ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6037/2004

A

supra recursului în anulare de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului ,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie

2001 la Judecătoria sectorului 3 București,

I.D.M. salariată în cadrul

A.P.A.P.S., sucursala Regionala Nord Vest Cluj, a contestat comunicarea A.P.A.P:

secția comercială și de contencios administrativ nr. 1383 din 23 aprilie 2001,

privind măsura încetării contractului individual de muncă fără preaviz dispusă

în conformitate cu Ordinul nr. 80 din 19 aprilie 2001, potrivit art. 78 lit. c)

din Contractul Colectiv de Muncă și art. 130 lit. a) și art. 131alin. (2) C.

muncii.

Soluționând cauza în primă instanță prin

sentința civilă nr. 5580 din 21 iunie 2001, Judecătoria sectorului 3 București

a respins ca neîntemeiată excepția privind necompetența materială a instanței

ridicată de intimata A.P.A.P.S. și ca lipsită de interes contestația salariatei

I.D.M.

Pentru a hotărî astfel cu privire la contestație,

judecătoria a socotit că desființarea comunicării ar fi lipsită de interes câtă

vreme salariata nu a înțeles să atace însăși decizia de desfacere a contractului

de muncă și nu s-a prezentat la cererea instanței în vederea precizării

acțiunii.

Hotărârea primei instanțe a fost infirmata

de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ,

care prin decizia nr. 1571R din 5 noiembrie 2001 a admis recursul

contestatoarei și a modificat soluția judecătoriei în sensul admiterii

contestației și a constatării nulității absolute a comunicării nr. 1383 din 23

aprilie 2001 a A.P.A.P.S. privind desfacerea contractului individual de muncă

cu I.D.M.

Pentru a decide astfel instanța de recurs

a reținut în esență ca înscrisul care emana de la intimata A.P.A.P.S. nr. 1383

din 23 aprilie 2001 sub denumirea de „comunicare” nu îndeplinește cerințele

prevăzute de lege pentru o decizie de desfacere a contractului de muncă.

Împotriva hotărârilor menționate, Procurorul

general al Parchetului Curții Supreme de Justiție a declarat la 5 noiembrie

2002 recursul în anulare de față.

Invocându-se dispozițiile art. 330 pct. 2

C. proc. civ., prin recursul în anulare s-a susținut că instanțele au

interpretat greșit legea când au reținut lipsa de interes în atacarea comunicării,

întrucât înștiințarea făcută contestatoarei cu privire la încetarea

raporturilor de muncă este echivalentă cu o dispoziție de desfacere a

contractului de muncă.

Ca urmare s-a solicitat casarea

hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului pricinii, în

sensul verificării măsurii desfacerii contractului de muncă.

Prin întâmpinarea înfățișată instanței de

recurs în anulare la 9 aprilie 1993 și prin cereri ulterioare, intimata

contestatoare I.D.M. a solicitat respingerea recursului în anulare ca rămas

fără obiect, învederând împrejurări esențiale referitoare la fondul litigiului

produse după atacarea hotărârilor cu recurs în anulare și anume:

- prin actul adițional la contractul de

muncă înregistrată sub nr. 393 din 31 ianuarie 2003 cu A.P.A.P.S. , devenită

prin lege A.V.A.S. s-a procedat la reintegrarea sa în munca cu începere de la

20 ianuarie 2003 în același loc de muncă, respectiv A.V.A.S., sucursala

Regionala Nord Vest, unde își desfășoară și în prezent și în mod efectiv

activitatea.

- anularea dispoziției anterioare privind

încetarea activității conform comunicării nr. 1383 din 23 aprilie 2001 și

reintegrarea în funcție au fost înscrise în cartea de muncă la data de 20

ianuarie 2003.

- drepturile bănești cuvenite potrivit sentinței

civile nr. 1278/2003 a Tribunalului Cluj, pentru perioada cuprinsă între

comunicarea încetării activității și reintegrarea efectivă au făcut obiectul

tranzacției nr. 1592 din 2 iunie 2004 încheiată cu A.V.A.S. , prin care aceasta

din urmă s-a obligat la plata sumei de bună voie, tranzacția fiind executată.

Împrejurările invocate au fost dovedite

în fața instanței de recurs în anulare prin prezentarea actului adițional la

contractul individual de muncă nr. 393 din 31 ianuarie 2003, a cărții de muncă

cu completările la zi și a tranzacției privind plata drepturilor bănești,

precum și a adeverinței nr. 535 din 18 iunie 2004 a A.V.A.S., privind virarea

efectivă a sumelor.

Din probele menționate rezultă netăgăduit

că litigiul de muncă ivit între părți, declanșat ca urmare a comunicării

atacate prin care contestatoarea era înștiințată despre încetarea raporturilor de

muncă s-a stins prin anularea comunicării și restabilirea raporturilor de

muncă, reintegrarea efectivă și acordarea drepturilor bănești cuvenite.

În acest cadru, recursul în anulare,

întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. se va respinge se va

respinge, întrucât raporturile de fond dintre părți au fost definitiv

soluționate pe calea convenției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1571/R din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția

a V-a civilă, și sentinței civile nr. 5580 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului

3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

noiembrie 2004.