ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2991 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații (în prezent Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației) și SC O.R. SA, precum și cererile de intervenție formulate de SC T. SA și SC N.C.I. SRL, anulând Decizia nr. 4775/EI din 12 decembrie 2006, emisă de Președintele Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că actul administrativ contestat de reclamante este lovit de nulitate, reținând, în esență, că acesta a fost emis de o persoană care nu mai avea calitatea de Președinte al Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații, pe de o parte, și cu nerespectarea principiilor transparenței și predictibilității, pe de altă parte. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netememică și nelegală, au declarat recurs pârâtele.

În motivarea recursului său, pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației susține, în esență, că persoana emitentă a deciziei contestate avea, la acea dată, calitatea de președinte al autorității respective, că emiterea deciziei a avut ca temei împrejurări noi, diferite de cele ce au stat la baza emiterii deciziei pe care o modifică, și că situația de fapt ce justifica emiterea deciziei contestate nu era obligatoriu a fi prezentată în textul acesteia, ea regăsindu-se în Expunerea de motive; de asemenea, arată recurenta, decizia contestată este transparentă și predictibilă. În motivarea recursului său, pârâta SC O.R.

SA arată, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialității și disponibilității, cu aplicarea greșită a legii în ce privește instituția juridică a inexistenței actului administrativ individual și efectele inexistenței acestuia, precum și că există contradicție între dispozitiv și considerentele sentinței recurate iar motivarea soluției este contradictorie. De asemenea, recurenta consideră ca fiind netemeinice și nelegale încheierile interlocutorii din data de 1 martie 2007 și, respectiv, 4 octombrie 2007 de admitere în principiu a cererilor de intervenție, și din data de 11 octombrie 2007 de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii. Prin înscrisurile autentificate notarial sub nr. 1651 din 3 iunie 2008 - SC R. SA, nr. 1625 din 4 iunie 2008 - SC T. SA și, respectiv, nr. 1624 din 30 mai 2008 - SC N.C.I.

SRL, înregistrate și depuse la dosarul cauzei la data de 4, 5 și, respectiv, 10 iunie 2008, intimata-reclamantă și, respectiv, intimatele-interveniente au declarat că renunță la judecată. Cum, potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, examinarea motivelor de casare nu se mai impune, instanța urmând ca, în temeiul art. 246 alin. (2) din același cod, să ia act de declarațiile recurentei-reclamante și a intimatelor-interveniente de renunțare la judecata acțiunii și, respectiv, a cererilor de intervenție, și, în consecință, să admită recursurile și să caseze sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației și SC O.R. SA împotriva sentinței nr. 2991 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Ia act de renunțarea la judecata acțiunii și a cererilor de intervenție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.