ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4799/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27 februarie 2008,

reclamanta SC N. & S. SRL Constanța a chemat în judecată A.N.R.C.T.I. – în

prezent A.N.C. - solicitând anularea Deciziei nr. TC/1035 din 14 februarie 2008

prin care a fost obligată la plata sumei de 784 lei reprezentând tariful de

monitorizare pentru anul 2008 și restituirea amenzii achitate.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât societatea

întrunește condițiile de exceptare prevăzute de art. 47 alin. (8) din O.U.G. nr.

79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, întrucât este

autorizată să exercite dreptul de utilizare a frecvențelor radio numai în

scopul instalării și operării unei rețele de comunicații electronice pentru uz

propriu de tip radiocomunicații mobile profesionale, nu și de rețele destinate

publicului pentru a fi obligat la plata tarifului de monitorizare.

Prin sentința civilă nr. 1471

din 13 mai 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că potrivit certificatului tip nr. 16932 din 11

noiembrie 2003, societatea are dreptul de a furniza și servicii de comunicații

electronice destinate publicului, neavând relevanță împrejurarea că nu a

obținut licență pentru acest tip de servicii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC N. & S. SRL Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța a greșit, reținând că mențiunile din certificatul tip o

obligă la plata tarifului de monitorizare, fără a se avea în vedere faptul că

acest act conferă dreptul de a furniza rețele și servicii publice de

comunicații electronice numai în baza autorizației generale, obținute prin

deținerea licenței și autorizației de asigurare a frecvențelor.

Or, societatea nu a deținut

și nu deține astfel de documente pentru rețele și servicii publice de

comunicație, fiind autorizată să furnizeze numai rețele și servicii private de

comunicații electronice pentru care deține licență de utilizare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304/1 C. proc. civ. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, din interpretarea art.

48/1 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2002, rezultă că sunt exceptate de la plata

tarifului de monitorizare doar persoanele care furnizează exclusiv rețele sau

servicii private de comunicații electronice.

În cauză, reclamanta, urmare

a notificării adresate pârâtei nr. 15934 din 24 octombrie 2003, a dobândit calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice și de servicii de

comunicații electronice destinate publicului.

În acest sens, art. 4 alin.

(4) din O.U.G. nr. 79/2002 prevede că persoana care realizează notificarea este

autorizată să furnizeze tipurile de rețele și servicii pe care le-a indicat în

notificare, având drepturile și obligațiile corespunzătoare prevăzute în

autorizația generală.

Or, la cererea sa,

reclamanta a fost autorizată, astfel cum atestă certificatul tip nr. 22705 din 27

septembrie 2004, să furnizeze nu numai rețele și servicii private de

comunicații electronice, ci și rețele publice de comunicații electronice,

rețele de comunicații electronice destinate publicului și rețele de comunicații

electronice, altele decât telefonie și linii închiriate.

Împrejurarea că societatea

nu a dobândit și licența de utilizare a frecvențelor radio nu prezintă

relevanță în ceea ce privește plata tarifului de monitorizare, care este

datorat în virtutea calității de furnizor sau de servicii de comunicații

electronice.

În consecință, criticile

aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în

cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC N. & S. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 1471 din 13 mai 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2008.