ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 532/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 737/PI din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G.G.A. împotriva pârâților primarul Municipiului Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și U.A.T. a Municipiului Timișoara, fără obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul G.G.A.

Prin Decizia civilă nr. 118 din 18 mai 2009, a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că au fost obligați pârâții sus-menționați să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată și a menținut în rest dispozițiile sentinței civile.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că argumentele instanței de fond privind respingerea petitului de acordare a cheltuielilor de judecată este nelegală, în condițiile în care demersul judiciar promovat de reclamantul G.G.A. a fost inițiat prin notificarea înregistrată la B.E.J M.S.R., sub nr. 580/2001, rămasă nesoluționată timp de aproape 7 ani. Astfel, nu se poate susține că pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, investită cu soluționarea notificării înregistrată în anul 2001 de reclamant, nu se află în culpă procesuală, întrucât aceasta a stat în pasivitate în privința soluționării notificării din anul 2001 până în data de 14 octombrie 2008 când, după promovarea prezentei acțiuni, a înaintat dosarul administrativ, aferent notificării, autorității competente - Consiliul județean Timiș.

Pe de altă parte și intimatul Consiliul Județean Timiș este în culpă procesuală, întrucât, într-o primă fază de investire cu soluționarea notificării, a emis Dispoziția nr. 163/2008, prin care a dispus trimiterea dosarului administrativ spre competență soluționare primarului Municipiului Timișoara, pentru ca, apoi, să o revoce la data de 10 decembrie 2008 și să se investească cu soluționarea pe fondul notificării.

În consecință, întrucât demersul judiciar promovat de reclamant, prin

formularea notificării în anul 2001, în condițiile legii, și-a găsit o primă soluționa abia după soluționarea prezentei acțiuni în obligația de a face, Curtea apreciază că pârâții se află în culpă procesuală evidentă, astfel că, în baza art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant în prezenta acțiune civilă, solicitate prin cererea introductivă, cât și prin concluziile scrise depuse ulterior, sunt justificate și urmează a-i fi acordate.

Împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, intimatul-pârât primarul municipiul Timișoara pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora s-a arătat că, deși s-a ridicat și în fața instanței de apel excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara, Consiliului Local al Municipiului Timișoara și U.A.T. Municipiul Timișoara, având în vedere faptul că în litigiile în baza Legii nr. 10/2001, ce au ca obiect contestație împotriva dispoziției primarului sau obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții, calitatea procesuală pasivă o are doar primarul Municipiului Timișoara, instanța de apel nu a pus în discuția părților și nu a soluționat această excepție, astfel încât se impune casarea cu trimitere a prezentului dosar pentru ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la excepțiile invocate.

Mai mult, calitate procesuală pasivă nu are, în prezenta cauză, nici primarul Municipiului Timișoara, deoarece imobilul ce face obiectul Notificării nr. 580/2001 se află în proprietatea publică a Județului Timiș, iar Consiliul Județean Timiș are drept de administrare asupra acestui imobil. Prin urmare, președintele Consiliului Județean Timiș este autoritatea publică competentă să soluționeze dosarul administrativ aferent notificării.

Considerăm că în mod întemeiat instanța de fond a constatat că instituția noastră nu este în culpă procesuală, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Primarul Municipiului Timișoara și-a îndeplinit îndatoririle legale procedând la darea unei soluții prevăzute de lege în soluționarea notificării, prin trimiterea dosarului administrativ instituției apreciate a fi unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, desesizându-se de soluționarea notificării, în acest sens nu mai poate fi obligat la plata unor cheltuieli care s-ar impune în situația unei culpe procesuale. Mai mult președintele Consiliului Județean a soluționat pretențiile reclamantului, s-a pronunțat asupra temeiniciei pretențiilor sale, cu privire la imobilul în litigiu constatând că G.G.A. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

Chiar instanța de apel a arătat faptul că în culpă procesuală este Consiliul Județean Timiș întrucât, într-o primă fază de investire cu soluționarea notificării, a emis Dispoziția nr. 163/2008, prin care a dispus trimiterea dosarului administrativ spre competentă soluționare primarului Municipiului Timișoara, pentru ca apoi să revoce această dispoziție la data de 10 decembrie 2008 și să se investească cu soluționarea pe fond a notificării.

Pentru aceste motive, considerăm că instituția noastră nu se află în culpă procesuală, nu trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara, a Consiliului Local al Municipiului Timișoara și U.A.T. Municipiul Timișoara a fost invocată în fața instanței de apel, astfel cum rezultă din practicaua Deciziei civile recurate, nr. 118/2009, fără a fi pusă în discuția părților și fără ca isntanța de apel să o analizeze. Totuși, această excepție poate fi invocată în orice fază procesuală, urmând ca neanalizarea acestei excepții să fie suplinită de instanța de recurs.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 2144/PI/2007 a Tribunalului Timiș, devenită irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, intimații Consiliul Județean Timiș, U.A.T. - Județul Timiș și președintele Consiliul Județean Timiș au fost obligați să emită și să comunice reclamantului G.G.A. decizie de răspuns la notificarea din 2001, care face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâților:

Primarul Municipiului Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și U.A.T. a Municipiului Timișoara, să emită și să comunice dispoziția de admitere sau respingere în ceea ce privește notificarea din 2001.

Stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că în prezenta cauză au calitate procesuală pasivă Consiliul Județean Timiș, U.A.T. - Județul Timiș și președintele Consiliul Județean Timiș, chemarea în judecată și a altor persoane, precum

Primarul Municipiului Timișoara, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtei Primăria Municipiului Timișoara, excede cadrului procesual, această persoană neavând calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel a constatat existența culpei procesuale a tuturor pârâților, astfel cum au fost indicați de către reclamant, fără însă a lua în considerare lipsa calității procesuale pasive a Primarului municipiului Timișoara, astfel cum s-a stabilit prin prin sentința civilă nr. 2144/PI/2007 a Tribunalului Timiș. Cu toate acestea, din motivarea sa se desprinde fără nici un dubiu că se află în culpă procesuală, rezultând din lipsa răspunsului la notificare până la data introducerii prezentei acțiuni și ulterior, numai Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Consiliul Județean Timiș, iar nu și primarul municipiului Timișoara. Astfel fiind, în mod greșit acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere, pentru argumentele expuse anterior, că

Primarul Municipiului Timișoara nu avea obligația de a răspunde notificării, fiind greșit chemat în judecată în calitate de pârât, acesta nu dobândește calitate procesuală pasivă și, prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu va cadea în pretenții într-un proces în care nu are calitatea de parte, deci nici culpă procesuală.

Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 118 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, va fi modificată decizia recurată și sentința civilă nr. 737/PI din 19 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului Municipiului Timișoara și se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu primarul Municipiului Timișoara pentru lipsa calității procesuale pasive. Se va înlătura obligarea primarului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 118 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată și sentința civilă nr. 737/PI din 19 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului Municipiului Timișoara.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu primarul Municipiului Timișoara pentru lipsa calității procesuale pasive.

Înlătură obligarea primarului Municipiului Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.