ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 717 din 22 august 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de A.O. împotriva deciziei nr. 4330 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă și totodată i-a aplicat contestatorului sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 100 lei în temeiul dispozițiilor art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că a exercitat această cale atac împotriva deciziei nr. 4330 din 9 noiembrie 2007, prin care, la rândul său, a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1494 din 9 martie 2007, fără să se indice vreo împrejurare de fapt sau de drept care să poată fi încadrată în cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege.

Instanța a mai reținut că litigiul privind modul de calcul al pensiei contestatorului, inițiat printr-o cerere de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu nr. 802 din 29 mai 1996, a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a respins ca nefondat recursul împotriva sentinței nr. 1228 din 17 decembrie 2002. Decizia de recurs a fost atacată cu o contestație în anulare respinsă ca tardivă, prin decizia nr. 5297 din 29 iunie 2004. După pronunțarea acelei decizii, contestatorul a formulat nu mai puțin de alte șase contestații în anulare prin care, de fiecare dată, a atacat, ca fiind nelegală și netemeinică, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare anterioare.

Toate contestațiile au fost respinse ca inadmisibile prin deciziile nr. 216 din 18 ianuarie 2005, 4338 din 16 septembrie 2005, 952 din 21 martie 2006, 3458 din 17 octombrie 2006, 1494 din 9 martie 2007 și 4330 din 9 noiembrie 2007. Având în vedere conduita procesuală a contestatorului care a perturbat litigiul timp de mai mulți ani, instanța a aplicat acestuia o amendă judiciară în cuantum de 100 lei. Ulterior și împotriva deciziei nr. 717 din 22 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 și art. 319 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 2907 din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, reținând că potrivit art. 321 C. proc.

civ. „nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi". S-a mai reținut că dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare ca fiind o cale de atac de retractare ce poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. A concluzionat instanța supremă că, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior, constatând că în speță nu este aplicabil nici unul dintre acestea. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.S.O., invocând generic dispozițiile art. 317-321 C. proc.

civ. , fără a dezvolta vreunul dintre motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317 - 318 din cod, reiterând susținerile referitoare la fondul pretențiilor deduse judecății, aceleași susțineri formulate în diferitele etape procesuale ale judecării cauzei. Contestația este inadmisibilă. Analizând motivele invocate de contestatoare, prin raportare la dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației în anulare, pentru următoarele argumente. 1. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

„hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului". Prin urmare condițiile de admisibilitate a contestației în anulare obișnuită sunt în număr de două și anume: hotărârea care se atacă să fie irevocabilă și motivul contestației să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Pe de altă parte, art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., enumera expres și limitativ motivele pentru care contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată, și anume: când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Or, din conținutul contestației în anulare nu rezultă că A.S.O. a dorit să invoce ca și motiv de anulare a deciziei atacate, vreuna din ipotezele prevăzute de textele legale menționate mai sus, criticile formulate referindu-se exclusiv la fondul cauzei și la modul cum a fost dezlegată pricina de către instanțele de fond, respectiv de recurs. 2. Referitor la motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. textul legal prevede „in terminis", ca și condiție de admisibilitate a contestației în anulare specială, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de recurs care sunt rezultatul unei greșeli materiale.

Or, în speță, contestatorul și-a îndreptat cererea de contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța supremă, tot în soluționarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, nefiind vorba despre o decizie pronunțată în soluționarea recursului, astfel încât nu este îndeplinită ipoteza textului legal, care permite exercitarea contestației în anulare speciale numai împotriva hotărârilor pronunțate în recurs. În concluzie, față de considerentele prezentate, se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute în art. 317 și art. 318 C. proc. civ. astfel încât, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de A.S.O. împotriva deciziei nr. 2907 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.