ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7191/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin

Sentința civilă nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 a admis demersul judiciar

inițiat de reclamanta V.A.A., prin mandatar V.F., în contradictoriu cu pârâții:

Primăria Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și primarul Municipiului

Timișoara, și pe cale de consecință; pârâții au fost obligați să răspundă

notificărilor formulate de reclamantă, prin mandatarul său, în temeiul și

condițiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001; a respins același demers

judiciar inițiat de aceeași reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, ca fiind declanșat contra unei persoane care nu se

legitimează procesual pasiv.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 439 din 15 noiembrie 2010, a

respins apelul declarat de pârâții - Primarul Municipiului Timișoara, Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, împotriva Sentinței civile

nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanta

notificatoare V.A.A., prin mandatara convențională V.F., a solicitat

Tribunalului Timiș, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în

contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara prin Primar, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timișoara,

să-i oblige pe pârâți să soluționeze notificările cu nr. 104 din 12 iunie 2001

și nr. 105 din 12 iunie 2001, în sensul emiterii dispoziției motivate privind

restituirea în natură a imobilului identificat topografic în CF nr. 1969

Timișoara, situat administrativ, în municipiul Timișoara.

Deși notificatoarea a

respectat dispozițiile cuprinse în art. 22 și 23 din Legea nr. 10/2001,

depunând în termen notificările și anexele la notificări, pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara nu a înțeles să se conformeze obligației de a statua

asupra notificării, adică de a emite "în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau (...) de la data depunerii actelor doveditoare

(...)" dispoziția motivată, reclamanta fiind nevoită să apeleze la

concursul justiției în acest sens.

Criticile aduse

hotărârii primei instanțe - prin care pârâtul a fost obligat să se pronunțe cu

privire la notificările reclamantei înregistrate sub nr. 104 și nr. 105/2001,

sunt nefondate.

Astfel, s-a invocat

excepția prematurității introducerii acțiunii, deoarece Comisia de aplicare a

Legii nr. 10/2001 nu s-a pronunțat încă cu privire la notificarea formulată de

reclamantă, nesoluționând-o printr-o dispoziție motivată.

Critica este

nefondată, iar excepția prematurității în mod corect a fost respinsă de către

prima instanță, câtă vreme notificările au fost înregistrate la data de 12

iunie 2001 și până la data formulării plângerii, respectiv 16 iunie 2009,

pârâtul nu s-a pronunțat cu privire la cererea acestora, deși pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara era obligat să se pronunțe și să emită dispoziția

"în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau (...) de la

data depunerii actelor doveditoare (...)" conform art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Lipsa răspunsului,

într-un interval mult mai mare decât cel prevăzut de lege (8 ani în loc de 60

de zile cât prevede art. 22 din Legea nr. 10/2001), de la data formulării

notificării, echivalează cu un refuz al persoanei juridice deținătoare de a

stabili măsurile reparatorii cuvenite reclamantei, context în care demersul

reclamantei apare ca justificat.

Deși legiuitorul nu a

reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să

răspundă solicitării adresate pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a

Legii nr. 10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței

judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie

obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o

atare obligație rezultă din lege și face parte din procedura

administrativ-jurisdicțională prealabil instituită în mod imperativ.

În acest sens, s-au

pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

Decizia în interesul Legii nr. XX din 19 martie 2007.

Referitor la

invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria

Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, raportat la obiectul pricinii,

respectiv obligarea Primarului Municipiului Timișoara să emită dispoziția de

restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, s-a constatat că prima

instanță a constatat absența calității procesuale pasive a Consiliului Local al

Municipiului Timișoara, însă, în mod corect s-a reținut că dispoziția trebuie

emisă de către Primar, ca reprezentant al Municipiului Timișoara.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs: Primarul Municipiului Timișoara,

Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara, criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pct. 8, 9

C. proc. civ., deoarece:

- Pârâții: Primarul

Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului

Timișoara nu au calitate procesuală-pasivă.

- Considerăm că numai

Primarul municipiului Timișoara are calitate procesuală pasivă, el fiind cel

care trebuie să emită dispoziția solicitată.

Recursul este fondat

pentru cele ce preced.

Potrivit art. 21.5

(punere în aplicare) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care entitatea obligată

la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere

abilitat expres de lege (alin. (4) art. 21 din lege) este primarul.

Prin urmare, față de

textul de lege mai sus menționat, cel care are calitate procesuală în cauză

este numai primarul Municipiului Timișoara.

Ceilalți, respectiv,

Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara,

Unitatea Administrativ-Teritorială, Municipiul Timișoara, nu au calitate

procesuală pasivă.

Așadar, față de cele

reținute, se va admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului

Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului

Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara și pe

cale de consecință, se va admite apelul declarat de pârâții Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara; se va schimba în parte

Sentința nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă,

în sensul că se va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Se va menține restul

dispozițiilor deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului

Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 439A

din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că:

Admite apelul

declarat de pârâții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului

Timișoara.

Schimbă în parte

Sentința nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă

în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Primăria

Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2011.