ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6159/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 542 din 1 martie 2010

Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantele K.R. și V.T. în contradictoriu cu primarul Municipiului

Timișoara și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului

Timișoara și a obligat pârâtul primarul Municipiului Timișoara

să emită dispoziția cu privire la notificarea din 2 noiembrie 2001

formulată de reclamante pentru imobilul situat în Timișoara, compus

din teren în suprafață de 285 mp.

În considerente s-a reținut

că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite, sens în

care au depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare, iar

notificarea formulată de acestea nu a fost soluționată în

termenul legal.

Impotriva sentinței a declarat

apel pârâtul primarul Municipiului Timișoara arătând că reclamantele

nu au depus toate înscrisurile necesare soluționării

notificării.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 121A din 10 iunie 2010 a respins apelul reținând

că dosarul administrativ nu a fost soluționat până la data

sesizării instanței, iar eventualele solicitări de înscrisuri adresate

reclamantelor nu sunt de natură a justifica tergiversarea

soluționării acestuia.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât la dosarul administrativ nu au fost

depuse toate înscrisurile necesare, respectiv copia legalizată a actului

de identitate privind-o pe T.N. și documentația tehnică

refăcută a imobilului.

Recursul nu este fondat.

Art. 23 al legii 10/2001, astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele

doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data

soluționării notificării.

Potrivit acestui articol, entitatea

investită cu soluționarea notificării are obligația să

ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii

dispoziției motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana

îndreptățită poate să depună actele doveditoare nu

limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea

întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 de a

soluționa procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii

administrative.

Stabilirea obligației pentru

instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor

depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect

îngrădirea accesului la justiție recunoscut de art. 21 din

Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, pârâtul primarul

Municipiului Timișoara nu a emis dispoziția motivată,

prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite.

In contextul prezentat,

obligația de a emite dispoziția motivată nu poate fi

lăsată la latitudinea unității deținătoare

întrucât scopul Legii nr. 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă

persoanei îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care

le prevede, iar pentru aceasta recurentul trebuie să răspundă la

notificare.

Față de considerentele

expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr.

212 A din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.