ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2004 la Judecătoria Timișoara, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i oblige pe aceștia din urmă la a răspunde complet notificării, ce a remis-o în temeiul și în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, că pârâta de rang 1 prin reprezentantul său legal, pârâtul de rang 2, s-a rezumat la a însera în cuprinsul notificării, doar soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului și respectiv dispoziția de trimitere a dosarului Prefecturii Timișoara, spre competentă soluționare în vederea acordării despăgubirilor, iar nu și oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului solicitat.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 1790 din 26 februarie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, această instanță are competența de o soluționa. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș formând obiectul dosarului nr. 4717/C/2004. Prin sentința civilă nr. 1430/P.I.

din 22 noiembrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M., a obligat pârâtul de rang 2, Primarul Municipiului Timișoara să răspundă complet notificării ce a fost expediată pârâtei de rang 2 Primăriei Municipiului Timișoara, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a se conforma imperativului alin. (1) al art. 24 din aceeași Lege nr. 10/2001 și a însera în corpul dispoziției nr. 1175 din 17 octombrie 2002, în fondul procedurii necontencioase reglementată de Legea nr. 10/2001, pe seama celui din urmă, oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului solicitat estimată, pe calea notificării, a se situa la nivelul sumei de 50.000 EURO.

Pentru a hotărâri astfel, a reținut, în esență, că potrivit alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 10/2001 că „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”. Or, pârâții s-au limitat la a dispune, pe calea actului dat, să trimită dosarul Prefecturii Timiș, în vederea acordării despăgubirilor bănești, în absența din corpul dispoziției, a ofertei de acordare a despăgubirilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, susținând că Primăria Municipiului Timișoara nu are calitate procesuală pasivă ci doar Primarul sau Consiliul Local și că nu este necesară emiterea unei noi dispoziții.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1055 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâților, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privitoare la emiterea unei oferte de despăgubiri, prin echivalent, situație de natură să tergiverseze soluționarea cererii reclamantei. Împotriva acestei decizii, pârâții au declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că prin dispoziția nr. 1175 din 17 octombrie 2002 s-a stabilit valoarea estimativă a apartamentului în suma de 50.000 EURO, astfel că nu mai era necesară emiterea unei noi dispoziții.

Au mai susținut că, în situația în care persoana îndreptățită optează pentru despăgubiri bănești, notificarea se adresează Prefecturii în a cărei rază se află imobilul preluat, iar potrivit art. 23 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarul notificat are obligația de a o înainta unității competente. Au mai solicitat suspendarea executării deciziei până la soluționarea prezentului recurs. Recursul nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoarei valorii imobilului.

Făcând o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, critica pârâților nu poate fi primită sub acest aspect. Faptul că, dosarul a fost înaintat Prefecturii Timiș, pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor bănești, nu suplinește obligația pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, de a se conforma dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum de altfel au statuat ambele instanțe. În consecință, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare. Va respinge ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a deciziei atacate, formulată de pârâții de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1055 din 28 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a deciziei atacate, formulate de pârâții de mai sus Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2005.