ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7605/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 787 din 3 octombrie 2011 a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 2539 din 8 iulie 2008 C.C.S.D. a dispus emiterea titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor a defunctului B.R. pentru suma de 2.293.486 RON, iar în baza acestei decizii A.N.R.P-. a emis titlul de conversie din 14 noiembrie 2008 în cuantum de 1.793.486 RON, reprezentând un număr total de 1.793.486 acțiuni la o valoare de 1 RON pentru fiecare acțiune.

A fost emis și titlul de conversie din 23 august 2008 pentru suma de 500.000 RON reprezentând 500.000 acțiuni la valoarea de 1 RON/acțiune. Instanța a reținut că nu se poate imputa statului încălcarea dreptului de proprietate sau aplicarea unui tratament discriminatoriu în raport cu beneficiarii unor titluri de conversie emise ulterior O.U.G. nr. 61/2010, deoarece creșterea sau scăderea valorii acțiunilor sunt în rizico-pericolul reclamantului, nu numai acțiunile Fondului Proprietatea au cunoscut oscilații de valoare în această perioadă, ci și alte acțiuni care nu au avut legătură cu procesul de despăgubire. Mai mult, pentru suma de 500.000 RON reclamantul putea aștepta plata în numerar, dar reoptând pentru convertirea sumei în acțiuni la Fondul Proprietatea și-a asumat și riscul unei pierderi.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.D., solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 947.920 RON. Apelantul a invocat și încălcarea art. 14 din C.E.D.O., deoarece titlul de valoare a fost convertit la valoarea supraevaluată de 1 RON pe acțiune, în timp ce în 2 mai 2001 conform art. 18 7 din Titlul 7 al Legii nr. 247/2005, au fost convertite titlurile la prețul de piață al acțiunilor (între 0,5 și 0,4 RON pe acțiune), situație în care este evident tratamentul diferențiat și discriminarea reclamantului.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat că apelul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente: Reclamantul apelant a invocat încălcarea art. 1 Protocolul 1 la Convenție întrucât valoarea de piață a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea de piață a bunului care a făcut obiectul ingerinței, invocând în acest sens cauzele Velikovi și Koprinarovi c. Bulgariei. Prin decizia nr. 1990 din 14 noiembrie 2008 s-a emis titlul de conversie în cuantum de 1.793.486 RON, reprezentând un număr total de 1.793.486 acțiuni, la o valoare nominală de un leu pentru fiecare acțiune. Împotriva acestei decizii reclamantul apelant avea posibilitatea să formuleze plângere în ipoteza în care nu era mulțumit.

Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 d eciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului. Pe de altă parte reclamantul a arătat că acțiunile au fost vândute la un preț mai mic decât valoarea nominală a acțiunii menționată în titlu de conversie însă această problemă nu poate fi imputată statului român, reclamantul fiind acela care stabilește momentul în care își valorifică acțiunile la bursă. Este real că reclamantul a vândut acțiunile la o valoare mai mică de un leu/acțiune, însă fluctuațiile pe piețele bursiere în februarie 2011 s-au datorat crizei economice mondiale care a afectat acțiunile tuturor societăților nu numai cele ale Fondului Proprietatea.

Reclamantul ar fi avut posibilitatea să aștepte ca prețul acțiunilor să crească și abia ulterior să-și valorifice acțiunile într-un context favorabil. Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.D.A. împotriva sentinței civile nr. 787 din 3 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 7121/117/2011, pe care a menținut-o. Împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs reclamantul B.D.A. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (aducându-se în atenția instanței cauza Velikovi și alții c. Bulgariei) Instanța de apel a motivat ca reclamantul ar fi putut să formuleze plângere în condițiile legii contenciosului administrativ împotriva titlurilor de conversie în cazul în care valoarea bunului era mai mare decât valoarea de piață a acțiunilor. Acest raționament este greșit, întrucât plângerea prealabilă se depune în termen de 30 de zile, perioadă în care reclamantul nu avea de unde să știe care valoarea reală a unei acțiuni, întrucât Fondul Proprietatea nu era listat pe bursă. Un alt raționament cuprins în decizia recurată este cel prin care instanța de apel consideră că ar fi trebuit să aștepte un moment mai favorabil pentru vânzarea acțiunilor.

Ambele raționamente sunt în totală discordanță cu jurisprudența C.E.D.O., întrucât contravin celor statuate de Curtea Europeană în cauza Velikovi precum și în cauza Koprinarovi c. Bulgariei (parag. 31-32). De asemenea, instanța de apel a motivat că C.E.D.O. "a statuat că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili statelor contractante o obligație generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenția". Faptul că acțiunile Fondului Proprietatea pe care le-a primit valorează mai puțin decât creanța, înseamnă că aceasta nu a fost executată în întregime, diminuându-i astfel drepturile cu peste 40%, și constituie o lipsire de bun.

Or, pentru lipsirea de bun reprezentată de cele peste 40 de procente neachitate din creanță (în valoare de 947.920 RON) nu a primit nici un fel de compensație. Așadar a fost supus unei sarcini disproporționate și excesive, care nu a păstrat justul echilibru și a făcut ca lipsirea de bun să ducă la încălcarea art. 1 din Protocol (mutatis mutandis Velikovi și alții c. Bulgaria parag. 222 și 49). Pentru a aduce un argument în plus incertitudinii legislative și pentru a combate un alt argument cuprins în decizia recurată - conform căruia reclamantul a optat de bună voie pentru acțiuni la Fondul Proprietatea în locul despăgubirilor în numerar - arată că a făcut această opțiune pentru că a fost indus în eroare de către Statul Român, prin justificările legiuitorului cu privire la suspendarea despăgubirilor în numerar din nota de fundamentare a O.U.G.

nr. 62/2010. Prin urmare, instanța de apel a apreciat greșit că el ar fi trebuit să aștepte despăgubirile în numerar în loc să reopteze pentru acțiuni la Fondul Proprietatea. Procedura de despăgubire instituită de Statul Român creează discriminare întrucât lui i s-a convertit titlul la valoarea supraevaluată de 1 RON/acțiune, în timp ce după data de 2 mai 2011 conform art. 18 7 din Titlul VII al Legii 247/2005, au fost convertite titlurile la prețul de piață al acțiunilor (între 0,5 și 0,4 RON/acțiune - prețul mediu ponderal pentru ultimele 60 de zile de tranzacționare calculat de Bursa de Valori București). Consideră că nici o prevedere legală din dreptul intern nu poate justifica diminuarea drepturilor sale de creanță, întrucât ar contraveni prevederilor Convenției Europene.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Motivele de nelegalitate invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile incidente și anume cele privind proprietatea și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C.E.D.O. În mod just instanța de apel a reținut că reclamantul nu a folosit această procedură legală, nu a contestat titlul de conversie, din contră a optat ca și despăgubirile în numerar pe care le putea primi să fie transformate în titlu de conversie.

În ipoteza în care nu era mulțumit de valoarea acțiunilor raportat la valoarea imobilului reclamantul putea formula plângere împotriva deciziei emise de A.N.R.P. și în acest context să valorifice jurisprudența C.E.D.O. relevantă. Se constată că, în ceea ce privește restituirea bunurilor trecute, de drept sau de fapt, în stăpânirea fostelor state comuniste Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 1 Protocolul 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili statelor contractante o obligație generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenția. De asemenea, dispozițiile acestui text nu impun statelor contractante nicio restricție în exercițiul libertăților de a determina cadrul normativ în materia restituirii bunurilor trecute în proprietatea statului și nici condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele îndreptățite.

Reclamantul putea invoca eventuala lipsă de previzibilitate a legii reparatorii prin plângerea pe care o putea formula împotriva titlului de conversie. Opțiunea reclamantului B.D.A. pentru convertirea sumei la care era îndreptățit în acțiuni nu poate conduce la reținerea unei încălcări a dreptului său de proprietate sau a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C.E.D.O. În cuprinsul Cap.V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. În baza deciziei conținând titlul de despăgubire emis de C.C.S.D. și a drepturilor persoanelor îndreptățite, A.N.R.P.

a emis titlul de conversie, potrivit dispozițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 81/2007. Potrivit art. 3 lit. h) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de conversie sunt certificate emise de A.N.P.R. în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise la Fondul „Proprietatea”. Susținerile recurentului reclamant sub aspectul incertitudinii legislației și a fluctuației pe piețele bursiere ce ar fi avut drept urmare, în opinia acestuia, o lipsire a bunului său pentru care nu a primit nicio compensație nu sunt critici de nelegalitate care să atragă incidența art. 304 C. proc.

civ., neputând fi primite. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.D.A. împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.