ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea modificată adresată

Tribunalului Timiș, reclamantul F.P.N.F. a chemat în judecată pârâții Primăria

Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara prin care a contestat

dispoziția nr. 1455 din 12 decembrie 2002 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației se arată,

în primul rând, că a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru

motivul că imobilul a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, fără însă a se

face această dovadă iar, în al doilea rând, nu se face o ofertă concretă la

despăgubiri în măsura în care vânzarea imobilului ar fi fost legală.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 732 din 12 septembrie 2003 pronunță următoarea soluție. Admite

contestația formulată de contestatorul F.P.N.F. împotriva pârâtei Primăria

municipiului Timișoara și a Primarului municipiului Timișoara. Anulează dispoziția

nr. 1455 din 12 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara.

„Obligă pârâții ca în cadrul dispoziției de respingere înaintată de petentul F.P.N.F.,

în conformitate cu disp. art. 15 din H.G. 614/2001 și art. 24 alin. (1) din

Norma Metodologică din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 10/2001 să facă

petentului o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului”.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că unitatea deținătoare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 10/2001

și art. 24 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi este obligată să

facă persoanei îndreptățite o ofertă de despăgubiri prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului, or prin dispoziția atacată primarul a

dispus doar respingerea cererii de restituire întrucât imobilul revendicat a

fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 și prin art. 2 (din decizie) s-a trimis

cauza spre soluționare Prefecturii județului Timiș, deși potrivit dispozițiilor

legale „decizia trebuie să cuprindă o ofertă clară cu privire la valoarea

imobilului și varianta de despăgubiri prin echivalent prin bunuri mobile sau

servicii, ori titlu de valoare nominală conform alin. (2), (3), (4), (5), (6)

din art. 24 din normele de aplicare ale Legii nr. 112/1994”.

Apelul declarat de Primăria

Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara a fost respins prin decizia civilă

nr. 189 din 20 noiembrie 2003 de către Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva celor două hotărâri a

declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului

Timișoara.

În motivarea recursului se arată că

instanțele au admis contestația în mod greșit deoarece în cuprinsul dispoziției

nr. 1455 din 12 decembrie 2003 se arată că valoarea estimativă a imobilului

este de 100.000 mărci germane. Se solicită admiterea recursului și respingerea

contestației cu consecința menținerii dispoziției nr. 1455 din 12 decembrie 2003.

Recursul este fondat în limitele și

pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 261

C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă printre altele și motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, precum și dispozitivul

acesteia.

Este evident că între cele două

părți ale hotărârii trebuie să existe o perfectă concordanță.

Din cele expuse mai sus, în

dezvoltarea istoricului litigiului rezultă că între dispozitivul sentinței

instanței de fond și motivarea acestuia există contradicții, dispozitivul

nefiind consecința logică și firească a motivelor.

Astfel, se anulează în totalitate dispoziția

nr. 1455 din 12 decembrie 2002 prin care la art. 1 a fost respinsă cererea de

restituire în natură, deși în motivare se reține că restituirea în natură nu

este posibilă. Motivele de fapt nu au corespondent în motivele de drept

precizate (Legea nr. 10/2001, normele de aplicare ale acesteia, Legea nr. 112/1995

și normele sale de aplicare).

Pârâții au fost obligați fără a se

arăta în concret ce au de făcut, ci doar prin trimiteri la H.G. 614/2001 și

Norme Metodologice, art. 24 alin. (1).

Nu s-a observat că în decizia

atacată este precizată valoarea estimată a imobilului de 100.000 mărci germane valoare

precizată de contestator în notificare.

Neconcordanțele menționate între

motivare și dispozitiv precum și conținutul acestuia din urmă au ca efect

nulitatea hotărârii ca motiv de ordine publică invocat din oficiu.

Față de cele ce preced, recursul va

fi admis, ambele hotărâri casate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru

rejudecare, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 189 din 20 noiembrie 2003

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 732 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, secția

civilă, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2005.