ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7859/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 28 august 2012, reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 253.916,97 RON, reprezentând echivalentul creanței garantate asupra statului în cuantum de 253.916,97 RON conferită de Titlul de despăgubire nr. 1086 din 12 iulie 2007 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Titlul de conversie - Decizia nr. 44 din 09 octombrie 2007 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub condiția ca reclamantul să restituie pârâtei 253.917 acțiuni deținute la Fondul Proprietatea.

Motivează reclamantul că, prin Decizia nr. 1086/2007, C.C.S.D. i-a acordat despăgubiri în cuantum de 753.916,97 RON, iar, prin Titlul de conversie-Decizia nr. 44/2007 a A.N.R.P., i-au fost emise 253.917 acțiuni, la o valoarea nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, diferența de 500.000 RON fiindu-i achitată în numerar. Astfel, după listarea Fondului Proprietatea la bursă, la 25 ianuarie 2011, persoanele îndreptățite la despăgubiri au primit acțiuni evaluate în funcție de media lor de tranzacționare, și nu la valoarea standard de 1 leu pe acțiune. Reclamantul susține că este o nedreptate faptul că a fost obligat, prin Legea nr. 247/2005, să ia acțiuni la Fondul Proprietatea cu mult timp înainte ca acesta să fie listat la bursă, astfel că valoarea acțiunilor emise nu a fost stabilită corect.

Prin Sentința nr. 1055 din 22 mai 2013, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, trebuind să se adreseze instanței de contencios administrativ. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 16 septembrie 2013. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, prin Sentința nr. 3100 din 16 octombrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

A reținut Curtea că reclamantul a indicat prin cererea de chemare în judecată ca temei juridic prevederile Legii nr. 10/2001 și, câtă vreme voința reclamantului a fost aceea de a formula o acțiune cu caracter civil, acest aspect fiind susținut atât în fața Tribunalului, cât și în fața Curții de Apel, nu poate fi modificată această exprimare a voinței sale prin aplicarea forțată a art. 84 C. proc. civ. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că litigiul de față s-a născut ca o consecință a emiterii, în cadrul procedurii speciale prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a actelor administrative de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Titlul de despăgubire nr. 1086/2007 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Titlul de conversie - Decizia nr. 44/2007 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Cererea de despăgubire reprezintă, implicit, anularea titlului de conversie emis de A.N.R.P.

Astfel, competența soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ și, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, sunt incidente dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Art. XXIII. - (1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel. (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece." Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, în raport cu dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că tribunalul este competent a soluționa cauza în primă instanță.

2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN