ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 992 din 19

iulie 2001 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis contestația formulată

de contestatoarea A.H., în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S. și pe cale de

consecință, s-a constatat nulitatea absolută a măsurii desfacerii contractului

de muncă al contestatoarei; intimata a fost obligată la plata drepturilor

bănești cuvenite contestatoarei de la data desfacerii contractului de muncă și

până la integrarea efectivă a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, petentei i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art.

78 lit. c) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nefiind menționat

temeiul legal prevăzut de Codul Muncii, deci cu încălcarea dispozițiilor legale

în materie.

Curtea de Apel București, prin decizia

civilă nr. 3267 din 28 noiembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat

de intimata A.P.A.P.S., împotriva sentinței civile nr. 992 din 19 iulie 2001

pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, petentei i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art.

78 lit. c) din contractul de muncă la nivel de unitate, cu încălcarea

dispozițiilor art. 134 C. muncii.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva sentinței civile nr. 992 din 19 iunie 2001 a Tribunalului

București, și a deciziei civile nr. 3267 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel

București, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale pentru următoarele

considerent:

- Măsura desfacerii contractului de

muncă dispusă prin ordinul nr. 80 din 19 aprilie 2004, al Președintelui A.P.A.P.S.,

a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 134 alin. (1) C. muncii;

- Dispoziția desfacerii contractului

de muncă a fost luată atât pentru aplicarea prevederilor ordinului nr. 80 din 19

aprilie 2001 cât și pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor nr. 1 din 17

aprilie 2001 emisă de conducerea operativă a A.P.A.P.S. pentru reorganizarea

instituției cu consecința desființării unor posturi.

- Dispoziția desfacerii contractului

de muncă al contestatoarei cuprinde toate elementele prevăzute de art. 134

alin. (1) C. muncii și a fost comunicată contestatoarei conform dispozițiilor

alin. (2) din textul menționat.

Recursul în anulare nu este fondat.

Potrivit art. 134 C. muncii, cel în

vigoare la data soluționării cauzei, desfacerea contractului de muncă, în toate

situațiile, se stabilește prin dispoziția scrisă a conducerii unității, cu

arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor

precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca. Dispoziția de

desfacere a contractului de muncă se comunică în scris de către unitate și își

produce efectele de la data comunicării.

Reglementarea strictă a desfacerii

contractului de muncă are ca finalitate, pe de o parte, ca cel în cauză, să

cunoască în concret imputările ce i se aduc pentru a fi în situația de a-și

formula apărările în cunoștință de cauză și pe de altă parte, constituie o

garanție împotriva unor eventuale abuzuri ale unității, constând în modificarea

ulterioară a motivelor ce au stat la baza desfacerii contractului de muncă.

Aducerea la cunoștință a dispoziției

de desfacere a contractului de muncă în întregul ei, a temeiurilor de fapt și

de drept care au determinat luarea măsurii, constituie o garanție impusă de

lege pentru ocrotirea intereselor persoanelor încadrate.

Cum această reglementare este

imperativă, rezultă că măsura desfacerii controlului de muncă luată cu

nerespectarea prevederilor legale menționate, este nelegală și atrage anularea

dispoziției respective.

În speță, contractul de muncă al

petentei H.A. a fost desfăcut în baza art. 78 lit. c) din contractul colectiv

de muncă la nivel de unitate, fără respectarea dispozițiilor prevăzute de art.

134 C. muncii, comunicare nr. 1341 din 23 aprilie 2001 emisă de A.P. A.P.S. din

dosar fond.

Prin urmare, hotărârile criticate de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, sunt temeinice și

date cu aplicarea corectă a legii.

În consecință, se va respinge ca

nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței civile nr. 992 din 19

iulie 2001 a Tribunalului București precum și a deciziei civile nr. 3267 din 28

noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 3267 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, și sentinței nr. 992 din 19 iulie 2001 a Tribunalului

București, secția a IV – a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.