ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de

12 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul D.S. a chemat în

judecată pârâții Guvernul României și Parlamentul României, Camera Deputaților,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Legii

nr. 262/2008 pentru modificarea alin. (5) și (6) ale art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem

al asigurărilor sociale de stat, arătând, în esență, că legea respectivă

încalcă dispozițiile art. 44, 47 și 52 din Constituția României, întrucât, ca

urmare a recalculării, pensia se diminuează în mod nelegal și discriminatoriu.

Prin sentința civilă nr. 4047 din 7

iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul

Parlamentul României, Camera Deputaților și a respins acțiunea formulată de

reclamant, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Față de obiectul cererii de chemare

în judecată și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, Legea nr. 262/2008, a cărei anulare se solicită, nu este un act

administrativ, ci este un act normativ, iar controlul constituționalității

acestuia se realizează de Curtea Constituțională, sesizată în condițiile

prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată.

Reclamantul nu a sesizat instanța de

contencios administrativ pentru vătămarea drepturilor și intereselor sale

printr-un act administrativ tipic sau asimilat, situație în care putea invoca

excepția de neconstituționalitate, ci a solicitat direct anularea Legii nr. 262/2008,

pentru motive de neconstituționalitate.

De asemenea, reclamantul nu a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 4047

din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul D.S.

În motivele de recurs se arată că

instanța de fond s-a limitat la analiza „excepției inadmisibilității” și a

eludat examinarea cauzei de fond.

Art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

obligă la aflarea adevărului în cauză, art. 137 C. proc. civ. doar

prioritizează excepțiile de procedură dar nu interzice examinarea fondului

cauzei.

Se invocă faptul că instanța putea

cere o completare cu înscrisul „excepție de neconstituționalitate”, eventual

indicând și documentul legal pentru elaborarea acestui înscris.

Se solicită ca instanța de recurs să

examineze fondul cauzei.

Intimata Camera Deputaților a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în

cazul respingerii excepției nulității recursului pentru nemotivare.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție

va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat instanței de

fond anularea Legii pentru modificarea alin. (5) și (6) ale art. 7 din O.U.G. nr.

4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul

sistem al asigurărilor sociale de stat (Legea nr. 262 din 07 noiembrie 2008) ca

fiind neconstituțională, iar acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu

motivarea că nu s-a solicitat anularea unui act administrativ.

Criticile din motivele de recurs

sunt nefondate.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată „orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, modificată definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis

de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării

legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate

actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de

autoritățile publice care au ca obiect:

- punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică;

- executarea lucrărilor de interes

public;

- prestarea serviciilor publice;

- achizițiile publice”;

Cum în speță s-a solicitat anularea

ca neconstituțională a unei legi și nu a unui act administrativ se constată că

soluția instanței de fond este dată conform legii.

Într–adevăr în dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ. este prevăzut rolul activ al judecătorului pentru a

afla adevărul și pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, dar acest

text nu transformă judecătorul în apărătorul uneia dintre părți și astfel nu

poate sugera oricăreia dintre părți cum trebuie să formuleze cererea de chemare

în judecată.

Contrar celor susținute de recurent,

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. dă posibilitatea judecătorului, atunci când

soluționează cauza în baza unei excepții, să nu soluționeze fondul pricinii

pentru că se prevede că „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii”.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.S.

împotriva sentinței civile nr. 4047 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.