ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3517/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3517/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 346 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5071/95/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.V., cetățean român, studii superioare, căsătorit, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.R., cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că inculpatul P.V. a fost reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 25 octombrie 2006, orele 18,00 până în data de 26 octombrie 2006, orele 18,00 prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 956/PA/2006.
A fost respinsă latura civilă a cauzei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 1500 RON au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost trimiși în judecată inculpații P.V. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 246 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și P.R. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținând ca stare de fapt următoarele:
La data de 24 octombrie 2007 P.T. administrator la SC "A.P." SRL Târgu Jiu a sesizat Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Craiova, Biroul Anticorupție pentru județul Gorj privitor la faptul că inculpatul P.V. primar al comunei D. i-a pretins și a primit suma de 600 RON (6.000.000 lei vechi lunar), începând cu decembrie 2005 pentru a-i permite să-și desfășoare activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că în vara anului 2005, denunțătoarea P.T. în calitate de director executiv al SC N.P. SRL Tg. Jiu al cărei administrator era P.P. (în prezent decedat), a făcut demersuri pentru a deschide pe raza comunei D., un centru pentru colectarea fierului vechi, sens în care s-a deplasat cu administratorul P.P. în comuna D.
În acest sens denunțătoarea s-a deplasat împreună cu numitul P.P. administratorul societății amintite, cu un autoturism marca "M." la Primăria D., unde au discutat cu inculpatul P.V. în legătură cu intenția de a înființa un centru de colectare a fierului vechi, inculpatul promițându-le că o să le dea concursul, urmând ca aceștia să depună actele necesare, recomandând totodată pe inculpatul P.R., care la acea dată nu avea serviciu.
A reținut instanța de fond că afirmația denunțătoarei în sensul că i-a dat inculpatului P.V. un plic cu suma de 5.000.000 lei nu este susținută cu nici una din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, iar din depoziția martorului M.M., despre care se susține în rechizitoriu că ar confirma acest aspect al predării banilor de către denunțătoare, a rezultat că pe inculpatul P.V. nu l-a văzut decât ulterior la televizor, că i-ar fi spus P.P. și P.T. despre faptul că trebuie să cotizeze câte 10.000.000 lei lunar inculpatului P.V., sume pe care trebuia să i le dea inculpatului P.R., acesta, la rândul său să i le dea inculpatului P.V., precum și faptul că nu a asistat niciodată când s-au dat aceste sume de bani și nu cunoaște nimic în legătură cu vreo sumă de bani dată în plic inculpatului P.V. în vara anului 2005.
S-a susținut că, din depoziția martorului P.A. (fiul lui P.P.), dată în timpul cercetării judecătorești, a rezultat că nu a cunoscut nimic despre relațiile dintre tatăl său și denunțătoarea P.T. sau despre vreo sumă de bani pe care denunțătoarea ar fi solicitat-o tatălui său, sumă ce trebuia dată inculpatului P.V., arătând totodată că declarația de la organele de poliție a fost dată în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind dictată de către comisarul șef C.P., menționându-se faptul că, centrul de colectare a deșeurilor metalice feroase, a fost deschis la domiciliul inculpatului P.R., acesta ocupându-se de achiziționarea, încărcarea și transportul fierului vechi către depozitele R. Tg.Jiu.
SC "N.P." SRL a început această activitate în perioada august - septembrie 2005, însă la scurt timp după aceea, firma a intrat în incapacitate de plată, motiv pentru care P.T. și-a încetat raporturile de muncă cu această societate.
Ulterior, P.T. în calitate de administrator al SC A.P. SRL a decis să demareze propria activitate de colectare a fierului vechi pe raza comunei D., sens în care l-a abordat pe primarul P.V. care a insistat ca activitatea să se desfășoare la domiciliul numitului P.R. - prietenul său.
La data de 17 octombrie 2005, inculpatul P.V., în calitate de primar al comunei D. a emis adresa nr. x/2005 prin care se aviza favorabil desfășurarea activității de colectare a fierului vechi de către firma denunțătoarei, activitate ce urma a fi desfășurată pe proprietatea numiților P.R. și P.A., iar la mai puțin de o lună de zile de la începerea activității i-a fost retras avizul de funcționare.
Astfel, la data de 29 noiembrie 2005 Primăria D., cu adresa nr. 7264/2005 a retras avizul de funcționare acordat în data de 17 octombrie 2005, fără însă ca această retragere de aviz să fie motivată, condiție cerută expres de altfel de legislația în materie.
La data de 2 decembrie 2005 Prefectura Gorj a emis autorizația nr. A/406/2005 prin care se autoriza desfășurarea activității de colectare a deșeurilor metalice feroase în conformitate cu avizul nr. 3848/2005 emis de Primăria D.
Însă, urmare retragerii avizului de funcționare din data de 29 noiembrie 2005 (adresa nr. 7264/2005 emisă de Primăria D.) Prefectura Gorj, la data de 19 decembrie 2005 a suspendat autorizația din 2 decembrie 2005.
În cadrul Prefecturii Gorj, activitatea aferentă autorizării, suspendării și anulării autorizației privind colectarea de deșeuri metalice feroase, este desfășurată în exclusivitate de către consilierul juridic C.Z.
Deși Primăria D., prin primarul P.V., a retras avizul anterior menționat, fără a exista o motivare în acest sens, totuși martora C.Z. a dat curs acestei solicitări, fapt care a dus la suspendarea autorizației acordată de către Prefectura Gorj, denunțătoarei.
A motivat instanța de fond că, în mod cert, în luna decembrie 2005, pe perioada sărbătorilor de iarnă, inculpatul P.V. s-a întâlnit cu denunțătoarea P.T. la un depozit de materiale de construcții din Tg. Jiu, aceasta din urmă fiind împreună cu martora M.M.I., scopul întâlnirii fiind acela de a încheia un contract de parteneriat cu inculpatul P.V. într-un proiect în derulare "A.", respectiv de produse cosmetice, detergenți, bijuterii și că, din depoziția martorei M.M.I., audiată în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că, într-adevăr, inculpatul P.V. i-a solicitat denunțătoarei o sumă de bani, însă nu a văzut când aceasta i-a dat această sumă de bani inculpatului și nu i-a spus nimic în legătură cu acea sumă.
Ulterior, inculpatul P.R. i-a înmânat avizul de funcționare semnat de către inculpatul P.V. și, în acest context, la data de 4 ianuarie 2006, Primăria D. a emis adresa nr. 18/2006 - care avea ca obiect revenire aviz funcționare pentru desfășurarea activității de colectare a deșeurilor metalice feroase pe proprietatea numiților P.R. și P.A. - de către SC A.P. SRL.
S-a susținut, de asemenea că, afirmația denunțătoarei în sensul că, la 30 ianuarie 2006, în timp ce inculpatul P.V., împreună cu inculpatul P.R. și agentul de poliție V.G., a fost sunată și ar fi achitat nota de plată în sumă de 3.700.000 lei, nu este susținută de nici o probă administrată în cauză, de vreme ce, din declarația inculpatului P.V. a rezultat că acesta a achitat consumația, declarație ce s-ar corobora cu cea a martorului D.I., care a arătat că nota de plată de la acea masă a fost achitată de către inculpatul P.V. și cu depozițiile inculpatului P.R., care a declarat că nu cunoaște cine a plătit consumația, cât și a martorului V.G. care a declarat că inculpatul P.V. s-a oferit să achite consumația.
La data de 6 februarie 2006 primarul P.V. a emis adresa nr. 397/2006 către Prefectura Gorj, prin care se aviza activitatea de colectare a deșeurilor metalice feroase desfășurată de către societatea administrată de către P.T. la un nou centru, respectiv cel care urma să funcționeze pe proprietatea martorei L.M.
La data de 19 aprilie 2006 Prefectura Gorj a autorizat această activitate, sens în care a fost emisă autorizația nr. A/432/2006.
Denunțătoarea P.T., cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcționarea societăți, într-o agendă a consemnat că în datele de 27 ianuarie 2006, 3 februarie 2006 și 3 martie 2006 s-a plătit câte 6.000.000 lei cu titlu de "rată primărie", aspect care a fost confirmat de învinuitul P.R., care a și semnat pentru primirea sumelor respective.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice care a confirmat faptul că semnătura existentă pe înscrisul de mai sus aparține inculpatului P.R.
Este adevărat că în acea agendă pe lângă alte consemnări este menționată la "cheltuieli D. - suma de 6.000.000 lei rată primărie", însă acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani amintită a fost pretinsă și primită în vreun scop de către inculpatul P.V., sau că această sumă ar fi fost dată acestuia prin intermediul inculpatului P.R.
De altfel inculpatul P.R. a declarat că aceste cheltuieli ale firmei erau înregistrate într-o agendă ce era deținută de către denunțătoarea P.T., fiind pus de către aceasta să semneze în agendă despre cheltuielile efectuate cu depozitele de fier vechi, iar mențiunea "rată primărie" a precizat inculpatul, ar fi fost completată ulterior de către denunțătoare.
În legătură cu suma de 12.000.000 lei, despre care denunțătoarea a precizat că ar fi dat-o inculpatului la locuința sa în prezența martorei B.M. și a martorului O.G., tribunalul a reținut că depozițiile martorilor B.M., care este fiica denunțătoarei și a lui O.G. care este prieten de familie, nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză, apreciindu-se că acestea sunt subiective, motiv pentru care au fost înlăturate ca nesincere.
La sfârșitul lunii martie 2006 denunțătoarea împreună cu concubinul său martorul s-au deplasat în stațiunea Covasna.
În data de 29 martie 2006 denunțătoarea a fost sunată de inculpatul P.V., care i-a solicitat suma de 12.000.000 lei pe care să i-o dea împrumut, ocazie cu care denunțătoarea l-a îndrumat pe inculpat să meargă la domiciliul său unde banii urmau să fie primiți de la martora B.M., fiica sa.
În ziua respectivă la domiciliul denunțătoarei se afla atât fiica acesteia martora B.M., cât și martora P.A.E., colegă de școală cu aceasta din urmă.
Acestea au decis să înregistreze cu o cameră video momentul în care inculpatul primea suma de bani anterior menționată.
Momentul predării banilor a fost înregistrat atât video cât și audio de către martora B.M., sumă ce a fost numărată de către aceasta chiar în prezența inculpatului, respectiv suma de 12.000.000 lei.
Este cert că la sfârșitul lunii martie 2006, în timp ce denunțătoarea se afla împreună cu martorul P.D. în stațiunea C., a fost sunată de către inculpatul P.V. care a solicitat sub formă de împrumut suma de 15.000.000 lei.
Faptul că inculpatul a primit această sumă de bani cu titlul de împrumut a rezultat și din declarația martorului P.D., audiat în timpul cercetării judecătorești, care se afla împreună cu denunțătoarea în momentul în care aceasta a discutat la telefon cu inculpatul P.V. și care i-a spus acestuia că-i dă suma de bani împrumut prin intermediul fiicei acesteia, ocazie cu care i-a și indicat adresa acesteia din urmă.
În ceea ce privește înregistrările video efectuate de martora B.M. cu o cameră digitală, la data când au fost dați banii inculpatului P.V., s-a apreciat că discuțiile purtate cu această ocazie au un caracter echivoc, confirmând doar primirea unei sume de bani dar nu și titlul cu care era primită acea sumă de bani.
Martorul a mai arătat că a trăit în relații de concubinaj cu denunțătoarea P.T. în perioada septembrie 2005 - mai 2006, însă în perioada cât au stat împreună nu s-a pus niciodată în discuție ca denunțătoarea să-i dea vreo sumă de bani lunar inculpatului P.V.
În legătură cu această sumă de bani, despre care inculpatul P.V. a declarat că a fost restituită în două tranșe, în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești au fost audiați martorii A.I. și L.N., care au declarat constant că au fost prezenți în sediul primăriei și au văzut când inculpatul P.V. a dat denunțătoarei o sumă de bani.
Față de aceste două persoane, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ cu motivarea că din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi nu s-au aflat la sediul Primăriei D., în ziua indicată de către P.V. și implicit nu au fost de față la plata sumei de bani anterior menționați.
Nu s-a făcut referire însă în rechizitoriu, care au fost probele administrate prin care s-a dovedit că cei doi au declarat mincinos, făcându-se vorbire doar de faptul că L.N. a refuzat să fie examinat cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, iar A.I. nu a fost examinat deoarece nu s-a prezentat în acest sens.
De asemenea, din depozițiile martorilor M.F. și N.C. propuși în apărare de inculpatul P.R. și audiați în cursul cercetării judecătorești a rezultat că în primăvara anului 2006, fiind la un centru de colectare a fierului vechi au fost de față când inculpatul P.R. a înmânat o sumă de bani denunțătoarei P.T., ultimul martor precizând că banii fuseseră trimiși de către inculpatul P.V.
Același aspect s-a arătat și de către martorul O.G., care a confirmat faptul că a văzut când inculpatul P.R. a dat o sumă de bani denunțătoarei, spunând că acea sumă este de la inculpatul P.V.
Indiferent de veridicitatea declarațiilor martorilor amintiți în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunțătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date cu titlul de împrumut inculpatului, nefiind dovedită intenția calificată a acestuia în sensul dispozițiilor art. 254 C. pen., s-a impus a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
În ziua de 30 mai 2006 martorul O.G. a anunțat-o telefonic pe denunțătoarea P.T. că inculpatul P.R. a sustras o cantitate mare de fier vechi.
Astfel, însoțită de polițiști, P.T. l-a surprins pe inculpatul P.R. în trafic, cu o mașină încărcată cu fier vechi colectat la centrul care aparține denunțătoarei.
În urma plângerii formulată de denunțătoarea P.T. s-a format Dosarul penal nr. 871/P/2006 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în care s-a început urmărirea penală față de P.R. în raport de sustragerea respectivei cantități de deșeuri metalice.
Pe fondul acestor tensiuni, a doua zi, în data de 31 mai 2006, Primăria D., primarul P.V. a emis adresa nr. 2124/2006 prin care a retras avizele de funcționare pentru cele trei centre de colectare a deșeurilor feroase, care aparțineau firmei administrate de denunțătoarea P.T.
În aceste condiții denunțătoarea l-a contactat pe inculpatul P.V. solicitându-i să revină asupra retragerii avizelor.
Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat denunțătoarei o coală albă, format A 4, ștampilată în partea de jos cu ștampila Primăriei D. și semnată de către acesta și i-a spus denunțătoarei să meargă la Prefectura Gorj, la numita C.Z., consilier juridic care urma să procedeze în consecință.
Referitor la martora C.Z. așa cum s-a menționat anterior aceasta își exercita atribuțiile în cadrul Prefecturii Gorj în calitate de consilier juridic având ca obiect de activitate aplicarea O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.
Deși prin această adresă înregistrată la Primăria D. cu numărul 2145/2006, se retrăgeau avizele de funcționare acordate firmei administrată de către denunțătoare, Prefectura Gorj nu a dispus suspendarea autorizațiilor aferente, deoarece C.Z. a dispus clasarea acestei lucrări.
La data de 20 iunie 2006 Primăria D. prin primarul P.V. a retras avizele de funcționare pentru toate firmele care își desfășurau activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei D.
În ziua de 24 octombrie 2006, denunțătoarea a sesizat Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Craiova, Biroul Anticorupție pentru județul Gorj cu privire la situația de fapt mai sus-menționată, ocazie cu care a menționat totodată că urma să-i înmâneze primarului P.V. suma de 30.000.000 lei pentru ca acesta să revină asupra deciziei sale de a retrage avizul de funcționare pe data de 21 octombrie 2006 și totodată acesta trebuia să nu mai acorde aviz de funcționare pentru celelalte firme care desfășurau activitate în zonă.
Prin ordonanța nr. 959/A/2006 în data de 20 octombrie 23006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate între denunțătoarea P.T. și inculpatul P.V. pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 20 octombrie 2006 ora 12.00.
De asemenea s-a dispus interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate între denunțătoare și inculpat, în orice locație de pe raza județului Gorj, pe o perioadă de 48 de ore, începând cu 25 octombrie 2006 ora 12.00.
În aceste condiții s-a procedat la organizarea unui flagrant, ocazie cu care denunțătoarea i-a înmânat într-un plic suma de 30.000.000 lei inculpatului P.V.
Împotriva sentinței penale mai sus-menționată a declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, deși, din probele administrate rezultă cu certitudine faptele și vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Prin Decizia penală nr. 64 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva Sentinței penale nr. 346 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5071/95/2007.
A desființat sentința atacată.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 25 octombrie 2006.
A obligat inculpatul să restituie denunțătoarei P.T. suma de 5.400 RON.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A obligat inculpații la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 100 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Craiova.
Pentru a decide astfel, instanța de prim-control judiciar a reținut, față de probele administrate că, începând cu luna decembrie 2005, inculpatul P.V. a pretins și primit, la început prin intermediul inculpatului P.R. și, ulterior direct, sume de bani pentru menținerea avizului de funcționare a centrelor de colectare ale SC "A.P." SRL, aparținând denunțătoarei.
S-a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj este întemeiat, reținându-se că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.V., așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/200 și art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșite cu intenție directă.
Având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de denunțătoarea P.T. pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. și că aceasta a solicitat restituirea sumei de 5.400 RON dată de inculpatul P.V. cu titlu de mită și ne aflăm în situația prevăzută de art. 255 alin. (2) și (3) C. pen., în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 255 alin. (5) C. pen., va fi obligat inculpatul să restituie acesteia suma menționată mai sus.
S-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.R. care, cu intenție a înlesnit săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul P.V. în condițiile reținute și descrise în rechizitoriu și de către instanță, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită și complicitate la abuz în serviciu.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și urm. C. pen. raportat la condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora, consecințele produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații P.R. și P.V.
În principal, inculpatul P.V., prin apărător, în conformitate cu art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 385
9
alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. a solicitat, ca instanța să dispună trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii urmăririi penale.
În conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. c) raportat la art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. a solicitat casarea sentinței și deciziei penale și rejudecarea cauzei de către instanța de fond într-un complet legal constituit.
În subsidiar, a solicitat următoarele:
Rejudecarea cauzei de către instanța de apel în conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen.; rejudecarea cauzei de către instanța de apel în conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.
În conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. a solicitat rejudecarea cauzei pronunțând o soluție de achitare privind pe recurentul inculpat P.V. și temeiul art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, a mai solicitat respingerea pretențiilor civile formulate în cauză de către partea civilă P.T. - în conformitate cu 346 alin. (3) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute și pedepsite de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Într-un ultim motiv de recurs, în conformitate cu art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., a solicitat rejudecarea cauzei urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să aibă în vedere dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind faptul că scopul educativ și preventiv al pedepsei se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
S-a mai solicitat, totodată, ca instanța să rețină în favoarea recurentului inculpat circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și c) C. pen., urmând să se pronunțe o hotărâre de condamnare orientată sub minimul special în conformitate cu art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 81 alin. (1) și urm. C. pen. a solicitat ca instanța să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Dezvoltând oral motivele de recurs, pe larg detaliate în scris, în memoriul depus la dosar, inculpatul prin apărător, în final a pus concluzii de admitere a recursului și a solicitat instanței să dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, de asemenea, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Apărătorul inculpatului P.R. a pus, de asemenea, concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, apreciind că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este corectă.
În subsidiar, același apărător a solicitat ca în situația în care instanța de recurs va aprecia că inculpatul este vinovat pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicat acestuia și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la suspendarea executării acesteia.
Recursurile declarate de inculpații P.R. și P.V. sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpaților de către instanța de apel.
Potrivit art. 254 C. pen., infracțiunea de luare de mită este definită ca fiind fapta făptuitorului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Latura obiectivă a infracțiunii are un conținut alternativ, deoarece se poate realiza în mai multe modalități.
Astfel, acțiunea de pretindere se realizează când se cere sau se solicită ceva, adică se formulează o pretenție.
Pretinderea se poate realiza prin acte verbale, în scris sau alte gesturi. În acest caz inițiativa aparține funcționarului.
Acțiunea de primire înseamnă a lua lucruri de la persoana care le oferă. Inițiativa aparține mituitorului.
În acest caz acțiunea de primire trebuie dovedită de către instanță, altfel impunându-se achitarea.
Acțiunea de acceptare constă în exprimarea acordului sau consimțământul cu privire la oferirea făcută de mituitor. Inițiativa în acest caz o are mituitorul.
Acceptarea trebuie să fie expresă sau tacită, dar să nu fie vorba de o respingere.
Acțiunea de nerespingere a promisiunii, presupune atitudinea de pasivitate a funcționarului.
Condițiile elementului material al infracțiuni sunt:
- Obiectul mitei să constea în bani sau alte foloase;
- Banii sau foloasele să fie necuvenite;
- Elementul material să se efectueze anterior sau concomitent îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii actului referitor la atribuțiile de serviciu;
- Actul în cauză să facă parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale funcționarului sau să fie un act contrar acestor atribuții.
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prima instanță în mod corect a dispus o soluție de achitare a inculpatului P.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la sfârșitul lunii martie 2006 în timp ce denunțătoarea se afla împreună cu martorul P.D. în Stațiunea C. a fost sunată de către inculpatul P.V. care a solicitat sub formă de împrumut suma de 15.000.000 lei.
Faptul că inculpatul a primit această sumă cu titlu de împrumut rezultă și din declarația martorului P.D., audiat în timpul cercetării judecătorești, care se afla împreună cu denunțătoarea în momentul în care aceasta a discutat la telefon cu inculpatul P.V. și care i-a spus acesteia să îi dea suma de bani împrumut prin intermediul fiicei denunțătoarei, ocazie cu care i-a și indicat adresa acesteia din urmă.
În ceea ce privește înregistrările video efectuate de martora B.M. cu o cameră digitală, la data când au fost dați banii inculpatului P.V., se constată că discuțiile purtate cu această ocazie au un caracter echivoc confirmând doar primirea unei sume de bani, dar nu și titlul cu care a fost primită acea sumă de bani.
Cu privire la suma de 12.000.000 lei, audiat fiind, inculpatul P.V. a precizat că într-adevăr în luna martie 2006 i-a solicitat denunțătoarei să-i împrumute această sumă pe care a folosit-o în scopul achiziționării unor echipamente de fotbal, sumă care i-a fost dată de fiica denunțătoarei și a mai arătat că a restituit această sumă de bani în două tranșe. Totodată, inculpatul a mai declarat că nu a mai primit alte sume de bani de la denunțătoare, iar în ceea ce privește suma de 30 milioane lei, această sumă i-a fost dată de către denunțătoare în luna octombrie 2006 în incinta Restaurantului "H.D." din Târgu Jiu în prezența mai multor persoane, spunându-i că în plic este o invitație la nuntă.
Martorul P.D. în depozițiile sale a mai arătat că a trăit în concubinaj cu denunțătoarea P.T. în perioada septembrie 2005 - mai 2006, însă în perioada în care au stat împreună nu s-a pus niciodată în discuție ca denunțătoarea să-i dea vreo sumă de bani lunar inculpatului P.V.
Din depozițiile martorilor M.F. și N.C., martori propuși în apărare de inculpatul P.R., a rezultat că în primăvara anului 2006, fiind la centrul de colectare a fierului vechi au fost de față când inculpatul P.R. a înmânat o sumă de bani denunțătoarei P.T., ultimul martor precizând că banii fuseseră trimiși de către inculpatul P.V.
Același aspect este relevat și de către martorul O.G. care a confirmat faptul că a văzut când inculpatul P.R. a dat o sumă de bani denunțătoarei, spunând că acea sumă este de la inculpatul P.V.
Așa fiind, se constată că se face vorbire despre unele sume de bani împrumutate de denunțătoare celor doi inculpați (pentru sponsorizarea echipei de fotbal sau în interes propriu, în cazul inculpatului P.R.) sume care, potrivit depozițiilor martorilor au fost restituite ulterior.
Pentru existența elementului material al infracțiunii de luare de mită nu este necesar ca pretinderea banilor ori înțelegerea în vederea primirii lor să fie urmată de executare, este suficient faptul pretinderii sau al înțelegerii.
În speță nu s-a dovedit nici din depozițiile martorilor audiați, nici din înregistrările convorbirilor telefonice faptul că inculpatul P.V. a pretins vreo sumă de bani sau vreun folos material sau că s-a înțeles în acest scop cu denunțătorul, sau că inculpatul P.R. ar fi mijlocit primirea unor sume de bani de către celălalt inculpat, în scopul avizării funcționării centrelor de colectare a fierului vechi ce aparțineau societății denunțătoarei.
Indiferent de veridicitatea declarațiilor martorilor mai sus-amintiți, în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunțătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date inculpatului cu titlu de împrumut, nefiind dovedită intenția calificată a acestuia în sensul dispozițiilor art. 254 C. pen. se impune a se da eficiență principiului "in dubio pro reo".
Este de menționat că denunțătoarea P.T. cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcționarea societății, a consemnat într-o agendă că în zilele de 27 ianuarie 2006, 3 februarie 2006 și 3 martie 2006 a plătit câte 6.000.000 lei cu titlu de "rată primărie", aspect care a fost confirmat de inculpatul P.R. care a semnat pentru sumele respective.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice care a confirmat faptul că semnătura existentă pe înscrisul de mai sus aparține inculpatului P.R.
Este adevărat că în acea agendă, pe lângă alte consemnări este menționată la "cheltuieli D." - suma de 6.000.000 lei - rată primărie, însă, așa cum corect s-a reținut, acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani a fost pretinsă și primită în vreun scop de inculpatul P.V., sau că această sumă i-ar fi fost dată acestui inculpat prin intermediul lui P.R.
De altfel, inculpatul P.R. a declarat că aceste cheltuieli ale firmei erau înregistrate într-o agendă care era ținută de denunțătoare, fiind pus de către aceasta să semneze în agendă despre cheltuielile efectuate cu depozitele de fier vechi, iar mențiunea "rată primărie", a precizat inculpatul, ar fi completată ulterior de către denunțătoare.
Simpla mențiune în agenda denunțătoarei cu privire la presupusa achitare a unor sume de bani, mențiuni care de altfel puteau fi oricând modificate, nu sunt în măsură să dovedească săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
S-a reținut greșit de instanța de apel ca și probă în dovedirea infracțiunii de luare de mită, un caiet cu însemnări personale ale denunțătoarei, fără să se coroboreze acest aspect cu alte probe care să dovedească că într-adevăr s-au dat acești bani și titlul cu care banii s-au dat.
Cu privire la flagrantul organizat la data de 25 octombrie 2006 în incinta Restaurantului "H.D.", ocazie cu care denunțătoarea a înmânat inculpatului P.V. un plic cu suma de 30 milioane lei, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, lipsind elementul intențional, având în vedere faptul că inculpatul în momentul primirii plicului de la denunțătoare a avut reprezentarea că aceasta este o invitație la nuntă (aspect relevat și de către denunțătoare) și în niciun caz o sumă de bani. Această împrejurare a fost confirmată și de martorii C.S., P.C.G. și C.V. care au fost la masă cu ocazia realizării flagrantului.
Nici din această împrejurare, dar nici din conținutul înregistrărilor telefonice a convorbirilor purtate între denunțătoare și inculpatul P.V. nu rezultă existența unei înțelegeri în accepțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., în sensul precizării scopului în care au fost dați banii inculpatului.
De altfel, conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice au un caracter echivoc, confirmând doar primirea unor sume de bani, fără a se arăta ce reprezintă acestea.
În același timp legea condiționează - existența infracțiunii de luare de mită de urmărirea unui scop. În textul prevăzut de art. 254 C. pen. termenul "scop" este folosit în accepțiunea sa de finalitate ce se situează în afara infracțiunii.
Așa fiind, este suficient să se constate că finalitatea prevăzută în textul art. 254 C. pen. a fost urmărită de făptuitor, indiferent dacă s-a realizat sau nu pentru ca să existe intenție calificată și, deci, pentru a exista infracțiunea de luare de mită, ori în speță nu a fost dovedită existența intenției calificate.
Conform dispozițiilor art. 246 C. pen. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constituie fapta unui funcționar sau altui salariat care în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Referitor la această infracțiune instanța de fond a reținut ca temei al achitării declarațiile martorilor M.G., O.M., V.G., B.I., U.D., P.C., T.C. și S.V. care au confirmat faptul că centrele de colectare a fierului vechi au fost închise datorită numeroaselor sesizări făcute de poliție, prin care se reclama faptul că în aceste centre se aflau subansamble de la unitățile miniere din zonă, ocazie cu care s-au întocmit procese-verbale de constatare și s-au aplicat amenzi atât gestionarilor, cât și administratorilor societății.
Aceste împrejurări l-au determinat pe inculpatul P.V. să retragă avizele de funcționare ale acestor societăți, avizul având un caracter consultativ și nu decizional, organul competent cu putere decizională fiind instituția prefectului, care dă avizul de funcționare a centrelor de colectare, aceeași instituție având posibilitatea să respinsă respectivele autorizații.
Ori, inculpatul în virtutea funcției pe care o îndeplinea a dispus retragerea avizelor de funcționare în baza sesizărilor organelor de poliție și a reprezentanților unităților miniere cu privire la valorificarea unor cantități de fier vechi sustrase din cadrul acestor unități.
În această situație, în mod corect a apreciat și instanța de fond că nu se poate vorbi de îndeplinirea în mod defectuos a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.
De altfel, în situația în care instituția prefectului decidea suspendarea activității societății sau retragerea autorizației de funcționare, aceste acte administrative puteau fi atacate în instanță.
Sintetizând este de reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică de achitare a inculpatului, reținând următoarele aspecte:
Afirmația denunțătoarei, în sensul că în cursul anului 2005 ar fi dat recurentului P.V. suma de 500 RON nu este susținută de nicio probă administrată în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată.
Din depoziția martorului M.M., rezultă că acesta nu a asistat niciodată când s-au dat sume de bani și că nu cunoaște nimic despre vreo sumă de bani dată în plic în anul 2005 recurentului P.V., de către denunțătoare.
De asemenea, martorul P.A. a declarat că nu are cunoștință de nicio sumă de bani pe care tatăl său P.P. ar fi trebuit să o dea recurentului P.V., arătând că declarația dată la poliție a fost dată sub influența băuturilor alcoolice, fiind dictată de comisarul șef.
S-a mai reținut de instanța de fond că în luna decembrie 2005, recurentul P.V. a solicitat denunțătoarei o sumă de bani, însă martora M.I.M., de față, audiată în fața instanței a declarat că nu a văzut când aceasta a dat banii și nici nu i-a spus nimic în legătură cu acea sumă de bani.
Referitor la întâlnirea din 30 ianuarie 2006 de la Restaurantul "H.D.", instanța de fond corect a reținut că nu există nicio probă care să susțină afirmațiile denunțătoarei, în sensul că inculpatul P.V. ar fi achitat nota de plată în valoare de 3700 RON, de față fiind și agentul de poliție V.G., care a declarat că recurentul a fost cel care s-a oferit să achite nota de plată.
S-a avut în vedere de către instanța de fond și depoziția martorului D.I. care a declarat că nota de plată a fost achitată de către recurent, martorul aflându-se la aceeași masă cu inculpații.
Referitor la lista de cheltuieli întocmită de denunțătoare și semnată de P.R. în care apare mențiunea "rată primărie", instanța de fond a reținut faptul că nu se poate concluziona că inculpatul P.V. a pretins și a primit suma de 600 RON lunar prin intermediul inculpatului P.R., care de altfel a declarat că acele mențiuni din listă au fost completate ulterior de către denunțătoare.
Cu privire la suma de 1.200 RON pe care denunțătoarea a declarat că a dat-o recurentului P.V. prin intermediul fiicei sale B.M., în mod corect instanța de fond a apreciat că declarațiile fiicei sunt subiective și că nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Cu privire la restituirea sumelor de bani împrumutate de către recurentul inculpat P.V. și care au fost restituite de către P.R., instanța de fond a audiat martorii: M.F., N.C. și O.G., care au confirmat faptul că personal au văzut când P.R. a restituit banii denunțătoarei, bani care au fost dați de recurentul inculpat P.V.
În legătură cu suma de 3.000 RON pe care denunțătoarea a înmânat-o într-un plic, alături de o invitație de nuntă, recurentul P.V. cu ocazia întâlnirii de la Restaurantul "H.D.", ocazie cu care s-a realizat flagrantul, instanța a reținut corect în pronunțarea soluției de achitare, lipsa elementului intențional, având în vedere faptul că în momentul primirii plicului, acesta a avut reprezentarea că în interior era o invitație la o nuntă, aspect confirmat și de martorii C.S., P.C. și C.V. care se aflau la masă la momentul realizării flagrantului.
De asemenea, din interceptările telefonice efectuate a rezultat că inculpatul P.V. a respins propunerile făcute de către denunțătoare cu privire la oferirea unei sume de bani.
În raport de cele ce preced, recursurile declarate de inculpații P.R. și P.V. urmează a fi admise, urmând a fi casată Decizia penală nr. 64 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și menținută, ca fiind legală și temeinică Sentința penală nr. 346 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Gorj, secția penală.
Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații P.R. și P.V. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 346 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Gorj, secția penală.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010.