Decizia nr. 7457/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 3749/2003 — recurs împotriva sentinței nr. 16/2004 a Curții de Apel București

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul A.Ș. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând obligarea pârâtului, să se pronunțe asupra temeiniciei și legalității sentinței civile nr. 284 din 27 septembrie 2001, deciziei civile nr. 1050 din 19 martie 2002, sentinței civile nr. 3174/2002, în sensul de a se stabili dacă intră sub incidența prevederilor art. 329 alin. (1) și art. 330 alin. (2) C. proc. civ., pentru a beneficia de recurs în anulare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârile judecătorești sus-menționate, sunt nelegale și netemeinice, nefiindu-i recunoscut un stagiu de cotizare la pensia suplimentară de 28 de ani și 3 luni.

Prin sentința civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea, ca neîntemeiată, reținând că Procurorul general nu funcționează ca autoritate administrativă, pentru a fi aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, A.Ș., susținând, în esență, că Parchetul Curții Supreme de Justiție nu este o instituție centrală, că a solicitat recurs în anulare, pe baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și că respingerea cererii, pe motiv că recursul în anulare a fost abrogat, este netemeinică și nelegală. De asemenea, A.Ș. a formulat recurs, și împotriva încheierii aceleiași instanțe din 3 februarie 2004, prin care s-a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în cuprinsul sentinței nr. 16/2004.

Recursurile sunt nefondate. În mod întemeiat a reținut instanța de fond, că Procurorul general nu funcționează ca autoritate administrativă, pentru a fi aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990. De asemenea, Procurorul general nu poate fi obligat să promoveze recurs în anulare, față de dispozițiile art. 330 C. proc. civ., întrucât instituția recursului în anulare a fost abrogată, nefiind, deci, întrunite în cauză, prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Nefondat este și recursul declarat de A.Ș. împotriva încheierii din 3 februarie 2004, întrucât instanța a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 16/2004, pe care le-a considerat în mod întemeiat, sesizate, motivele de recurs invocate de recurent privind aspecte ce țin de fondul cauzei și care nu puteau fi soluționate prin încheierea în cauză.

În consecință, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 16 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge ca nefondat, și recursul declarat de A.Ș. împotriva încheierii din 3 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3749/2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.