ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4705/2007

Arată recurenta că în doctrină și jurisprudență s-a conturat înțelesul noțiunii de „caz bine justificat” ca prezumție ca cererea principală să fie acceptată, căci la prima vedere recursul apare fie ca fondat fie ca „nelipsit de orice fundament”. Ca urmare, consideră recurenta că acțiunea constând în anularea procedurii de selecție comparativă a licențelor de utilizare a frecvențelor radioelectrice prezintă o complexitate care permite încadrarea ei în categoria acțiunilor „nelipsite de orice fundament”.

Recurenta critică procedura de selecție comparativă sub mai multe aspecte: - că natura juridică a licenței, de operațiune de concesiune, făcea aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 54/206 prin concesiunile, astfel încât neaplicarea lor în speță atrage nelegalitatea procedurii; - că, din punct de vedere tehnic, acordarea licențelor s-a făcut cu încălcarea caietului de sarcini cu privire la standardul impus pentru utilizarea frecvențelor: standardul U.M.T.S.; - că, din punct de vedere tehnic și financiar evaluarea ofertelor nu a fost corectă. Ca urmare, consideră recurenta că primele două critici permit o analiză preliminară a aparenței de nelegalitate, oferind temeiuri pentru suspendare.

Consideră recurenta că existența cazului bine justificat este confirmată și indirect prin atitudinea autorității administrative în exercitarea drepturilor procesuale, cu scopul de a evita soluționarea cererii de suspendare a procedurii de selecție comparativă.

Arată recurenta că actele administrative subsecvente procedurii de selecție comparativă - licențele 3 G – au fost emise cu încălcarea limitelor principiului oportunității și proporționalității ca elemente componente ale legalității.

Susține recurenta că instanța de fond a ignorat atât caracterul iremediabil al executării actului administrativ în raport cu caracterul său de act de gestiune, cât și specificitatea actelor contestate, de natură a înlătura caracterul efectiv al accesului la justiție, astfel încât reclamanta va fi de la început lipsită de posibilitatea executării viitoarei hotărâri judecătorești.

Consideră recurenta că licențele de utilizare a spectrului de frecvențe constituie suportul derulării unor activități comerciale, astfel încât, în situația anulării licențelor 3 G în speță, instanța va fi obligată a dispune asupra tuturor raporturilor de drept comercial derulate în baza unui act administrativ desființat retroactiv.

În ceea ce privește paguba iminentă, arată recurenta că a învederat instanței de fond atât prejudiciul material rezultat din refuzul autorității de a elibera licența pentru reclamantă, cât și pe cel constând în imposibilitatea executării hotărârii judecătorești și perturbarea gravă a administrării bunului public.

Susține recurenta că prejudiciul său material constă în imposibilitatea exercitării serviciului respectiv, cu consecința pierderii profiturilor ce-ar fi rezultat din această activitate, acest prejudiciu fiind viitor și previzibil.

În fine, arată recurenta că i s-a adus un grav prejudiciu de imagine, întrucât rezultatul unor asemenea licitații constituie un criteriu de apreciere și ierarhizare a credibilității și solidității unei societăți. II. Arată recurenta că hotărârea a fost pronunțată cu ignorarea circumstanțelor de fapt ale cauzei, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 1. Astfel, susține recurenta că din actele depuse de I.G.C.T.I. rezultă încălcarea standardelor din caietul de sarcini, întrucât art. 2 din H.G. nr. 1113/202 prevede că I.G.C.T.I. urmează a acorda „patru licențe de comunicații mobile din generația a treia, dintre care cel puțin una va respecta standardul U.M.T.S.”, dar în speță SC T. SA - care a primit licență 3 G –nu deține standardul U.M.T.S. Ca urmare, consideră recurenta că, atâta vreme cât caietul de sarcini prevede atribuirea licențelor 3 G în standardele I.M.T. – 2000/ U.M.T.S., I.G.C.T. a acordat nelegal licența unei societăți care utiliza un standard incompatibil. Recursul nu se fondează. 1. Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat, pe cale separată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea licențelor de utilizare a frecvențelor radioelectrice pentru furnizarea unei rețele publice și de servicii de comunicații mobile de generația a treia (3 G) pe care autoritatea I.G.C.T.I. le-a eliberat pârâtelor concurente ale reclamantei pe piața de telecomunicații: SC R.C.S. & R.D.S. SA București și SC T. SA Balotești, într-o procedură de selecție comparativă. Această procedură de selecție a fost anterioară emiterii licențelor pentru pârâte, fiind o consecință a selecției efectuate de autoritate. Așa fiind, argumentele recurentei cu privire la legalitatea și temeinicia selecției efectuate de I.G.C.T.I., în raport cu dispozițiile normative în materie și cu calitățile tehnice demonstrate de către fiecare concurent (întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.) nu sunt pertinente cauzei. Aceasta deoarece obiectul cererii de suspendare nu l-a constituit procedura de selecție – care la data introducerii cererii de suspendare (13 februarie 2007) era deja încheiată, ci doar licențele de utilizare emise firmelor selectate în procedură, ca acte subsecvente acesteia. 2. Ca urmare, cazul bine justificat și iminența producerii unui prejudiciu, cele două condiții pentru admisibilitatea cererii de suspendare, conform art. 14, trebuie dovedite în raport cu licențele a căror suspendare se cere. În privința primei condiții, recurenta era datoare a dovedi că licențele atacate, din punct de vedere formal și prima facie nu îndeplinesc condițiile legale, iar nu nelegalitatea în fond a acestor acte. Or, argumentele recurentei cu privire la această condiție se referă la motive de fond privind nelegalitatea procedurii de selecție, fiind invocate aspecte tehnice care nu au nici o legătură cu licențele, ca simple efecte ale procedurii. 3. În ceea ce privește iminența producerii unei pagube prin emiterea licențelor pentru concurenții recurentei, este evident că nerealizarea de profit de către aceasta din urmă nu este efectul direct al acestor licențe, ci efectul pierderii selecției care ar fi permis recurentei să execute acel serviciu pe piața telecomunicațiilor. Așa fiind, lipsa legăturii de cauzalitate între actele emise și pagubele viitoare și previzibile ale recurentei este un motiv întemeiat de respingere a cererii de suspendare a executării, astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond.