ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7457/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ,

reclamantul A.Ș. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, solicitând obligarea pârâtului, să se pronunțe asupra temeiniciei și

legalității sentinței civile nr. 284 din 27 septembrie 2001, deciziei civile nr.

1050 din 19 martie 2002, sentinței civile nr. 3174/2002, în sensul de a se

stabili dacă intră sub incidența prevederilor art. 329 alin. (1) și art. 330 alin.

(2) C. proc. civ., pentru a beneficia de recurs în anulare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârile

judecătorești sus-menționate, sunt nelegale și netemeinice, nefiindu-i

recunoscut un stagiu de cotizare la pensia suplimentară de 28 de ani și 3 luni.

Prin sentința civilă nr. 16 din 12

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins cererea, ca neîntemeiată, reținând că Procurorul general nu

funcționează ca autoritate administrativă, pentru a fi aplicabile prevederile art.

1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs, A.Ș., susținând, în esență, că Parchetul Curții Supreme de

Justiție nu este o instituție centrală, că a solicitat recurs în anulare, pe

baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și că respingerea cererii, pe motiv

că recursul în anulare a fost abrogat, este netemeinică și nelegală.

De asemenea, A.Ș. a formulat recurs,

și împotriva încheierii aceleiași instanțe din 3 februarie 2004, prin care s-a

dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în cuprinsul sentinței nr. 16/2004.

Recursurile sunt nefondate.

În mod întemeiat a reținut instanța

de fond, că Procurorul general nu funcționează ca autoritate administrativă,

pentru a fi aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

De asemenea, Procurorul general nu

poate fi obligat să promoveze recurs în anulare, față de dispozițiile art. 330 C.

proc. civ., întrucât instituția recursului în anulare a fost abrogată, nefiind,

deci, întrunite în cauză, prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Nefondat este și recursul declarat

de A.Ș. împotriva încheierii din 3 februarie 2004, întrucât instanța a dispus

îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 16/2004,

pe care le-a considerat în mod întemeiat, sesizate, motivele de recurs invocate

de recurent privind aspecte ce țin de fondul cauzei și care nu puteau fi

soluționate prin încheierea în cauză.

În consecință, recursurile declarate

în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.Ș. împotriva sentinței

civile nr. 16 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Respinge ca nefondat, și recursul

declarat de A.Ș. împotriva încheierii din 3 februarie 2004, pronunțată în

dosarul nr. 3749/2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2004.