12

noiembrie 2001, înaintate prin B.E.J. M.S.R. și a notificării comunicate prin

biroul de executori judecătorești al Judecătoriei Timișoara sub nr. 2683/2001,

prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 5 înscris în

C.F. Timișoara nr. top 17113, precum și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată actualizate potrivit coeficientului de inflație

pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și până la data executării

efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că, aferent notificării, au depus toate actele doveditoare cu privire la

proprietate și la calitatea de persoane îndreptățite la restituire în

condițiile legii speciale de reparație, iar Primarului Municipiului Timișoara

îi incumba obligația legală de a fi soluționat notificarea într-un termen de 60

de zile prevăzut de lege.

Prin încheierile de ședință din 20

martie 2009, 17 aprilie 2009 și 12 iunie 2009, Dosarele nr. 18/30/2009,

1736/30/2009, 1737/30/2009, 20/30/2009 și nr. 21/30/2009 în care reclamanții au

chemat în judecată aceiași pârâți, având același obiect, au fost conexate la Dosarul

nr. 17/30/2009, avându-se în vedere considerentele arătate în respectivele încheieri.

Prin sentința civilă nr. 1670 din 26

iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 17/30/2009, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S.,

M.L.A. și I.D. împotriva pârâților Primarul Municipiului Timișoara, Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara, prin Primar, în Dosarul nr. 17/30/2009 și cererile de chemare în

judecată conexe formulate de aceiași reclamanți împotriva acelorași pârâți în Dosar

nr. 18/30/2009 și nr. 1736/30/2009.

Au fost respinse excepțiile

prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate în Dosar nr. 20/30/2009.

A fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului Timișoara,

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin Primar,

în Dosarele conexe nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și nr. 1737/30/2009.

Au fost respinse cererile de chemare

în judecată formulate de reclamantul V.C.I. împotriva pârâților Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara, prin primar, în Dosarele nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și nr. 1737/30/2009

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.

Au fost admise în parte cererile de

chemare în judecată formulate de reclamantul V.C.I. împotriva pârâtului

Primarul Municipiului Timișoara în Dosarele conexe nr. 20/30/2009, 21/30/2009

și nr. 1737/30/2009.

A fost obligat pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara, să emită dispoziție de soluționare a notificărilor nr.

636 din 12 noiembrie 2001 și nr. 656 din 14 noiembrie 2001 comunicate prin

intermediul B.E.J. M.S.R. în ceea ce privește ap. 4 și 5 și spațiile cu altă

destinație de la parterul imobilului situat în Timișoara.

Au fost respinse cererile formulate

de același reclamant în Dosarele nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și nr. 1737/30/2009

privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timișoara să emită dispoziția

de soluționare a notificării pretins înregistrată sub nr. 2683/2001 la Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara .

A fost obligat pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara la plata către reclamantul V.C.I. a sumei de 2.500 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în Dosarele nr. 20/30/2009, 21/30/2009

și nr. 1737/30/2009, conexate, fiind respinsă cererea privind actualizarea

cheltuielilor de judecată.

Referitor la pretinsa lipsă a

calității de reprezentant al notificatorilor cu privire la avocat L.M.S. și la

numitul L.G.I., motivată de pârâți prin aceea că procurile notariale nr. 10 din

27 februarie 2004 și nr. 160 din 15 august 2001 fac obiectul unui dosar penal

privind infracțiunile de fals și uz de fals (respectiv al Dosarului penal nr. 15/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înaintat în instanță sub nr.

13141/325/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș), tribunalul a constatat că

depunerea notificărilor nu a fost făcută în baza acestor procuri, iar în dosarele

de față, acțiunile au fost formulate în baza procurilor speciale autentificate

sub nr. 2 din 11 ianuarie 2008 de către B.N.P. L.D. din Timișoara, respectiv

sub nr. 244 din 07 iunie 2004 autentificată de același birou notarial, procuri

care nu au fost contestate de către pârâți.

Analizând cererile de chemare în

judecată formulate de reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A. și I.D.M. în Dosarul

nr. 17/30/2009 și cererile de chemare în judecată conexe formulate de aceiași

reclamanți împotriva acelorași pârâți în Dosar nr. 18/30/2009 și nr. 1736/30/2009,

tribunalul a reținut că pretinsul notificator M.F. este autorul reclamanților I.M.D.,

I.T.I., I.I.S. și al numitei M.M.A., aceasta din urmă pretins autor al

reclamanților M.L.A. și I.D.M.

Reclamanții anterior arătați au

formulat deci cererea de chemare în judecată în calitate de pretinși

moștenitori al pretinsului notificator M.F.

Analizând însă notificările cu

privire la care se solicită a fi obligat Primarul Municipiului Timișoara să

emită dispoziție motivată, tribunalul a constatat că notificarea nr. 636 din 12

noiembrie 2001 înaintată prin B.E.J. M.S.R. a fost formulată de V.C.I. pentru

imobilul din Timișoara - casă cu 2 etaje și teren (C.F. Timișoara, top.

17113/S, iar terenul în C.F. Timișoara) - filele 217 și 139 din Dosarul nr. 17/30/2009

al Tribunalului Timiș, în vreme ce notificarea nr. 656 din 14 noiembrie 2001

înaintată prin B.E.J. M.S.R. a fost formulată de V.C.I. pentru imobilul din C.F.

Timișoara, top. 17113 - casă cu trei etaje și teren de 1388 mp (filele 141 și

218 - 220 din același dosar).

Deși reclamanții au invocat în

cererile de chemare în judecată notificarea cu nr. 2683/2001 care ar fi fost

expediată prin Biroul de executori judecătorești de pe lângă Judecătoria

Timișoara, nu s-a făcut dovada existenței vreunei notificări înregistrate sub

acest număr, în niciunul dintre dosarele conexate, nici în dosarul

administrativ nefiind depus un astfel de înscris. Este adevărat că la fila 137

din Dosarul nr. 17/30/2009 există un înscris intitulat „notificare” formulat în

numele lui M.F. de către avocat Halas Ionel, purtând semnătura și ștampila

acestui avocat, însă acest înscris nu are vreo ștampilă de înregistrare

aplicată de către executorii judecătorești.

Astfel fiind, tribunalul a constatat

că nu s-a făcut dovada înregistrării pretinsei notificări depuse la fila 137

din Dosarul nr. 17/30/2009 în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001,

neexistând nici vreo dovadă a datei la care aceasta ar fi fost trimisă

persoanei notificate, conf. art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel

încât nu există o obligație legală a vreunuia dintre pârâți de a răspunde

notificării nr. 2683/2001 pretins înregistrată la Biroul executorilor judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara, câtă vreme nu s-a făcut

dovada existenței acesteia.

Referitor la notificările nr. 636

din 12 noiembrie 2001 și nr. 656 din 14 noiembrie 2001 înaintate prin B.E.J. M.S.R.,

acestea, astfel cum s-a arătat anterior, nu au fost formulate de reclamanții I.M.D.,

I.T.I., I.I.S., M.L.A. și I.D.M., ci de V.C.I., deci Primarul Municipiului

Timișoara nu are obligația de a răspunde reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S.,

M.L.A. și I.D.M. prin emiterea dispoziției, ci doar notificatorului V.C.I.

Referitor la excepțiile

prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți în Dosarele nr.

17/30/2009 și nr. 18/30/2009, acestea nu au mai fost analizate de către

instanță, câtă vreme soluția pronunțată în respectivele cauze configurează

prevalența aspectelor privind neformularea notificărilor de către reclamanții,

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S.,

M.L.A. și I.D.M., iar referitor la aceleași excepții invocate în Dosarul nr. 20/30/2009,

privind pe reclamantul V.C.I., acestea au fost respinse ca nefondate.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului Timișoara, C.L.M.T.

și Municipiul Timișoara, prin Primar, în Dosarele conexe nr. 20/30/2009,

21/30/2009 și nr. 1737/30/2009, tribunalul a apreciat că obligația de a

soluționa notificările revine Primarului Municipiului Timișoara, în calitate de

deținător al imobilului, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

pârâții Primăria Municipiului Timișoara, C.L.M.T. și Municipiul Timișoara, prin

Primar, neavând calitate procesual pasivă.

Referitor la fondul cererilor de

chemare în judecată formulate de reclamantul V.C.I. împotriva Primarului

Municipiului Timișoara în Dosarele conexe nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și nr. 1737/30/2009,

acestea au fost admise în parte în sensul obligării pârâtului Primarul

Municipiului Timișoara să emită dispoziție de soluționare a notificărilor nr.

636 din 12 noiembrie 2001 și nr. 656 din 14 noiembrie 2001 comunicate prin

intermediul B.E.J. M.S.R. în ceea ce privește ap. 4 și 5 și spațiile cu altă

destinație de la parterul imobilului situat în Timișoara, și respingerii cererii

de obligare a aceluiași pârât la soluționarea notificării pretins înregistrată

sub nr. 2683/2001 la Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria

Timișoara .

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a avut în vedere aspectele anterior menționate vizând formularea

notificărilor nr. 636 din 12 noiembrie 2001 și nr. 656 din 14 noiembrie 2001

înaintate prin B.E.J. M.S.R. de către reclamantul V.C.I., lipsa unei notificări

înregistrate sub nr. 2683/2001 precum și obligația unității deținătoare de a

răspunde notificărilor în termen de 60 de zile de la data la care reclamantul

arată că solicită a-i fi soluționate aceste notificări în baza actelor deja

existente la dosar, termen care începe să curgă cel mai târziu la data

sesizării instanței cu o acțiune în obligarea unității deținătoare la emiterea

dispoziției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, căzut în

pretenții, la plata către reclamantul V.C.I. a sumei de 2.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată parțiale în Dosarele nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și nr. 1737/30/2009,

conexate, tribunalul reținând că reclamantul a fost cel care în mod artificial

a formulat mai multe acțiuni distincte, care în cele din urmă au fost conexate

la cererea sa, dosarele vizează obligarea pârâților de a răspunde acelorași

notificări, iar motivele și mijloacele de probă invocate în acestea sunt identice,

astfel încât este suficient a se acorda un singur onorariu avocațial.

A fost respinsă și cererea privind

actualizarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că această actualizare

se impune doar în cazul neîndeplinirii de bunăvoie a obligației de plată

stabilită prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă mai mare de timp în

care, datorită inflației, puterea de cumpărare a banilor datorați s-ar putea

diminua, lucru care nu este incident în speță.

Împotriva sentinței civile nr. 1670

din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 17/30/2009 au

declarat apel în termen legal, la data de 23 iulie 2009, reclamanții I.M.D., I.T.I.,

I.I.S., M.L.A., I.D.M., V.C.I. și pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Reclamantul apelant V.C.I. a

criticat sentința civilă ca nelegală în ceea ce privește neacordarea

cheltuielilor de judecată în mod integral, acordarea acestora fiind făcută

numai în cuantum de 2500 lei, în pofida faptului că s-au efectuat lucrări și a

beneficiat de asistența juridică specializată din partea avocatului al cărui

onorariu l-a plătit integral în același cuantum de 2500 lei (7500 lei în total)

în trei dosare în care avocatul său a fost angajat, respectiv în Dosarele nr. 1737/30/2009,

20/30/2009 și nr. 21/30/2009.

Reclamantul a precizat că pentru

formularea a trei notificări, pentru un număr de 3 apartamente sau spații

comerciale din imobilul situat în Timișoara, jud. Timiș, a încheiat trei contracte

de asistență juridică (pentru apartamentele și un spațiu cu altă destinație),

în baza cărora s-au înregistrat trei cereri distincte de chemare în judecată,

ce au format obiectul Dosarelor nr. 1737/30/2009, 20/30/2009 și nr. 21/30/2009,

la Tribunalul Timiș, și care au fost conexate în ședința din 20 martie 2009 la

alte dosare ce vizau o altă cotă parte din aceleași imobile (Dosar nr. 17/30/2009),

situație față de care reducerea, de către instanță, a cheltuielilor de

judecată, nu se justifică.

Reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S.,

M.L.A., I.D.M. au criticat sentința civilă ca nelegală și netemeinică,

susținând că există neconcordanță între dispozitiv și considerente în sensul

că, deși în considerente instanța s-a referit la o pretinsă lipsă a unei

notificări valabile în raport de Legea nr. 10/2001 - ceea ce ar fi însemnat

invocarea, punerea în discuția părților în condiții de contradictorialitate și

pronunțarea asupra unei eventuale excepții a lipsei calității lor procesuale

active, acest lucru nu s-a întâmplat - prin dispozitiv instanța a dispus

respingerea cererilor acestora de chemare în judecată, ca și când s-ar fi

pronunțat pe fond.

Reclamanții au solicitat să se

constate că, în mod greșit, prima instanță „a rezolvat” procesul în ceea ce îi

privește și cererea lor (de restituire în natură a unor apartamente și spații

din cadrul imobilului situat în Timișoara, jud. Timiș), fără a intra în

cercetarea efectivă a fondului, întrucât, deși defectuos și impropriu,

instanța, pare, în dispozitiv că a respins cererile de chemare în judecată pe

fond, în realitate, instanța nu a cercetat fondul cauzei și drepturile invocate

de ei (cărora le incumbă obligația corelativă a părții potrivnice), întrucât

instanța, după cum a rezultat din considerente, a avut în vedere premisa falsă

a lipsei notificării de către autorul lor în baza Legii nr. 10/2001 (situație

contrazisă de probe).

Totodată, reclamanții au solicitat

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prima

instanță, precum și în apel.

Reclamanții au arătat că în mod

greșit au fost respinse cererile conexate pentru pretinsa lipsă a notificării

conform Legii nr. 10/2001, situație în care s-ar fi impus o respingere a

cererilor pe excepția lipsei calității procesuale active, pe care însă pârâții

nu au invocat-o niciodată, întrucât la dosarul administrativ al Primăriei

Municipiului Timișoara, acvirat prezentei cauze, există dovada notificării

valabile și în termen a cererii de restituire a imobilelor în cauză.

Reclamanții au precizat că prima

instanță nu a luat în considerare faptul că, în realitate, așa după cum au

probat cu înscrisul depus la dosarul cauzei, procedura de notificare a fost

efectuată, și, de asemenea, în mod greșit, a ignorat efectuarea notificării de

către reclamanți cu privire la imobilul situat în Timișoara, jud. Timiș, în

pofida faptului că antecesorul lor M.F. a notificat entitatea prevăzută de

Legea nr. 10/2001, conform notificării aflate la fila 137 din Dosarul de fond nr.

17/30/2009, depusă prin executor judecătoresc sub nr. 2683/2001, aspect care

este reținut de altfel chiar și în hotărârea judecătorească pe care au apelat-o.

În acest sens, reclamanții au

precizat că, în afară de numărul de înregistrare sub nr. 2683/2001 a notificării

la Judecătoria Timișoara, sub egida căreia funcționa în acea perioadă a anului

2001 executorul judecătoresc căruia avocatul lor H.I. i-a depus notificarea, în

cuprinsul acesteia apare și ștampila Judecătoriei Timișoara, data depunerii

notificării - 4 aprilie 2001, precum și semnătura executorului.

În susținerea acestor precizări,

reclamanții au invocat notificarea depusă prin executor judecătoresc din cadrul

Judecătoriei Timișoara la acea dată, sub nr. 2682 din 24 aprilie 2001, dovada

formularului - filei de comunicare - a notificării sus - menționate nr. 2682

din 24 aprilie 2001, alăturat căreia executorul judecătoresc a expediat

entității prevăzute de Legea nr. 10/2001 notificarea autorului lor, cu

mențiunea efectuată pe cuprinsul acesteia, de primire (de către destinatar) a

comunicării notificării, în data de 26 aprilie 2001, dovada privind confirmarea

înregistrării la unitatea deținătoare, a notificării autorului lor pentru

imobilul în cauză, respectiv tichetul, privind preluarea de la Judecătoria Timișoara a notificării nr. 2682/2001 referitor la dosar de Legea nr. 10/2001 - M.F.,

extrasul din lista imobilelor din Municipiul Timișoara pentru care s-au depus

notificări conform Legii nr. 10/2001, listă din care se poate observa la pagina

41, nr. crt. 779 cu nr. dosar 172, Dosare conexe nr. 1759, 1777 care figurează nr.

cerere registratură din 26 aprilie 2001 privind notificarea nr. 2682 a lui M.F. pentru imobilul din Timișoara, jud. Timiș.

În raport de aceste dovezi,

reclamanții au susținut că instanța de fond a manifestat o lipsă totală de rol

activ în verificarea valabilității și formulării conform legii a notificării,

ea putând administra în acest în sens orice probe considerate necesare,

concludente și pertinente cauzei.

Pârâții apelanți Primarul

Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara au solicitat admiterea apelului și, pe fond, respingerea

în totalitate a acțiunii civile formulate de reclamanți, întrucât procura

notarială nr. 10 din 27 februarie 2004 în baza căreia avocat L.M.S. a depus

delegația avocațială la dosarul administrativ constitutiv în baza Legii nr. 10/2001,

face obiectul Dosarului penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Prin rechizitoriul întocmit în acel

dosar în data de 12 decembrie 2006 s-a dispus ca în privința actului intitulat

„procură” cu nr. 10 din 27 februarie 2004, încheiat pe teritoriul Braziliei,

Rio de Janeiro, cauza să fie disjunsă conform art. 38 C. proc. pen.

În condițiile în care mandatul celor

care au angajat-o pe d-na avocat L.M.S. formează obiectul procesului penal,

fiind verificat în perspectiva săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals,

calitatea de reprezentant nu poate fi reținută.

S-a mai susținut că la dosarul

administrativ notificatorii nu au depus toate actele care să ateste calitatea

de persoană îndreptățită, respectiv certificatul de moștenitor și acte de

identitate în copii legalizate la notar, deși prin adresa din 20 ianuarie 2009,

instituția lor a solicitat notificatorilor depunerea actelor mai sus - arătate,

însă aceștia nu s-au conformat.

Conform prevederilor Legii nr. 10/2001

și a Normelor Metodologice de aplicare a acestor legi, la dosarul administrativ

de revendicare se vor depune, în mod obligatoriu, doar documente în original sau

în copie legalizată, autentificate de un notar public.

Așadar, au considerat ca reclamanții

trebuiau să soluționeze problemele mai sus-arătate, întrucât sarcina probelor

le aparține și să aștepte să se soluționeze notificarea pe cale administrativă.

Procedura administrativă prealabilă

obligatorie instituită de legea specială reparatorie are ca finalitate tocmai

repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciului suferit de foștii

proprietari deposedați de proprietățile lor.

În raport de dispozițiile art. 23

1

din H.G. nr. 498/2003, pârâții au susținut că acțiunea civilă este inadmisibilă

și, totodată, prematur formulată. În opinia lor, reclamanții trebuiau să

aștepte soluționarea dosarului pe cale administrativă și doar în situația în

care ar fi fost nemulțumiți de dispoziția emisă se puteau adresa instanței

judecătorești, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 333 din 21

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, au fost admise

apelurile declarate de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1670 din 26

iunie 2009 în sensul că au fost admise acțiunile civile formulate de

reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A., I.D.M. în Dosar nr. 17/30/2009 și Dosarele

conexate nr. 18/30/2008 și 1736/30/2009 și obligat Primarul Municipiului Timișoara

să emită dispoziție (de admitere sau de respingere) a notificărilor,

înregistrate sub nr. 656 din 14 noiembrie 2001 și nr. 636 din 12 noiembrie 2001

la Biroul Executorului Judecătoresc M.S.R. și a notificării înregistrată sub nr.

2683/2001 la biroul executorului judecătoresc; a fost admisă cererea

reclamantului V.C.I. și obligat Primarul Municipiului Timișoara să emită

dispoziție în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc Timiș sub nr. 2683/2001.

A fost respins apelul declarat de

pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului

Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, obligat Primarul Municipiului

Timișoara să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în

apel și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că pretinsul notificator M.F. este autorul

reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S. și al numitei M.M.A., aceasta din urmă

pretins autor al reclamanților M.L.A. și I.D.M.

Reclamanții anterior arătați au

formulat deci cererea de chemare în judecată în calitate de pretinși

moștenitori al pretinsului notificator M.F.

Instanța de apel a reținut că la

fila 137 din Dosarul înregistrat sub nr. 17/30/2009, există înscrisul intitulat

„notificare” (depus de altfel și la filele 11-12 dosar apel), formulată în

numele persoanei îndreptățite M.F. (autorul reclamanților) de către avocat H.I.,

mandatat în acest sens, astfel încât concluziile instanței de fond privind

neregularitatea înregistrării notificării, prin intermediul executorului

judecătoresc, conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

sunt nefondate.

Mai mult, la dosar s-a depus și dovada

privind confirmarea înregistrării la unitatea deținătoare, a notificării

autorului lor pentru imobilul în cauză, respectiv tichetul din 26 aprilie 2001,

privind preluarea de la Judecătoria Timișoara a notificării nr. 2682/2001 referitor la dosar de Legea nr. 10/2001 - M.F., extrasul din lista imobilelor

din Municipiul Timișoara pentru care s-au depus notificări conform Legii nr. 10/2001,

listă din care se poate observa la pagina 41, nr. crt. 779 cu nr. dosar 172, Dosare

conexe nr. 1759, 1777 care figurează nr. cerere registratură din 26 aprilie 2001

privind notificarea nr. 2682 a lui M.F. pentru imobilul din Timișoara, jud.

Timiș.

În raport de aceste înscrisuri,

instanța de apel a reținut că apelul reclamanților este întemeiat în ceea ce

privește respingerea cererii de obligare a Primarului să soluționeze și

notificarea nr. 2683/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în

Timișoara, jud. Timiș.

Instanța de apel a mai reținut că

pentru imobilul sus - menționat, reclamanții au formulat notificări distincte,

fiecare urmărind să-și valorifice drepturile proprii, astfel ajungându-se la

conexarea în Dosarul de față, nr. 17/30/2009, a tuturor celorlalte cereri

distincte ce fac obiectul Dosarului nr. 1737/30/2009, nr. 20/30/2009, nr. 21/30/2009,

nr. 18/30/2009, nr. 1736/30/2009.

Susținerile pârâților apelanți

privind inadmisibilitatea cererilor prin care reclamanții au solicitat

obligarea organelor abilitate potrivit Legii nr. 10/2001 să soluționeze

notificarea, ori prematuritatea acțiunilor civile, întrucât nu s-au depus toate

documentele solicitate la dosarul administrativ, sunt nefondate, întrucât, pe

de o parte, pârâții aveau obligația de a răspunde notificării formulate, prin

emiterea unei decizii de admitere sau de respingere, într-un termen rezonabil,

pe baza documentelor existente la dosarul administrativ constituit, iar pe de

altă parte, respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar

contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil,

consacrat prin art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.

În ceea ce privește cuantumul

cheltuielilor de judecată, solicitat de reclamantul V.C.I., în faza primei

instanțe, raportat la existența mai multor dosare înregistrate în mod distinct,

instanța de apel a apreciat că acesta a fost corect apreciat la nivelul sumei

de 2.500 lei, cu atât mai mult cu cât chiar reclamantul declară că, pentru

soluționarea Dosarelor cu nr. 20/30/2009, 21/30/2009 și respectiv nr. 1737/30/2009,

a contactat la serviciile specializate ale unui avocat, în toate acestea fiind

invocate aceleași împrejurări de fapt și de drept, și administrate aceleași

înscrisuri.

Instanța de apel a mai reținut că nu

este suficientă formularea și înregistrarea distinctă a mai multor acțiuni,

deci constituirea de dosare separate, când obiectul lor este același, vizează

același imobil, se administrează aceleași mijloace de probă, cu atât mai mult

cu cât, conform art. 274 C. proc. civ., judecătorul poate micșora cuantumul

cheltuielilor de judecată, considerate mult prea mari în raport cu prestația

apărătorului ales.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A. și I.D.M., precum și

pârâții Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara,

Consiliul Local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara.

Reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S.,

M.L.A. și I.D.M., și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8,

9 C. proc. civ. și au criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub

aspectul neobligării tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată

solicitate.

În acest sens arată că, atâta vreme

cât instanța de apel a admis capătul de cerere principal, trebuia să soluționeze

și capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată

astfel cum au fost solicitate și dovedite, inclusiv cele efectuate în primă instanță,or,

instanța a acordat numai cheltuielile de judecată efectuate în apel, ceea ce

echivalează cu nepronunțarea asupra acestei solicitări.

De asemenea, reclamanții precizează

că prin motivele de apel au solicitat obligarea tuturor pârâților la plata

cheltuielilor de judecată și nu numai a Primarului municipiului Timișoara,

astfel cum în mod greșit a dispus instanța de apel și că suma totală

reprezentând cheltuieli de judecată fond și apel este de 3000 lei (2000 lei în

fond, 1000 lei în apel).

Pârâții Primarul municipiului

Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Consiliul Local al municipiului Timișoara

și Municipiul Timișoara fără a încadra în drept recursul, au formulat

următoarele critici:

I. În mod corect instanța de fond a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului

Timișoara, Consiliului Local al municipiului Timișoara și municipiului

Timișoara, prin primar, excepție pe care pârâții înțeleg să o susțină și în

calea de atac a recursului, întrucât în litigiile întemeiate pe Legea nr. 10/2001

calitatea procesuală pasivă aparține Primarului municipiului Timișoara,

instanța de apel neținând cont de prevederile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001

și de prevederile Legii nr. 10/2001 în acest sens;

II. În mod greșit instanța de apel a

obligat Primarul municipiului Timișoara la emiterea, în favoarea reclamanților

I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A. și I.D.M., a dispozițiilor(de admitere sau de

respingere) privind notificările înregistrate sub nr. 656 din 14 noiembrie 2001

și, respectiv, sub nr. 636 din 12 noiembrie 2001, întrucât, așa cum rezultă din

probatoriile administrate în cauză și cum în mod corect a constatat instanța de

fond, aceste notificări nu au fost formulate de reclamanții arătați, ci de

reclamantul V.C.I.;

III. În mod greșit instanța de apel

a obligat Primarul municipiului Timișoara la emiterea, în favoarea reclamantului

V.C.I., a dispoziției(de admitere sau de respingere) privind notificarea

înregistrată sub nr. 2683/2001, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada existenței

acesteia potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, înscrisul aflat la fila 137

din Dosarul nr. 17/30/2009, deși intitulat „notificare”, neavând nici o

ștampilă de înregistrare aplicată de executorii judecătorești;

IV. În mod greșit instanța de apel

nu a luat în considerare împrejurarea că procura notarială nr. 10 din 27

februarie 2004 în baza căreia d-na avocat L.M.S. a depus delegație avocațială

la dosarul administrativ constituit în baza Legii nr. 10/2001, face obiectul Dosarului

penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar

prin rechizitoriul întocmit la data de 12 decembrie 2006 s-a dispus ca în

privința actului intitulat „procură” cu nr. 10 din 27 februarie 2004 încheiat

pe teritoriul Braziliei, Rio de Janeiro, cauza să fie disjunsă conform art. 38 C.

proc. pen.

În atare condiții, atâta vreme cât

mandatul celor care au angajat-o pe d-na avocat L.M.S. formează obiectul

procesului penal, fiind verificat în perspectiva săvârșirii infracțiunilor de

fals și uz de fals, calitatea acesteia de reprezentant nu mai poate fi

reținută.

Referitor la procura sus-menționată,

mai arată că aceasta nu poartă semnăturile mandanților și nici ale martorilor

care se presupune că ar fi fost prezenți pentru a testa identitatea părților,

nu a fost încheiată în fața unui notar public, ci a unui funcționar al Biroului

Notarial, este datată 2004, astfel încât se impune a se verifica dacă nu a fost

revocată.

În Dosarul penal nr. 13141/325/2006

aflat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș este cercetată sub aspectul

infracțiunilor de fals și uz de fals și procura nr. 160 din 15 august 2001, ce

se presupune a fi dată de către I.M.C. lui L.G.I., cel care a depus

notificările în temeiul Legii nr. 10/2001 și despre care s-a reținut că nu

constituie act autentic și nu a fost semnată de I.M.C., purtând doar semnătura

grefierei A.L.A.M.B.Q.

V. În mod greșit instanța de apel a

respins excepția de inadmisibilitate și de prematuritate a acțiunii

reclamanților, în condițiile în care aceștia nu au depus toate actele necesare

soluționării cererii în cadrul procedurii administrative prealabile

obligatorii, nerespectând astfel dispozițiile imperative ale legii speciale de

reparație.

Termenul de 60 de zile prevăzut de

Legea nr. 10/2001 este un termen orientativ și nu unul de decădere și are ca

date de referință fie data depunerii notificării, fie data depunerii tuturor actelor

doveditoare, în acest ultim caz începând să curgă din momentul în care

notificatorii depun documentele necesare.

Potrivit art. 23

1

din H.G.

nr. 498/2003, solicitanții trebuie să depună o declarație prin care să arate în

mod expres că nu mai de depus alte probe la dosar, pentru a fi în măsură să

invoce prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursurile declarate din

perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că

recursul reclamanților, deși întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ., se încadrează doar în pct. 9 al acestui text de lege, iar recursul

pârâților, deși neîncadrat în drept, se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recursul pârâților Consiliul Local

al municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și Primăria municipiului

Timișoara urmează a fi respins ca lipsit de interes, pentru următoarele motive:

Interesul judiciar este o condiție

necesară pentru dobândirea calității de parte în procesul civil și se

concretizează în folosul material or moral pe care l-ar putea obține oricare

dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează să o

desfășoare.

Această condiție trebuie să existe

nu numai la declanșarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu

cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării procesului, ori

de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale ce alcătuiesc

conținutl acțiunii, indiferent că este vorba de cereri, excepții, exercitarea

căilor de atac sau de executarea silită.

Rezultă că pentru utilizarea unei

căi de atac, ordinare sau extraordinare, este necesar ca partea să justifice un

interes în modificarea hotărârii atacate, calitatea de parte în proces nefiind

suficientă pentru promovarea căii de atac.

Cel care a avut câștig de cauză,

neputând demonstra drepturile ce i-au fost lezate prin hotărâre, nu poate uza

nici de calea de atac prevăzută de lege.

În speță, prin sentința civilă nr. 1670

din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria municipiului

Timișoara, Consiliul Local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara,

prin primar și, în consecință, respinse cererile de chemare în judecată

formulate de reclamanți împotriva acestor pârâți.

Prin Decizia civilă nr. 333 din 21

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au fost admise apelurile

declarate de reclamanți împotriva sentinței civile sus-menționate, admise

acțiunile civile ale acestora și obligat Primarul municipiului Timișoara la

emiterea dispozițiilor aferente notificărilor formulate în cauză, precum și la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, fiind menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Rezultă că, în urma admiterii apelului,

soluția adoptată de instanța de fond, de admitere a excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Primăria municipiului Timișoara, Consiliul Local

al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin primar, nu a comportat

modificări, instanța de apel păstrând această dispoziție, în prezent intrată în

puterea de lucru judecat.

Pe de altă parte, în apelul declarat

de pârâți împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, nu se

regăsesc critici cu privire la acest aspect, astfel încât, în atare situație,

este inutilă reiterarea acestei excepții în prezenta cale de atac, iar recursul

declarat de acești pârâți se dovedește a fi lipsit de interes, urmând a fi

respins pe acest considerent.

Recursul reclamanților I.M.D., I.T.I.,

I.D.M., I.I.S. și M.L.A., va fi admis pe următoarele considerente:

Potrivit art.

274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în speță, partea care cade în

pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Rezultă,

astfel, o condiție expresă de obligarea a uneia dintre părțile litigante la

plata cheltuielilor avansate de către cealaltă parte pe parcursul desfășurării

procesului, anume ca aceasta să fi căzut în pretenții, adică să fi pierdut

procesul.

Cu alte

cuvinte, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează, în

mod exclusiv, pe ideea de culpă procesuală, ce aparține acelei părți care a

ocazionat, în mod nelegal, declanșarea unei proceduri judiciare, iar faptul

pierderii procesului se dovedește cu însuși cuprinsul hotărârii judecătorești

de finalizare a acestei proceduri.

În speță,

acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul

municipiului Timișoara a fost admisă, reclamanții solicitând, atât cu prilejul

instrumentării cauzei pe fond, cât și în calea de atac a apelului, acordarea

cheltuielilor de judecată, pentru care au depus acte doveditoare.

Astfel, în

cadrul judecății în primă instanță reclamanții au solicitat acordarea

cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale în cuantum de 2000

lei, conform borderoului și chitanțelor privind plata onorariului avocațial

depuse, în original, la filele 12-17 dosar fond, solicitare asupra căreia

tribunalul a omis a se pronunța.

Cu prilejul

declarării apelului, reclamanții au solicitat, în cadrul motivelor de apel,

acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare judecății în fond, în

cuantum de 2000 lei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată aferente

căii de atac a apelului, conform chitanței privind plata onorariului avocațial în

cuantum de 1000 lei aflată la fila 31 dosar apel și a notelor scrise aflate la

fila 30 a aceluiași dosar.

Prin Decizia

civilă nr. 333 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, deși a admis

apelurile reclamanților, și, în consecință, acțiunile formulate de aceștia, nu

s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de

judecată efectuate în primă instanță, în cuantum de 2000 lei, acordându-le

numai pe cele solicitate în apel, în cuantum de 1000 lei, astfel încât,

potrivit considerentelor anterior arătate, recursul se impune a fi admis sub

acest aspect.

Nu se poate

reține însă critica reclamanților privind obligarea tuturor pârâților la plata

cheltuielilor de judecată, întrucât singura entitate ce are calitate procesuală

pasivă în prezenta cauză este instituția Primarului municipiului Timișoara,

pentru ceilalți pârâți fiind admisă de instanța de fond și menținută de către

instanța de apel, excepția lipsei calității procesuale pasive.

Recursul pârâtului Primarul

Municipiului Timișoara va fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Prin Decizia civilă nr. 333 din 21

decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 17/30/2009 Curtea de Apel Timișoara a

admis apelurile declarat de reclamanții I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A., I.D.M. și

V.C.I. împotriva sentinței civile nr. 1670 din 26 iunie 2009 a Tribunalului

Timiș, a admis acțiunile civile formulate de aceștia în Dosarul nr. 17/30/2009

și Dosarele conexate nr. 18/30/2008 și nr. 1736/30/2009 și a obligat Primarul

municipiului Timișoara să emită dispoziție de admitere sau respingere a

notificărilor înregistrate sub nr. 656 din 14 noiembrie 2001 și nr. 636 din 12 noiembrie

2001 la B.E.J. M.S.R. în favoarea reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A.,

I.D.M., precum și să emită dispoziție de admitere sau respingere a notificării

înregistrată la B.E.J. Timiș sub nr. 2683/2001 în favoarea reclamantului V.C.I.

Notificarea nr. 636 din 12 noiembrie

2001 înaintată prin B.E.J. M.S.R., a fost formulată de reclamantul V.C.I. pentru

imobilul situat în Timișoara - casă cu 2 etaje și teren (C.F. Timișoara,

top.17113, iar terenul în C.F. Timișoara) - filele 217 și 139 Dosar nr. 17/30/2009

al Tribunalului Timiș, iar notificarea nr. 656 din 14 noiembrie 2001 înaintată

prin același executor judecătoresc a fost formulată de același reclamant,

pentru imobilul din C.F. Timișoara, top. 17113 - casă cu trei etaje și teren de

1388 mp (filele 141 și 218-220 din același dosar).

În aceste condiții, obligația de

emitere a dispozițiilor motivate, de admitere sau respingere, aferente

notificărilor nr. 636 din 12 noiembrie 2001 și nr. 656 din 14 noiembrie 2001,

astfel cum în mod greșit a fost stabilită de instanța de apel în favoarea

reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S., M.L.A., I.D.M., nu subzistă, astfel încât

recursul va fi admis sub acest aspect.

Notificarea înregistrată sub nr. 2683/2001

la B.E.J. Timiș nu a fost formulată de către reclamantul V.C.I., astfel cum în

mod greșit s-a reținut de către instanța de apel, ci de către numitul M.F.,

autorul reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S. și al numitei M.M.A. (autoarea

reclamantelor M.L.A. și I.D.M.), prin avocat H.I., conform înscrisului aflat la

fila 137 dosar fond, depus, dealtfel, și la fila 11 dosar apel.

Conform filei de comunicare depusă

la fila 12 dosar apel, această notificare a fost înaintată Consiliului Local al

Municipiului Timișoara prin executor judecătoresc, dovadă fiind ștampila

aplicată pe procesul-verbal de comunicare. De asemenea, la dosarul cauzei

există dovada privind confirmarea înregistrării la unitatea deținătoare, a

notificării autorului reclamanților sus-menționați pentru imobilul în cauză,

respectiv, tichetul cu nr. de înregistrare din /26 aprilie 2001, privind

preluarea de la Judecătoria Timișoara a notificării nr. 2682/2001 referitor la

dosar de Legea nr. 10/2001 - M.F., extrasul din lista imobilelor din municipiul

Timișoara pentru care s-au depus notificări conform Legii nr. 10/2001, listă

din care se poate observa la pag. 41, nr. crt. 779 cu nr. dosar 172, Dosare conexe

nr. 1759, 1777 care figurează nr. cerere registratură din 26 aprilie 2001

privind notificarea nr. 2682 a lui M.F., pentru imobilul din Timișoara,

jud.Timiș.

Neconcordanța de număr a notificării

în discuție, respectiv, nr. 2682 (astfel cum apare în actele dosarului) sau nr.

2683 (astfel cum este menționată în considerentele deciziei recurate),

reprezintă o eroare materială care nu este de natură să influențeze regimul

juridic al acesteia, întrucât din actele depuse în probațiune și din conținutul

propriu-zis al notificării, rezultă că notificarea nr. 2683 este aceeași cu

notificarea nr. 2682, privește același imobil și este formulată de M.F.,

autorul reclamanților I.M.D., I.T.I., I.I.S. și al numitei M.M.A. (autoarea

reclamantelor M.L.A. și I.D.M.).

Prin urmare, nu subzistă nici obligația

Primarului municipiului Timișoara de a emite dispoziție aferentă notificării nr.

2683/2001 în favoarea reclamantului V.C.I., recursul urmând a fi admis și în

această privință.

Referitor la critica privind lipsa

calității de reprezentant a notificatorilor cu privire la avocat L.M.S. și la

numitul L.G.I., motivată prin aceea că procurile nr. 10 din 27 februarie 2004

și nr. 160 din 15 august 2001 fac obiectul unui dosar penal privind

infracțiunile de fals și uz de fals, respectiv, al Dosarului penal nr. 5/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înaintat în instanță sub nr.

13141/325/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș, aceasta urmează a fi înlăturată.

Se constată, în acest sens, că

depunerea notificărilor în discuție nu s-a realizat în baza acestor procuri,

întrucât din analiza rechizitoriului întocmit în dosarul penal anterior

menționat și din actele depuse la termenul din 12 iunie 2009 la instanța de

fond, a reieșit că procurile cu numerele arătate vizează împuternicirea

mandatarilor L.G., L.Z. și L.I. la efectuarea formalităților necesare pentru

restituirea imobilului situat în Timișoara, ce nu face obiectul prezentei

cauze, în timp ce acțiunile privind dosarele ce se judecă la momentul de față

au fost formulate în baza procurilor speciale autentificate sub nr. 2 din 11

ianuarie 2008 de către B.N.P. L.D. din Timișoara, respectiv, sub nr. 244 din 07

iunie 2004 autentificată de același birou notarial, procuri ce nu au fost

contestate de către pârâți.

Referitor la critica privind inadmisibilitatea

și prematuritatea acțiunii reclamanților, nici această critică nu poate fi

primită.

Inadmisibilitatea ori prematuritatea

unei asemenea acțiuni se raportează la parcurgerea sau nu a procedurii

administrative prealabile prevăzute de legea specială de reparație, or, în

speță, prin notificările formulate, reclamanții au parcurs această procedură,

astfel încât nu se poate reține că demersurile lor judiciare ar fi inadmisibile

sau premature.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 23, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau, după caz, prin

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”.

Termenul de 60 de zile pentru

îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de

restituire se raportează fie la data depunerii notificării, fie la data

depunerii actelor doveditoare, respectiv, dacă persoana îndreptățită a depus,

odată cu notificarea, toate actele de care înțelege să se prevaleze în

dovedirea cererii de restituire, termenul va curge de la data depunerii

notificării, iar dacă actele doveditoare nu au fost depuse odată cu

notificarea, termenul va curge de la data depunerii acestora.

Prorogarea termenului de 60 de zile

se realizează cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite și numai

dacă unitatea deținătoare comunică în scris persoanei îndreptățite faptul că

fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea

probelor solicitate.

Depunerea actelor solicitate sau

comunicarea faptului că persoana îndreptățită nu posedă actele respective, are

semnificația acceptării prorogării termenului respectiv, ipoteză în care

termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data

comunicării răspunsului.

Pornind de la rațiunea adoptării

Legii nr. 10/2001 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat

că, prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile

suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

Dispozițiile art. 25 trebuie

interpretate în concordanță cu scopul elaborării actului normativ de reparație,

legiuitorul considerând că termenul în care unitatea deținătoare trebuie să

răspundă persoanei îndreptățite este imperativ, iar nu de „orientare”, cum

greșit susține pârâtul.

Dacă s-ar aprecia că termenul arătat

este unul de recomandare s-ar încălca indirect și s-ar amâna rezolvarea

echitabilă a retrocedării imobilelor, sau, după caz, procedura acordării de

despăgubiri, și pe această cale s-ar îngrădi dreptul la reparație.

Prevederile legale anterior citate

ilustrează că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură

imobilul, i se oferă restituirea prin echivalent, ori chiar i se refuză un

drept ca atare, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării

adresate prin notificare, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție

motivată.

O interpretare contrară ar conduce

la situația absurdă în care atunci când cei notificați nu doresc să restituie

bunurile, să nu răspundă la notificare, astfel devenind ineficient dreptul la

reparație recunoscut persoanelor ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada

de referință prevăzută de lege.

Raportând dispozițiile Legii nr. 10/2001

la dispozițiile constituționale și comunitare privind accesul la justiție și

dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, rezultă că lipsa

răspunsului entității deținătoare la notificarea cu care a fost sesizată

reprezintă un refuz tacit de restituire, ce urmează a fi sancționat ca atare de

instanța de control judiciar, prin obligarea de emitere a dispoziției

respective.

Din probele existente la dosar nu a

rezultat că pârâtul ar fi cerut reclamanților să completeze documentele pe care

și-au întemeiat cererile de restituire, pentru a opera prorogarea termenului în

discuție, iar atitudinea sa culpabilă, în sensul eludării dispozițiilor

referitoare la obligativitatea emiterii deciziei/dispoziției, îndreptățește

instanța ca, în virtutea limitelor în care a fost învestită și a rolului activ,

să impună acestuia să răspundă notificării.

Dealtfel, respingerea acțiunii ca

inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării

cauzei într-un termen rezonabil, astfel cum este consacrat prin art. 6 parag. 1

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, întrucât nu se putea pretinde reclamanților să aștepte nelimitat

în timp soluționarea notificărilor depuse, fără a li se conferi dreptul de a

acționa în instanță împotriva acestei prelungiri nejustificate, pentru că

într-o asemenea situație protecția dreptului recunoscut de lege ar fi doar

teoretică și iluzorie, iar accesul la instanță al acestora ar fi negat.

Față de considerentele arătate, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca lipsit de

interes recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara și Primăria municipiului Timișoara, iar în temeiul art. 312

alin. (2) rap. la art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de

reclamanții I.M.D., I.T.I., I.D.M., J.I.S. și M.L.A., precum și de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași decizii.

Prin admiterea recursului Primarului

municipiului Timișoara se va înlătura obligarea acestuia de a emite dispoziție

motivată de soluționare a notificărilor nr. 656 din 14 noiembrie 2001 și nr. 636

din 12 noiembrie 2001 în favoarea reclamanților I.M.D., I.T.I., I.D.M., I.I.S. și

M.L.A., precum și de a emite dispoziție motivată de soluționare a notificării nr.

2683/2001 în favoarea reclamantului V.I.

Prin admiterea recursului

reclamanților I.M.D., I.T.I., I.D.M., I.I.S. și M.L.A. va fi obligat Primarul

municipiului Timișoara la plata, către aceștia, a sumei de 2000 lei cheltuieli

de judecată efectuate la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes

recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 333

din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Admite recursurile declarate de

reclamanții I.M.D., I.T.I., I.D.M., I.I.S. și M.L.A., precum și de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia recurată

în sensul că înlătură obligarea Primarului municipiului Timișoara să emită

dispoziție motivată de soluționare a notificărilor nr. 656 din 14 noiembrie 2001

și nr. 636 din 12 noiembrie 2001 în favoarea reclamanților I.M.D., I.T.I., I.D.M.,

I.I.S. și M.L.A., precum și obligarea aceluiași pârât de a emite dispoziție

motivată de soluționare a notificării nr. 2683/2001 în favoarea reclamantului V.I.

Obligă Primarul municipiului

Timișoara la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată

efectuate la instanța de fond în favoarea reclamanților I.M.D., I.T.I., I.D.M.,

I.I.S. și M.L.A.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinț