ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2411/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 4 octombrie 2007, Judecătoria sectorului 2 București a dispus sesizarea Curții de Apel București pentru soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei nr. 1480/2005 emisă de Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației excepție care a fost invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 de CN P.R. SA. În motivarea excepției, s-a susținut că decizia emisă de autoritatea pârâtă încalcă prevederile Ordonanței Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poștale, precum și principiul neretroactivității legii civile, consacrat în Constituție.

Reclamanta a precizat că, deși prevederile Ordonanței Guvernului nr. 31/2002 referitoare la metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunzătoare (în forma în vigoare la data depunerii situațiilor financiare separate pentru anul 2005) nu menționează obligația sa, în calitate de furnizor de serviciu universal, de a întocmi și prezenta situații separate, respectiv bilanț, note explicative, fluxuri de trezorerie separate pe segmentele rezervat și nerezervat, prin decizia nr. 1480/2005 pârâta a modificat retroactiv metodologia și a impus prezentarea acestor situații începând cu exercițiul financiar 2005. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3082 din 28 noiembrie 2007, prin care a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că, exercitarea competențelor prevăzute în art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 79/2002, pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației a emis decizia nr. 1480/2005 prin care a stabilit conținutul și cerințele privind întocmirea și publicarea situațiilor financiare separate. Prin această decizie a fost reiterată obligația reclamantei de a realiza situații financiare separate, fără a se produce efecte retroactive, întrucât bilanțul, care reflectă situația patrimonială a societății la un moment dat, nu putea fi întocmit anterior datei de 31 decembrie 2005, fără a parcurge toate analizele prevăzute în legislația financiar-contabilă.

Având în vedere că, situațiile financiare separate se întocmesc pe baza situațiilor financiare anuale, instanța de fond a considerat că reclamanta putea întocmi situațiile financiare separate pentru anul 2005 ulterior încheierii exercițiului financiar al anului 2005 (31 decembrie 2005) și ulterior realizării situațiilor financiare anuale și aprobării acestora de către Consiliul de administrație. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a deciziei nr. 1480/2005.

Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 3 din decizia atacată nu modifică retroactiv metodologia privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare separate, începând cu exercițiul financiar 2005, deci de la 1 ianuarie 2005. Concluzia instanței de fond a fost criticată cu motivarea că, bilanțul, ca raportare contabilă, nu este altceva decât o sinteză a înregistrărilor efectuate cronologic pe tot parcursul exercițiului financiar. Astfel, s-a arătat că, bilanțul corespunzător anului 2005 nu putea fi întocmit decât dacă, pe tot parcursul anului 2005, ar fi fost întocmite raportările care să facă posibilă colectarea informațiilor de venit pentru serviciile prestate, dar obligația întocmirii acestor raportări a fost impusă numai în luna noiembrie a anului 2005, prin decizia contestată.

De asemenea, s-a susținut că, împrejurarea că în metodologia de dezvoltare a sistemului de evidență contabilă separată, transmisă de recurentă către autoritatea intimată la data de 30 octombrie 2004, au fost prevăzute metodele de alocare a principalelor elemente bilanțiere, nu este de natură să justifice aplicarea retroactivă a deciziei, întrucât metodologia nu impune obligații de raportare, asigurând numai îndeplinirea obligației recurentei de a implementa un sistem de evidență internă a costurilor suficient de detaliat, astfel încât să fie capabil să identifice costul furnizării individuale a serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect că dispozițiile art. 3 din decizia președintelui Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației sunt conforme prevederilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 31/2002, limitându-se strict la cadrul stabilit de actul de bază în executarea căruia au fost emise, în sensul reglementării precizărilor necesare procesului de punere în executare a legislației primare. Apărările recurentei privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii se dovedesc a fi neîntemeiate față de prevederile legale privind modul de întocmire a situațiilor financiare anuale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 82/1991, republicată, termenul de depunere a situațiilor financiare anuale, în cazul persoanelor juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, este de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

Coroborând aceste prevederi legale cu dispozițiile art. 4 alin. (1) pct. c din decizia nr. 1480/2005, potrivit cărora „situațiile financiare separate vor cuprinde reconcilierea bilanțurilor și a conturilor de profit și pierdere aferente segmentelor de afaceri prezentate în cadrul situațiilor financiare separate cu bilanțul, respectiv contul de profit și pierdere incluse în situațiile financiare anuale reglementate prin legislația financiar - contabilă”, rezultă că situațiile financiare separate pe anul 2005 nu puteau fi întocmite de recurentă decât după definitivarea situațiilor financiare anuale reglementate prin legislația financiar contabilă. În consecință, întocmirea bilanțului, din care să rezulte situația capitalului mediu angajat, precum și a notelor explicative aferente nu poate fi realizată anterior încheierii exercițiului financiar, deoarece datele necesare nu erau disponibile.

Dispozițiile deciziei contestate nu puteau fi puse în aplicare decât la momentul încheierii exercițiului financiar aferent anului 2005, iar pentru întocmirea situațiilor financiare separate pentru anul 2005, recurenta a beneficiat de o perioadă suficientă de timp, cuprinsă între data comunicării deciziei (noiembrie 2005) și data stabilită pentru depunerea situațiilor financiare separate (31 august 2006). Prevederea expresă din art. 3 alin. (2) lit. a) și c) din decizia nr. 1480/2005, în sensul că nu se aplică situațiilor financiare pentru anul 2004, nu semnifică aplicarea lor de la 1 ianuarie 2005, cum eronat s-a susținut în recurs, ci a fost motivată de faptul că anul 2005 a fost primul an în care recurenta avea obligația de a întocmi situații financiare separate complete.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de CN P.R. SA împotriva sentinței civile nr. 3082 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.