ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7191/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 a admis demersul judiciar inițiat de reclamanta V.A.A., prin mandatar V.F., în contradictoriu cu pârâții: Primăria Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și primarul Municipiului Timișoara, și pe cale de consecință; pârâții au fost obligați să răspundă notificărilor formulate de reclamantă, prin mandatarul său, în temeiul și condițiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001; a respins același demers judiciar inițiat de aceeași reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timișoara, ca fiind declanșat contra unei persoane care nu se legitimează procesual pasiv.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 439 din 15 noiembrie 2010, a respins apelul declarat de pârâții - Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, împotriva Sentinței civile nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta notificatoare V.A.A., prin mandatara convențională V.F., a solicitat Tribunalului Timiș, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timișoara, să-i oblige pe pârâți să soluționeze notificările cu nr. 104 din 12 iunie 2001 și nr. 105 din 12 iunie 2001, în sensul emiterii dispoziției motivate privind restituirea în natură a imobilului identificat topografic în CF nr. 1969 Timișoara, situat administrativ, în municipiul Timișoara.

Deși notificatoarea a respectat dispozițiile cuprinse în art. 22 și 23 din Legea nr. 10/2001, depunând în termen notificările și anexele la notificări, pârâtul Primarul Municipiului Timișoara nu a înțeles să se conformeze obligației de a statua asupra notificării, adică de a emite "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau (...) de la data depunerii actelor doveditoare (...)" dispoziția motivată, reclamanta fiind nevoită să apeleze la concursul justiției în acest sens. Criticile aduse hotărârii primei instanțe - prin care pârâtul a fost obligat să se pronunțe cu privire la notificările reclamantei înregistrate sub nr. 104 și nr. 105/2001, sunt nefondate. Astfel, s-a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, deoarece Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu s-a pronunțat încă cu privire la notificarea formulată de reclamantă, nesoluționând-o printr-o dispoziție motivată.

Critica este nefondată, iar excepția prematurității în mod corect a fost respinsă de către prima instanță, câtă vreme notificările au fost înregistrate la data de 12 iunie 2001 și până la data formulării plângerii, respectiv 16 iunie 2009, pârâtul nu s-a pronunțat cu privire la cererea acestora, deși pârâtul Primarul Municipiului Timișoara era obligat să se pronunțe și să emită dispoziția "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau (...) de la data depunerii actelor doveditoare (...)" conform art. 22 din Legea nr. 10/2001. Lipsa răspunsului, într-un interval mult mai mare decât cel prevăzut de lege (8 ani în loc de 60 de zile cât prevede art. 22 din Legea nr. 10/2001), de la data formulării notificării, echivalează cu un refuz al persoanei juridice deținătoare de a stabili măsurile reparatorii cuvenite reclamantei, context în care demersul reclamantei apare ca justificat.

Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresate pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face parte din procedura administrativ-jurisdicțională prealabil instituită în mod imperativ.

În acest sens, s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia în interesul Legii nr. XX din 19 martie 2007. Referitor la invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, raportat la obiectul pricinii, respectiv obligarea Primarului Municipiului Timișoara să emită dispoziția de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, s-a constatat că prima instanță a constatat absența calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, însă, în mod corect s-a reținut că dispoziția trebuie emisă de către Primar, ca reprezentant al Municipiului Timișoara.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs: Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece: - Pârâții: Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara nu au calitate procesuală-pasivă. - Considerăm că numai Primarul municipiului Timișoara are calitate procesuală pasivă, el fiind cel care trebuie să emită dispoziția solicitată.

Recursul este fondat pentru cele ce preced. Potrivit art. 21.5 (punere în aplicare) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege (alin. (4) art. 21 din lege) este primarul. Prin urmare, față de textul de lege mai sus menționat, cel care are calitate procesuală în cauză este numai primarul Municipiului Timișoara. Ceilalți, respectiv, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Unitatea Administrativ-Teritorială, Municipiul Timișoara, nu au calitate procesuală pasivă.

Așadar, față de cele reținute, se va admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara și pe cale de consecință, se va admite apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara; se va schimba în parte Sentința nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă, în sensul că se va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se va menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 439A din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică în parte decizia recurată în sensul că: Admite apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara. Schimbă în parte Sentința nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2011.