ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4442/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 1699/99/2011 și

declinată în favoarea Curții de Apel Iași, prin sentința nr. 795 din 17 mai

2011, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și

Casa Națională de Pensii Publice Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să dispună anularea Legii nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind

sistemul unitar de pensii publice și să constate că se află într-o stare de

discriminare.

Prin întâmpinare, pârâtul

Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, asupra căreia instanța

s-a pronunțat cu prioritate.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 334

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul

primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut

la art. 2 alin. (1) lit. b), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă

pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate

și, eventual, reparații pentru daune morale.”

Această posibilitate exhibată

de textul legal citat nu vizează și legile, instanța de contencios administrativ

nefiind abilitată potrivit competențelor sale să se pronunțe asupra constituționalității

unei legi sau să o anuleze, așa cum solicită reclamantul.

În sensul celor precizate

s-a structurat jurisprudența de contencios administrativ, fiind statuat că legile

și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe calea principală, printr-o acțiune

introdusă exclusiv cu acest scop.

Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a-l motiva în drept.

În contextul unei ample

prezentări a situației de fapt, incluzând redarea conținutului cererii de chemare

în judecată și a înfățișării argumentelor proprii cu referire la problemele ce au

condus la situația în care se află, recurentul, în esență, a arătat că instanța

de fond nu a luat în considerare motivele invocate în cererea sa, prin care a arătat

că se află într-o situație discriminatorie, întrucât, prin Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii i-au fost suprimate, în mod abuziv, drepturile acordate

în baza Legii nr. 250/2007, în vigoare la data pensionării sale, Guvernul României

încălcând cu bună știință dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1) și (2),

art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 din Constituția României.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând

că, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curteconstată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Recurentul–reclamant a

investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea

Legii nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În raport cu obiectul

litigiului dedus judecății, instanța de fond a stabilit în mod judicios că demersul

reclamantului este inadmisibil.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ este configurat de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, în sensul că: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege

sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită

de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns

în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului,

repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Astfel cum în mod explicit

distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative,

în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

În speță, actul a cărui

anulare se solicită, respectiv, Legea nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind sistemul

public de pensii, nu este un act administrativ, ci un act juridic emis de autoritatea

puterii legislative, Parlamentul României, în exercitarea atribuțiilor sale, act

supus unui regim juridic de drept constituțional, potrivit art. 146 din Constituție,

fiind exceptat controlului judecătoresc.

Prin urmare, în mod corect,

a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, recurentul neavând posibilitatea de ataca

prevederile unei legi prin acțiune directă, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea

unui drept subiectiv sau interes legitim.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere toate

aceste considerente și reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat

cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va

respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței

nr. 334 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie

2012.