ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9408/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.H.R. a adresat Tribunalului Timiș o cerere de chemare

în judecată și a solicitat obligarea Primăriei Timișoara să emită dispozițiile

de soluționare a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 prin care

solicită restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru „imobilele constând în două case și curte situate în

Timișoara, înscrise în C.F. Timișoara, nr. top 5492, 5493. Ca temei de drept au

fost invocate prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 21 din 15 ianuarie 2004 a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara.

Instanța a apreciat că în speță este

vorba de o obligație de a face, competența revenind Judecătoriei potrivit art. 1

C. proc. civ.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 5313 din 9 iunie 2004 a admis în parte acțiunea reclamantului și a

dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului Timișoara să procedeze la

soluționarea notificării reclamantului în baza Legii nr. 10/2001 ce constituie

obiectul dosarului nr. 1096/2001 la Primăria municipiului Timișoara, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. Celelalte capete ale acțiunii au fost

respinse.

Apelul declarat de Primăria

Timișoara a fost respins de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2597

din 22 noiembrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Timișoara invocând motive de fond

ce conduc, în opinia recurentului, la respingerea acțiunii reclamantului.

Această instanță a examinat din

oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. un motiv de recurs de ordine

publică privind competența materială a instanței de a soluționa pe fond

acțiunea reclamantului.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că

reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 23.

Conform art. 24 alin. (8) din legea

citată competența de soluționare a unor asemenea litigii revine secției civile

a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității

deținătoare.

În speță, Tribunalul Timiș avea

competența, de primă instanță, să soluționeze acțiunea reclamantului și nu

Judecătoria Timișoara.

Așa fiind se va admite recursul, se

va casa decizia Curții de Apel Timișoara precum și sentința Judecătoriei Timișoara

și cea a Tribunalului Timiș și se va trimite cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2597 din 22 noiembrie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentințele civile nr. 5513 din 9 iunie 2004 a Judecătoriei Timișoara nr. 21 din

15 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre competentă

soluționare, Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.