ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 februarie 2004 la Judecătoria Timișoara, reclamanta F.M. a chemat în

judecată pe pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i oblige pe aceștia

din urmă la a răspunde complet notificării, ce a remis-o în temeiul și în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, că pârâta de rang 1 prin reprezentantul său legal, pârâtul de rang 2,

s-a rezumat la a însera în cuprinsul notificării, doar soluția de respingere a

cererii de restituire în natură a imobilului și respectiv dispoziția de

trimitere a dosarului Prefecturii Timișoara, spre competentă soluționare în

vederea acordării despăgubirilor, iar nu și oferta de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului solicitat.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 1790 din 26 februarie 2004, a declinat competența soluționării

cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că potrivit art. 24 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001, această instanță are competența de o soluționa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș formând obiectul dosarului nr. 4717/C/2004.

Prin sentința civilă nr. 1430/P.I.

din 22 noiembrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta

F.M., a obligat pârâtul de rang 2, Primarul Municipiului Timișoara să răspundă

complet notificării ce a fost expediată pârâtei de rang 2 Primăriei

Municipiului Timișoara, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul

de a se conforma imperativului alin. (1) al art. 24 din aceeași Lege nr.

10/2001 și a însera în corpul dispoziției nr. 1175 din 17 octombrie 2002, în

fondul procedurii necontencioase reglementată de Legea nr. 10/2001, pe seama

celui din urmă, oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului solicitat estimată, pe calea notificării, a se situa la nivelul

sumei de 50.000 EURO.

Pentru a hotărâri astfel, a reținut,

în esență, că potrivit alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 10/2001 că „dacă

restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz,

deținătorul imobilului este obligat ca prin dispoziție motivată, în termenul

prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.

Or, pârâții s-au limitat la a

dispune, pe calea actului dat, să trimită dosarul Prefecturii Timiș, în vederea

acordării despăgubirilor bănești, în absența din corpul dispoziției, a ofertei de

acordare a despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, susținând că Primăria Municipiului Timișoara nu are

calitate procesuală pasivă ci doar Primarul sau Consiliul Local și că nu este

necesară emiterea unei noi dispoziții.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1055 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul

pârâților, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, privitoare la emiterea unei oferte de despăgubiri, prin

echivalent, situație de natură să tergiverseze soluționarea cererii

reclamantei.

Împotriva acestei decizii, pârâții

au declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că prin

dispoziția nr. 1175 din 17 octombrie 2002 s-a stabilit valoarea estimativă a

apartamentului în suma de 50.000 EURO, astfel că nu mai era necesară emiterea unei

noi dispoziții.

Au mai susținut că, în situația în

care persoana îndreptățită optează pentru despăgubiri bănești, notificarea se

adresează Prefecturii în a cărei rază se află imobilul preluat, iar potrivit

art. 23 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarul notificat are obligația de a

o înainta unității competente. Au mai solicitat suspendarea executării deciziei

până la soluționarea prezentului recurs.

Recursul nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este aprobată

sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut

de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoarei valorii imobilului.

Făcând o aplicare și interpretare

greșită a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, critica

pârâților nu poate fi primită sub acest aspect.

Faptul că, dosarul a fost înaintat

Prefecturii Timiș, pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor

bănești, nu suplinește obligația pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, de

a se conforma dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum de

altfel au statuat ambele instanțe.

În consecință, recursul declarat de

pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara, fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins ca atare.

Va respinge ca rămasă fără obiect,

cererea de suspendare a deciziei atacate, formulată de pârâții de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1055 din 28

aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Respinge ca rămasă fără obiect

cererea de suspendare a deciziei atacate, formulate de pârâții de mai sus

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 20 octombrie 2005.