ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8956/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

martie 2004, reclamanta I.M. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestuia să facă dovada că a

declarat recurs în anulare, în dosarul nr. 5193/2003 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, înainte de data de 26 noiembrie 2002, să se depună această

dovadă, precum și memoriul A.P.A.P.S., care a stat la baza formulării

recursului.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că a fost disponibilizată de la A.P.A.P.S., dar a obținut hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, de reintegrare în muncă, cu plata

despăgubirilor cuvenite.

După un an de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a sentinței, a luat cunoștință de promovarea

recursului în anulare a sentinței, în baza memoriului adresat de A.P.A.P.S.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 772 din 26 aprilie 2004, a admis excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârât și în consecință, a respins ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, reclamanta I.M., susținând în esență că instanța a admis excepția autorității

de lucru judecat, bazându-se pe o sentință aflată în recurs, în momentul

pronunțării și că nu există tripla identitate cerută de dispozițiile art. 1201

C. civ.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și litigii de muncă

sub nr. 202/CA/2002, reclamanta-recurentă a solicitat obligarea Procurorului general,

să-i comunice Memoriul A.P.A.P.S., care a stat la baza declarării recursului în

anulare.

Prin sentința civilă nr. 827 din 27

februarie 2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380 din 6 septembrie

2004, a Curții de Apel București, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Așa fiind, soluția instanței de fond,

care a admis excepția autorității de lucru judecat, este legală și temeinică,

motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta I.M., împotriva sentinței civile nr. 772 din 26 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.