ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8956/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2004, reclamanta I.M. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestuia să facă dovada că a declarat recurs în anulare, în dosarul nr. 5193/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, înainte de data de 26 noiembrie 2002, să se depună această dovadă, precum și memoriul A.P.A.P.S., care a stat la baza formulării recursului. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost disponibilizată de la A.P.A.P.S., dar a obținut hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, de reintegrare în muncă, cu plata despăgubirilor cuvenite.

După un an de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, a luat cunoștință de promovarea recursului în anulare a sentinței, în baza memoriului adresat de A.P.A.P.S. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 772 din 26 aprilie 2004, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și în consecință, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta I.M., susținând în esență că instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, bazându-se pe o sentință aflată în recurs, în momentul pronunțării și că nu există tripla identitate cerută de dispozițiile art. 1201 C. civ. Recursul este nefondat.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și litigii de muncă sub nr. 202/CA/2002, reclamanta-recurentă a solicitat obligarea Procurorului general, să-i comunice Memoriul A.P.A.P.S., care a stat la baza declarării recursului în anulare. Prin sentința civilă nr. 827 din 27 februarie 2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380 din 6 septembrie 2004, a Curții de Apel București, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată. Așa fiind, soluția instanței de fond, care a admis excepția autorității de lucru judecat, este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.M., împotriva sentinței civile nr. 772 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.