ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4777/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curții

de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T.R.C. în contradictoriu

cu Baroul A. și U.N.B.R., în sensul că a fost anulată hotărârea din 4 decembrie

2008 emisă de Consiliul Baroului Alba și decizia nr. 534 din 1 iulie 2009 emisă

de Consiliul U.N.B.R. și în consecință, a fost obligat pârâtul Baroul A. să emită

decizie de primire în profesia de avocat a reclamantului, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cerere pentru primirea

în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995 la Baroul A.

Urmare a acestei cereri

Consiliul Baroului A. a hotărât susținerea de către reclamant a unui interviu în

două etape, scrisă și orală, pentru verificarea cunoștințelor acestuia în materie

de organizare și exercitare a profesiei de profesiei de avocat, stabilind nota 7

ca barem minim pentru promovarea testului impus.

Din probele administrate

a rezultat faptul cert că reclamantul a susținut un test scris la care a obținut

nota 7, iar la proba orală comisia de examinare a reținut că media reclamantului

este de 6,50 și a fost respins, întrucât nu a ajuns la nota minimă stabilită pentru

admiterea în profesia de avocat.

În temeiul punctajului

obținut, Consiliul Baroului A. a emis hotărârea din 4 decembrie 2008 prin care a

respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 554

din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de Regulamentul de organizare a interviului pentru primirea în profesia de avocat

cu scutire de examen.

Instanța de fond, analizând

actele dosarului și prevederile legale aplicabile în materie, a constatat că deși

prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat se prevede faptul că, în

cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului

poate să verifice cunoștințele solicitantului, cu privire la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii

dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen, scris

sau oral, cu nota minimă de promovare.

Acest raționament al instanței

de fond a fost argumentat de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995, prevederi care recunosc persoanelor care au exercitat cel puțin perioada

stabilită de lege una din funcțiile menționate și a căror activitate nu a încetat

din motive disciplinare, care le fac nedemne pentru profesia de avocat, dreptul

de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, drept căruia îi corespunde

o obligație corelativă ce revine baroului.

Instanța de fond a apreciat

că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. privind Statutul

profesiei de avocat modifică dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995,

întrucât se încalcă principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative, dându-se

relevanță unor dispoziții pe care legea nu le-a avut în vedere, astfel încât a constatat

că refuzul pârâților de a da curs cererii reclamantului este nejustificat.

Pe de altă parte, instanța

a constatat că, deși reclamantul a susținut probele impuse și a obținut note de

trecere, totuși nu a fost declarat admis, întrucât la proba orală, din cele 10 voturi

a avut 6 pozitive și 4 voturi negative, iar fiecare vot pozitiv a fost transformat

într-un punct, obținând nota 6, în condițiile în care în procesul-verbal încheiat

la data interviului s-a consemnat că reclamantul a răspuns cu mici greșeli.

Instanța de fond a constatat

că motivarea hotărârii nr. 143/2008 a Consiliului Baroului A. este în totală contradicție

cu probele administrate, întrucât prin această hotărâre s-a reținut că „răspunsurile

date de reclamant sunt în contradicție cu prevederile legale”.

Împotriva sentinței

nr. 58/CA din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtele U.N.B.R. și

Baroul A., prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale.

Recurentele au învederat,

prin motivele de recurs, că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală,

fiind dată atât cu aplicarea greșită a legii cât și pe încălcarea normelor de drept

specifice organizării și exercitării profesiei de avocat.

Prima instanță, s-a precizat,

a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a tratat dispozițiile art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ca fiind o normă imperativă, în timp ce această

normă este una dispozitivă, care prevede doar o posibilitate de intrare în profesie

cu scutire de examen și nicidecum o obligativitate de primire în profesie în acest

mod. Din punct de vedere al condițiilor de formă reclamantul îndeplinea condițiile

pentru intrarea în profesie cu scutire de examen procedura în aceste situații fiind

reglementată în art. 21 din Statutul profesiei de avocat. În baza autonomiei baroului,

prevăzută în art. 47 din Legea nr. 51/1995 Baroul A. a stabilit un regulament cu

privire la desfășurarea interviului pentru solicitanții care cer intrarea în profesie

cu scutire de examen. Instanța de fond, trecând peste principiul autonomiei Baroului

A. și interpretând greșit prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de

avocat, apreciază eronat că sintagma „verificarea cunoștințelor' din textul legal

nu poate fi interpretată ca însemnând un drept de a organiza o testare a cunoștințelor.

Or, cunoștințele nu pot fi verificate decât printr-o testare în scris sau oral a

solicitantului, iar regulamentul adoptat de Consiliul Baroului A. pentru organizarea

interviului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respectat

în întregime.

Soluția instanței de fond

a fost apreciată ca fiind nelegală și față de împrejurarea că a fost dată cu încălcarea

legii, atât în ceea ce privește autonomia baroului cât și în ceea ce privește aplicabilitatea

în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. Instanța

de fond a apreciat că aceste norme modifică prevederile art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995, iar o atare constatare nu este întemeiată, prevederile statutare nefăcând

altceva decât să explice procedura în baza căreia poate fi făcută înscrierea în

profesie cu scutire de examen. În art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu este

înscrisă o prezumție a dobândirii cunoștințelor privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, astfel cum în mod greșit reține prima instanță, ci doar posibilitatea

de a accede în profesie cu scutire de examen, fără ca aceasta să fie obligatorie

pentru organele de conducere ale profesiei.

Au fost invocate, în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinare intimatul

T.R.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea

recurată este temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 16 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. „(1) Primirea în profesie

se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei

legi și ale statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu

scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care, până la

data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă

nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia

de avocat. (3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deținut

funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție".

În cazul cererilor de

primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului, conform dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, poate să verifice cunoștințele

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prevederea

din Statutul profesiei de avocat nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului

de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris, cu nota minimă

de promovare 7, întrucât a primi o asemenea interpretare ar echivala cu golirea

de conținut și de eficiență a dispoziției cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995. Prin urmare, în condițiile în care Statutul profesiei de

avocat nu reglementează modalitatea concretă de verificare a cunoștințelor solicitantului

privitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, o asemenea verificare

trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere de legiuitor și în nici un

caz sub forma unei probe scrise, sau a unei probe mixte (scris și oral), cu stabilirea

unei note minime de trecere, fiind evident că o asemenea modalitate de testare nu

mai reprezintă o „verificare” ci prezintă toate caracterele unui „examen”.

În aceste condiții, cum

reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în mod corect prima instanță a considerat că modalitatea

în care Baroul A. a organizat verificarea cunoștințelor solicitantului privitor

la organizarea și exercitarea profesiei de avocat contravine dispozițiilor legale

în materie și a procedat la admiterea acțiunii, la anularea actelor administrative

atacate și la obligarea Baroului A. la emiterea pe numele intimatului a deciziei

de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Așa fiind, cum motivele

de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată este legală

și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de U.N.B.R. și de Baroul A.

împotriva sentinței nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.N.B.R. și Baroul A. împotriva sentinței civile nr. 58/CA din 2 martie 2010

a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.