ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 554/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 octombrie 2007, astfel cum a fost precizată, reclamantul Z.C. a chemat în judecată M.F.P. și M.J., solicitând anularea dispozițiilor cuprinse în mai multe sentințe și decizii penale cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că, în mod nelegal, i s-a reținut din pensie, cu acest titlu, pe calea executării silite, suma de 1125 lei. Acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1894 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu se poate cere anularea unor hotărâri judecătorești în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, împotriva acestora neputându-se exercita decât căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că ceea ce a solicitat prin acțiune privea îndreptarea unor erori judiciare prin obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu încălcarea prevederilor art. 192 C. proc. pen. și că, în mod eronat s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii. Examinând cauza în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Noțiunea de act administrativ vizează, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să dea naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, în cauză, reclamantul, solicitând anularea unor dispoziții unde a figurat în calitate de parte vătămată, în mod justificat s-a reținut că împotriva acestora nu se pot exercita decât căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală. În consecință, acțiunea fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.C., împotriva sentinței civile nr. 1894 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.