ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea formulată pe rolul
Curții de Apel București, reclamanta SC R.C.S.&R.D.S. București a chemat în
judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și
Tehnologia Informației, în prezent Autoritatea Națională pentru Administrare și
Reglementare în Comunicații, solicitând anularea Deciziei nr. 3194/2007.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării acțiunii.
Reclamanta arată că, prin decizia a
cărei anulare a cerut-o a fost obligată la plata unei amenzi administrative de
10.000 lei pe zi de întârziere, sub motivul că societatea nu a transmis
documentele și informațiile solicitate prin Adresa nr. 7/204106/2007.
La aceeași dată la care reclamantei
i s-a comunicat Decizia nr. 3194/ 2007, aceasta a transmis informațiile
solicitate, astfel încât obligația a fost îndeplinită.
Ulterior, la solicitarea autorității
pârâte a fost transmis un set de informații și documente suplimentare.
Reclamanta arată că în aceste
condiții, amenda în cuantum de 10.000 lei pe zi de întârziere este vădit
disproporționată față de gravitatea încălcării, periculozitatea celui ce se
face vinovat de încălcare și împrejurările în care a fost comisă fapta.
Reclamanta se consideră discriminată
în raport de alți operatori, care, în aceleași condiții au fost amendați cu
sume mult mai mici.
Întâmpinarea formulată de pârâta
A.N.R.C.T.I.
Pârâta a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, deoarece informațiile solicitate erau absolut
necesare pentru verificarea îndeplinirii obligației de negociere, iar data la
care reclamanta a transmis în mod corect și complet informațiile este data de
26 octombrie 2007.
Cu privire la individualizarea
sancțiunii amenzii administrative, pârâta invocă faptul că la aplicarea
acesteia s-a ținut seama de mai multe aspecte, și anume:
- la data emiterii deciziei de
sancționare expirase termenul stabilit pentru transmiterea documentelor și
informațiilor solicitate;
- nerespectarea de către societate a
obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 2849/2007 are consecințe
deosebit de grave asupra concurenței pe piața comunicațiilor electronice;
- în ipoteza în care reclamanta ar
fi transmis în mod complet și corect, la data de 17 octombrie 2007 documentele
și informațiile solicitate, amenda administrativă nu ar fi început să curgă;
- limita maximă a amenzii este de
30.000 lei;
- caracterul progresiv al amenzilor
administrative aplicate reclamantei și cifra de afaceri aferentă anului 2006.
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 3301 din 15
octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Motivele de fapt și de drept care
au format convingerea instanței de fond.
Judecătorul fondului a găsit a fi
neîntemeiate criticile reclamantei cu privire la individualizarea sancțiunii,
în raport de cuantumul maxim al amenzii prevăzut de art. 56 alin. (1) din
O.U.G. nr. 79/2002 și de încălcarea repetată a legislației în domeniul
comunicațiilor.
Recursul formulat de reclamanta SC
R.C.S.&R.D.S. București.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. În mod nelegal instanța de fond
a reținut că societatea ar avea obligația de a pune la dispoziția autorității
intimate copii ale documentelor aparținând societății sau corespondenței cu
alți operatori, deși potrivit art. 51 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din O.U.G.
nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare în comunicații, cu modificările
ulterioare, nu este prevăzută obligația furnizării de documente, ci dosar de
informații.
6.2. Sancțiunea a fost aplicată
într-un cuantum disproporționat atât față de gravitatea pretinsei obligații
care ar fi încălcată, de periculozitatea celui care se face vinovat de
încălcarea acestei obligații, cât și de împrejurările în care fapta a fost
comisă.
6.3. Recurentei i s-a aplicat un
regim sancționator discriminatoriu prin raportare la situații similare în care
unii operatori au încălcat aceeași obligație de transmitere a informațiilor,
caz în care amenda aplicată a fost în cuantum de 1.500 lei.
Întâmpinarea formulată de
intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în
Comunicații.
Intimata a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Intimata poate solicita, în temeiul
art. 51 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2002 atât documente cât și
informații necesare în vederea verificării respectării obligațiilor prevăzute
de lege, iar individualizarea amenzii s-a realizat în raport de criteriile
arătate deja cu ocazia soluționării fondului pricinii.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este nefondat.
Noțiunea de „informații”
prevăzută de dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 79/2002 cuprinde în mod firesc
și obligația transmiterii de documente necesare în scopul verificării
respectării de către operatori a obligațiilor prevăzute de legislația în
domeniu.
O atare investigație nu se poate
realiza numai pe baza datelor transmise de cel în cauză.
Orice informație trebuie să fie
susținută cu documentele corespunzătoare.
Individualizarea sancțiunii
aplicate s-a realizat în baza unor criterii precis determinate de către
autoritatea intimată.
Recurenta nu a înțeles să
demonstreze nelegalitatea criteriilor folosite ori să prezinte o altă
modalitate legală de individualizare.
Discriminarea avută în vedere de
recurentă nu este susținută de probele dosarului.
Astfel, pentru aceeași faptă
(netransmiterea în mod complet și corect a documentelor și informațiilor solicitate)
recurenta a mai fost sancționată cu amenzi în cuantum de 1.000 lei pe zi de
întârziere, 1.500 lei pe zi de întârziere și 3.000 lei pe zi de întârziere.
Împrejurarea că alți operatori au
fost sancționați cu amenzi în cuantum de numai 1.500 lei pe zi de întârziere
pentru săvârșirea unei fapte similare cu a recurentei nu constituie
discriminare.
Recurenta a fost sancționată
anterior cu amenzi comparabile cu cele aplicate altor operatori, însă fapta
acesteia este repetitivă, astfel încât s-a aplicat criteriul creșterii
progresive a cuantumului amenzii, ceea ce reprezintă o modalitate de
individualizare a sancțiunii.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a
II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC „R.C.S.&R.D.S.
București împotriva sentinței civile nr. 3301 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie
2010.