ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6159/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 542 din 1 martie 2010 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele K.R. și V.T. în contradictoriu cu primarul Municipiului Timișoara și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara și a obligat pârâtul primarul Municipiului Timișoara să emită dispoziția cu privire la notificarea din 2 noiembrie 2001 formulată de reclamante pentru imobilul situat în Timișoara, compus din teren în suprafață de 285 mp. În considerente s-a reținut că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite, sens în care au depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare, iar notificarea formulată de acestea nu a fost soluționată în termenul legal.

Impotriva sentinței a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Timișoara arătând că reclamantele nu au depus toate înscrisurile necesare soluționării notificării. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 121A din 10 iunie 2010 a respins apelul reținând că dosarul administrativ nu a fost soluționat până la data sesizării instanței, iar eventualele solicitări de înscrisuri adresate reclamantelor nu sunt de natură a justifica tergiversarea soluționării acestuia. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât la dosarul administrativ nu au fost depuse toate înscrisurile necesare, respectiv copia legalizată a actului de identitate privind-o pe T.N.

și documentația tehnică refăcută a imobilului. Recursul nu este fondat. Art. 23 al legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluționării notificării. Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii dispoziției motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 de a soluționa procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.

Stabilirea obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție recunoscut de art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În speță, pârâtul primarul Municipiului Timișoara nu a emis dispoziția motivată, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite. In contextul prezentat, obligația de a emite dispoziția motivată nu poate fi lăsată la latitudinea unității deținătoare întrucât scopul Legii nr. 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurentul trebuie să răspundă la notificare.

Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 212 A din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.