ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4777/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T.R.C. în contradictoriu cu Baroul A. și U.N.B.R., în sensul că a fost anulată hotărârea din 4 decembrie 2008 emisă de Consiliul Baroului Alba și decizia nr. 534 din 1 iulie 2009 emisă de Consiliul U.N.B.R. și în consecință, a fost obligat pârâtul Baroul A. să emită decizie de primire în profesia de avocat a reclamantului, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 la Baroul A. Urmare a acestei cereri Consiliul Baroului A. a hotărât susținerea de către reclamant a unui interviu în două etape, scrisă și orală, pentru verificarea cunoștințelor acestuia în materie de organizare și exercitare a profesiei de profesiei de avocat, stabilind nota 7 ca barem minim pentru promovarea testului impus. Din probele administrate a rezultat faptul cert că reclamantul a susținut un test scris la care a obținut nota 7, iar la proba orală comisia de examinare a reținut că media reclamantului este de 6,50 și a fost respins, întrucât nu a ajuns la nota minimă stabilită pentru admiterea în profesia de avocat.

În temeiul punctajului obținut, Consiliul Baroului A. a emis hotărârea din 4 decembrie 2008 prin care a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a reclamantului. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 554 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Regulamentul de organizare a interviului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Instanța de fond, analizând actele dosarului și prevederile legale aplicabile în materie, a constatat că deși prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat se prevede faptul că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului, cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen, scris sau oral, cu nota minimă de promovare.

Acest raționament al instanței de fond a fost argumentat de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, prevederi care recunosc persoanelor care au exercitat cel puțin perioada stabilită de lege una din funcțiile menționate și a căror activitate nu a încetat din motive disciplinare, care le fac nedemne pentru profesia de avocat, dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, drept căruia îi corespunde o obligație corelativă ce revine baroului. Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. privind Statutul profesiei de avocat modifică dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, întrucât se încalcă principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative, dându-se relevanță unor dispoziții pe care legea nu le-a avut în vedere, astfel încât a constatat că refuzul pârâților de a da curs cererii reclamantului este nejustificat.

Pe de altă parte, instanța a constatat că, deși reclamantul a susținut probele impuse și a obținut note de trecere, totuși nu a fost declarat admis, întrucât la proba orală, din cele 10 voturi a avut 6 pozitive și 4 voturi negative, iar fiecare vot pozitiv a fost transformat într-un punct, obținând nota 6, în condițiile în care în procesul-verbal încheiat la data interviului s-a consemnat că reclamantul a răspuns cu mici greșeli. Instanța de fond a constatat că motivarea hotărârii nr. 143/2008 a Consiliului Baroului A. este în totală contradicție cu probele administrate, întrucât prin această hotărâre s-a reținut că „răspunsurile date de reclamant sunt în contradicție cu prevederile legale”.

Împotriva sentinței nr. 58/CA din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtele U.N.B.R. și Baroul A., prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale. Recurentele au învederat, prin motivele de recurs, că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind dată atât cu aplicarea greșită a legii cât și pe încălcarea normelor de drept specifice organizării și exercitării profesiei de avocat.

Prima instanță, s-a precizat, a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a tratat dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ca fiind o normă imperativă, în timp ce această normă este una dispozitivă, care prevede doar o posibilitate de intrare în profesie cu scutire de examen și nicidecum o obligativitate de primire în profesie în acest mod. Din punct de vedere al condițiilor de formă reclamantul îndeplinea condițiile pentru intrarea în profesie cu scutire de examen procedura în aceste situații fiind reglementată în art. 21 din Statutul profesiei de avocat. În baza autonomiei baroului, prevăzută în art. 47 din Legea nr. 51/1995 Baroul A. a stabilit un regulament cu privire la desfășurarea interviului pentru solicitanții care cer intrarea în profesie cu scutire de examen.

Instanța de fond, trecând peste principiul autonomiei Baroului A. și interpretând greșit prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, apreciază eronat că sintagma „verificarea cunoștințelor' din textul legal nu poate fi interpretată ca însemnând un drept de a organiza o testare a cunoștințelor. Or, cunoștințele nu pot fi verificate decât printr-o testare în scris sau oral a solicitantului, iar regulamentul adoptat de Consiliul Baroului A. pentru organizarea interviului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respectat în întregime. Soluția instanței de fond a fost apreciată ca fiind nelegală și față de împrejurarea că a fost dată cu încălcarea legii, atât în ceea ce privește autonomia baroului cât și în ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Instanța de fond a apreciat că aceste norme modifică prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, iar o atare constatare nu este întemeiată, prevederile statutare nefăcând altceva decât să explice procedura în baza căreia poate fi făcută înscrierea în profesie cu scutire de examen. În art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu este înscrisă o prezumție a dobândirii cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel cum în mod greșit reține prima instanță, ci doar posibilitatea de a accede în profesie cu scutire de examen, fără ca aceasta să fie obligatorie pentru organele de conducere ale profesiei. Au fost invocate, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin întâmpinare intimatul T.R.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea recurată este temeinică și legală. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare. „(1) Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care, până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

(3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deținut funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție". În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului, conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prevederea din Statutul profesiei de avocat nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris, cu nota minimă de promovare 7, întrucât a primi o asemenea interpretare ar echivala cu golirea de conținut și de eficiență a dispoziției cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin urmare, în condițiile în care Statutul profesiei de avocat nu reglementează modalitatea concretă de verificare a cunoștințelor solicitantului privitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, o asemenea verificare trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere de legiuitor și în nici un caz sub forma unei probe scrise, sau a unei probe mixte (scris și oral), cu stabilirea unei note minime de trecere, fiind evident că o asemenea modalitate de testare nu mai reprezintă o „verificare” ci prezintă toate caracterele unui „examen”.

În aceste condiții, cum reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod corect prima instanță a considerat că modalitatea în care Baroul A. a organizat verificarea cunoștințelor solicitantului privitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat contravine dispozițiilor legale în materie și a procedat la admiterea acțiunii, la anularea actelor administrative atacate și la obligarea Baroului A. la emiterea pe numele intimatului a deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Așa fiind, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de U.N.B.R. și de Baroul A. împotriva sentinței nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.N.B.R. și Baroul A. împotriva sentinței civile nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.