ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4924/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamantul B.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să

emită pe numele reclamantului un titlu de conversie în cuantum de 947.920 RON

și să efectueze în favoarea reclamantului conversia efectivă a sumei de 947.920

RON în acțiuni la Fondul Proprietatea (FP), la valoarea de piață a acestora.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că deși potrivit Deciziei nr. 2539 din 8 iulie 2008 emisă

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este îndreptățit să

primească despăgubiri în valoare exactă de 2.293.486 RON, pârâta ANRP a emis

Titlul de conversie nr. 1990 din 14 noiembrie 2008, în cuantum de 1.793.486

RON, reprezentând 1.793.486 acțiuni FP, la valoarea nominală de 1 RON 1

acțiune.

Reclamantul a mai

arătat că a reoptat pentru acțiuni la Fondul Proprietatea în locul celor

500.000 RON rămași neconvertiți și pentru care aștepta în zadar emiterea

titlului de plată, iar pârâta a emis pe numele său Titlul de conversie nr. 1148

din 23 august 2010 în cuantum de 500.000 RON, reprezentând 500.000 acțiuni FP,

la valoarea nominală de 1 RON 1 acțiune.

În urma listării

Fondului proprietatea pe Bursa de Valori București, în perioada 16 - 18

februarie 2011, a vândut în mod transparent, pe bursă, toate cele 2.293.486 de

acțiuni FP pe care le-a primit prin titlurile de conversie sus-menționate și nu

a obținut decât suma de 1.345.566 RON (respectiv 1.341.529 RON după aplicarea

comisionului), respective cu 947.920 RON sub valoarea de 2.293.486 RON, valoare

la care avea dreptul să fiu despăgubit conform Deciziei CCSD (Titlu de

despăgubire) nr. 2539 din 8 iulie 2008.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată

de apel

Prin Sentința nr. 517

din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.D.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în lumina

jurisprudenței CEDO, privarea de proprietate va fi socotită proporțională și conformă

Convenției, chiar dacă despăgubirea este inferioară valorii actuale a bunului.

În cauză, prima

instanță a constatat că se pune în discuție valorificarea la un nivel inferior

decât cel nominal al despăgubirii deja obținute, respectiv împrejurarea că în

realitate prin mecanismele impuse de stat se obține o despăgubire inferioară

celei stabilite de autoritatea administrativă, executarea parțială a creanței

fiind cea care ar încălca art. 1 din Protocolul 1.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că nu poate fi imputată statului pierderea

suferită pe bursă de către reclamant, cu ocazia tranzacționării acțiunilor

deținute la Fondul Proprietate, mecanismul bursei fiind unul speculativ, în

care evoluțiile valorilor titlurilor de conversie se pot modifica, fie în

sensul creșterii fie în cel al reducerii acestora.

Conchizând,

judecătorul fondului a constatat că nu poate fi obligat statul la plata

diferenței dintre valoarea nominală și valoarea la care acțiunile au fost

valorificate, după cum nici în cazul depășirii valorii nominale reclamantul nu

putea fi obligat la restituire.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.D.A., care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și

304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate și

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, reclamantul a reiterat susținerile din fața instanței fond, arătând în

esență că, în cauză, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, cauza

Velikovi și alții c. Bulgariei (parag. 59, 61, 82,84, 191,220 - ultima frază,

222, 245 - ultima frază, 248 - ultima frază, 249, 265) datorită similarității

cu cazul în speță. Astfel, Statul Bulgar a conceput un sistem de compensare tot

prin acțiuni, pentru persoane care suferiseră ingerințe în dreptul de

proprietate. În cadrul acestei cauze, CEDO a analizat mai multe cazuri -

similare cu speța de față fiind cazul Bogdanovi și cazul Eneva și Dobrev - și a

statuat că, pentru a nu se ajunge la încălcarea art1 din Protocol, valoarea de

piață a acțiunilor primite în compensație trebuie să fie cel puțin egală cu

valoarea de piață a bunului care a făcut obiectul ingerinței. CEDO a constatat

încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 acolo unde persoanele nu și-au putut

valorifica acțiunile cel puțin la valoarea nominală la care le-au fost acordate

drept despăgubiri și a obligat Statul bulgar să plătească despăgubiri

echivalente cu diferența dintre valoarea bunului și valoarea la care

reclamanții au vândut acțiunile (parag. 265, lit. b &. f).

Recurentul a criticat

sentința primei instanțe, apreciind că, prin ignorarea cazurilor invocate, în

mod greșit Curtea de apel nu a ținut cont că reclamantul a primit o compensație

bănească cu 40% mai mică decât cea stabilită prin Decizia CCSD nr. 2539/2008.

În opinia

recurentului, faptul că a primit un număr de acțiuni care valorează mai puțin

decât creanța, înseamnă că aceasta nu a fost executată în întregime și

coroborat cu faptul că ANRP refuză să-i dea acțiuni în completare pentru a se

stinge creanța, constituie o lipsire de bun.

Jurisprudența CEDO

(Velikovi și alții c. Bulgaria parag. 162 - 192) a arătat că lipsirea de bun se

justifică doar dacă îndeplinește concomitent trei criterii: să fie în interes

general, să fie legală și să păstreze un just echilibru între cerințele

interesului general și imperativele apărării drepturilor omului, justul

echilibru fiind rupt atunci când persoana este supusă unei sarcini

disproporționate. CEDO a statuat că lipsirea de bun fără plata unei sume

rezonabile raportată la valoarea acestuia constituie o intervenție

disproporționată. (cauza Broniowski c. Polonia, parag. 176; cauza Velikovi și

alții c. Bulgaria parag. 191, 220, 224 și 248)

Recurentul reclamă și

încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că

refuzul pârâtei creează discriminare întrucât reclamantului i s-a convertit

titlul la valoarea supraevaluată de 1 RON/acțiune, în timp ce după data de 2

mai 2011, conform art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au

fost convertite titlurile la prețul de piață al acțiunilor (aprox. 0,55

RON/acțiune - prețul mediu ponderat pentru ultimele 60 de ședințe de tranzacționare

calculat de Bursa de Valori București). Este evident, că avem de a face cu un

tratament diferențiat, că reclamantul a fost discriminat, pârâta încălcând

astfel art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

În cauză, este

evident că nu a fost contestat titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia reprezentând Titlu de despăgubire

nr. 2539 din 8 iulie 2008 prin care s-a stabilit că reclamantul este

îndreptățit să primească despăgubiri în valoare exactă de 2.293.486 RON.

De asemenea, este

necontestat că, pentru suma de 1.793.486 RON a fost emis titlul de plată în

favoarea recurentului-reclamant (Decizia nr. 1990 din 14 noiembrie 2008), iar

potrivit opțiunii manifestate, pentru diferența de 500.000 RON a fost emis

titlul de conversie - Decizia nr. 1148 din 23 august 2010 pentru 500.000

acțiuni la valoarea nominală de 1 RON/acțiune.

Analizând susținerile

recurentului prin prisma jurisprudenței Curții pentru Apărarea Drepturilor

Omului invocate, instanța de control judiciar constată, în acord cu judecătorul

fondului că grupa de cauze și statuările Curții sunt deosebit de relevante, în

situația în care au existat încălcări esențiale ale legii, privarea de

proprietate va fi socotită proporțională și conformă Convenției, chiar dacă

despăgubirea este net inferioară valorii actuale a imobilului, aceste statuări

fiind incidente și pentru valorificarea la un nivel inferior celui nominal a

despăgubirii deja obținute.

Prin urmare, prima

instanță a constatat corect că nu poate fi imputată statului pierderea suferită

pe bursă de către reclamant, cu ocazia tranzacționării acțiunilor deținute la

Fondul Proprietatea, mecanismul bursei fiind într-adevăr unul speculativ,

astfel că nu poate fi obligat statul la plata diferenței dintre valoarea

nominală și valoarea la care acțiunile au fost valorificate.

Pe cale de

consecință, cererea reclamantului de emitere unui titlu de conversie

suplimentar pentru suma de 947.920 RON, a fost soluționată legal de către

instanța de fond care a respins acțiunea, neexistând nici un temei de fapt sau

legal pentru emiterea unui titlu de conversie suplimentar.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.D.A. împotriva Sentinței nr. 517 din 30 septembrie 2011 a Curții

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM