ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7859/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 28 august 2012,

reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata sumei de 253.916,97 RON, reprezentând echivalentul

creanței garantate asupra statului în cuantum de 253.916,97 RON conferită de

Titlul de despăgubire nr. 1086 din 12 iulie 2007 emis de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Titlul de conversie - Decizia nr. 44 din

09 octombrie 2007 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților sub condiția ca reclamantul să restituie pârâtei 253.917 acțiuni

deținute la Fondul Proprietatea.

Motivează reclamantul

că, prin Decizia nr. 1086/2007, C.C.S.D. i-a acordat despăgubiri în cuantum de

753.916,97 RON, iar, prin Titlul de conversie-Decizia nr. 44/2007 a A.N.R.P.,

i-au fost emise 253.917 acțiuni, la o valoarea nominală de 1 leu pentru fiecare

acțiune, diferența de 500.000 RON fiindu-i achitată în numerar.

Astfel, după listarea

Fondului Proprietatea la bursă, la 25 ianuarie 2011, persoanele îndreptățite la

despăgubiri au primit acțiuni evaluate în funcție de media lor de tranzacționare,

și nu la valoarea standard de 1 leu pe acțiune. Reclamantul susține că este o

nedreptate faptul că a fost obligat, prin Legea nr. 247/2005, să ia acțiuni la

Fondul Proprietatea cu mult timp înainte ca acesta să fie listat la bursă,

astfel că valoarea acțiunilor emise nu a fost stabilită corect.

Prin Sentința nr.

1055 din 22 mai 2013, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reținând că reclamantul solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, trebuind să se adreseze instanței

de contencios administrativ.

de-a doua instanțe

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 16

septembrie 2013.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a, prin Sentința nr. 3100 din 16 octombrie 2013, a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

A reținut Curtea că

reclamantul a indicat prin cererea de chemare în judecată ca temei juridic

prevederile Legii nr. 10/2001 și, câtă vreme voința reclamantului a fost aceea

de a formula o acțiune cu caracter civil, acest aspect fiind susținut atât în

fața Tribunalului, cât și în fața Curții de Apel, nu poate fi modificată

această exprimare a voinței sale prin aplicarea forțată a art. 84 C. proc. civ.

Astfel, constatând

ivit conflict negativ de competență, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată

că litigiul de față s-a născut ca o consecință a emiterii, în cadrul procedurii

speciale prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a actelor

administrative de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Titlul de

despăgubire nr. 1086/2007 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Titlul de conversie - Decizia nr. 44/2007 emis de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Cererea de

despăgubire reprezintă, implicit, anularea titlului de conversie emis de

A.N.R.P.

Astfel, competența

soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ și, în raport

cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, sunt incidente

dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit

cărora:

"Art. XXIII. -

(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal

învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile

aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la

curțile de apel.

(3) Procesele în curs

de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal

aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel

și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la

tribunale.

(4) În cazurile

prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la

instanțele devenite competente să le judece."

Având în vedere că

prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, în

raport cu dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte apreciază că tribunalul este competent a soluționa cauza în primă

instanță.

soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată

de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN