ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2010

Obiectul acțiunii. Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC R.C.S.&R.D.S. București a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, în prezent Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, solicitând anularea Deciziei nr. 3194/2007.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. Reclamanta arată că, prin decizia a cărei anulare a cerut-o a fost obligată la plata unei amenzi administrative de 10.000 lei pe zi de întârziere, sub motivul că societatea nu a transmis documentele și informațiile solicitate prin Adresa nr. 7/204106/2007. La aceeași dată la care reclamantei i s-a comunicat Decizia nr. 3194/ 2007, aceasta a transmis informațiile solicitate, astfel încât obligația a fost îndeplinită. Ulterior, la solicitarea autorității pârâte a fost transmis un set de informații și documente suplimentare. Reclamanta arată că în aceste condiții, amenda în cuantum de 10.000 lei pe zi de întârziere este vădit disproporționată față de gravitatea încălcării, periculozitatea celui ce se face vinovat de încălcare și împrejurările în care a fost comisă fapta. Reclamanta se consideră discriminată în raport de alți operatori, care, în aceleași condiții au fost amendați cu sume mult mai mici.

Întâmpinarea formulată de pârâta A.N.R.C.T.I. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece informațiile solicitate erau absolut necesare pentru verificarea îndeplinirii obligației de negociere, iar data la care reclamanta a transmis în mod corect și complet informațiile este data de 26 octombrie 2007. Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii administrative, pârâta invocă faptul că la aplicarea acesteia s-a ținut seama de mai multe aspecte, și anume: - la data emiterii deciziei de sancționare expirase termenul stabilit pentru transmiterea documentelor și informațiilor solicitate; - nerespectarea de către societate a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 2849/2007 are consecințe deosebit de grave asupra concurenței pe piața comunicațiilor electronice; - în ipoteza în care reclamanta ar fi transmis în mod complet și corect, la data de 17 octombrie 2007 documentele și informațiile solicitate, amenda administrativă nu ar fi început să curgă; - limita maximă a amenzii este de 30.000 lei; - caracterul progresiv al amenzilor administrative aplicate reclamantei și cifra de afaceri aferentă anului 2006.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3301 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Judecătorul fondului a găsit a fi neîntemeiate criticile reclamantei cu privire la individualizarea sancțiunii, în raport de cuantumul maxim al amenzii prevăzut de art. 56 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2002 și de încălcarea repetată a legislației în domeniul comunicațiilor.

Recursul formulat de reclamanta SC R.C.S.&R.D.S. București. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. În mod nelegal instanța de fond a reținut că societatea ar avea obligația de a pune la dispoziția autorității intimate copii ale documentelor aparținând societății sau corespondenței cu alți operatori, deși potrivit art. 51 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare în comunicații, cu modificările ulterioare, nu este prevăzută obligația furnizării de documente, ci dosar de informații. 6.2. Sancțiunea a fost aplicată într-un cuantum disproporționat atât față de gravitatea pretinsei obligații care ar fi încălcată, de periculozitatea celui care se face vinovat de încălcarea acestei obligații, cât și de împrejurările în care fapta a fost comisă. 6.3. Recurentei i s-a aplicat un regim sancționator discriminatoriu prin raportare la situații similare în care unii operatori au încălcat aceeași obligație de transmitere a informațiilor, caz în care amenda aplicată a fost în cuantum de 1.500 lei.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata poate solicita, în temeiul art. 51 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2002 atât documente cât și informații necesare în vederea verificării respectării obligațiilor prevăzute de lege, iar individualizarea amenzii s-a realizat în raport de criteriile arătate deja cu ocazia soluționării fondului pricinii. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Noțiunea de „informații” prevăzută de dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 79/2002 cuprinde în mod firesc și obligația transmiterii de documente necesare în scopul verificării respectării de către operatori a obligațiilor prevăzute de legislația în domeniu. O atare investigație nu se poate realiza numai pe baza datelor transmise de cel în cauză. Orice informație trebuie să fie susținută cu documentele corespunzătoare. 3. Individualizarea sancțiunii aplicate s-a realizat în baza unor criterii precis determinate de către autoritatea intimată. Recurenta nu a înțeles să demonstreze nelegalitatea criteriilor folosite ori să prezinte o altă modalitate legală de individualizare. 4. Discriminarea avută în vedere de recurentă nu este susținută de probele dosarului. Astfel, pentru aceeași faptă (netransmiterea în mod complet și corect a documentelor și informațiilor solicitate) recurenta a mai fost sancționată cu amenzi în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, 1.500 lei pe zi de întârziere și 3.000 lei pe zi de întârziere. Împrejurarea că alți operatori au fost sancționați cu amenzi în cuantum de numai 1.500 lei pe zi de întârziere pentru săvârșirea unei fapte similare cu a recurentei nu constituie discriminare. Recurenta a fost sancționată anterior cu amenzi comparabile cu cele aplicate altor operatori, însă fapta acesteia este repetitivă, astfel încât s-a aplicat criteriul creșterii progresive a cuantumului amenzii, ceea ce reprezintă o modalitate de individualizare a sancțiunii. 5. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.