ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 554/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 octombrie 2007,

astfel cum a fost precizată, reclamantul Z.C. a chemat în judecată M.F.P. și M.J.,

solicitând anularea dispozițiilor cuprinse în mai multe sentințe și decizii

penale cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat,

cu motivarea că, în mod nelegal, i s-a reținut din pensie, cu acest titlu, pe

calea executării silite, suma de 1125 lei.

Acțiunea reclamantului a

fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1894 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că nu se poate cere anularea unor hotărâri

judecătorești în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

împotriva acestora neputându-se exercita decât căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că ceea ce a solicitat prin acțiune privea îndreptarea unor erori

judiciare prin obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu

încălcarea prevederilor art. 192 C. proc. pen. și că, în mod eronat s-a reținut

inadmisibilitatea acțiunii.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, conform art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios

administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Noțiunea de act administrativ

vizează, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care să dea naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauză, reclamantul,

solicitând anularea unor dispoziții unde a figurat în calitate de parte

vătămată, în mod justificat s-a reținut că împotriva acestora nu se pot

exercita decât căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală.

În consecință, acțiunea

fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă, Curtea va respinge recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Z.C., împotriva sentinței civile nr. 1894 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.