ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2863/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2863/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

90 din 3 martie 2008, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.I., pentru infracțiunea

prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 246 C.

pen. rap. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul

N.I. la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 81, 82 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția

inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b),

c) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a constatat că

inculpatul N.I. a fost reținut de la 19 aprilie 2006 - 20 aprilie 2006 și

arestat preventive de la 20.04 - 22 aprilie 2006.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.I.,

pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen.,

76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la 1 (un) an și 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe

un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția

inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b)

C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale.

A fost respinsă

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC C.M.I. SRL Drobeta

Turnu Severin, str. Splaiul Mihai Viteazu, județul Mehedinți, reprezentată de M.G.

S-a constatat că suma

de 500 RON a fost restituită de inculpatul B.I. denunțătorilor M.G. și M.P.

S-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de 300 euro și 941 RON

ridicate de la inculpatul N.I. cu ocazia percheziției biroului.

A fost obligat

fiecare inculpat la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat,

iar celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. 20/P/2006

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpaților: N.I. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită în forma

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 cu modificările și completările ulterioare și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, în forma prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu

aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. pentru comiterea

infracțiunilor de trafic de influență în forma prev. de art. 257 C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și

complicitate la infracțiunea de luare de mită în forma prevăzută de art. 26 rap.

la art. 254 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea prevederilor art. 33 lit.

a) C. pen.

În

fapt, s-a constatat că în vara anului 2005, cu ocazia valorificării de material

lemnos pentru foc pe raza Municipiului Băilești, jud. Dolj, numita M.G.,

reprezentanta SC C.M.I. SRL Drobeta Turnu Severin, l-a cunoscut întâmplător pe

inculpatul B.I., acesta din urmă oferindu-se să-i găsească clienți interesați

în achiziționarea de lemne pentru foc. Pe acest fond, între soții Munteanu și B.I.

s-au stabilit relații de colaborare în valorificarea lemnelor pentru foc.

În

cursul lunii august 2005, inculpatul B.I. le-a comunicat soților Munteanu că

există oportunitatea livrării de material lemnos pentru foc școlilor de pe raza

municipiului Băilești, achiziționarea urmând să se facă în baza unei licitații

organizate de către Primăria Băilești. Tot cu acea ocazie, acesta le-a sugerat

să participe cu o ofertă de 170 RON/ tonă garantându-le că la acea valoare vor

câștiga, lăsând să se înțeleagă în acest sens că va uza de influența pe care o

avea asupra primarului N.I., cu care fusese coleg de școală, atât pentru

adjudecarea licitației în favoarea SC C.M.I. SRL, cât și pentru a urgenta

efectuarea plăților imediat după emiterea facturilor de către firma furnizoare

în schimbul unui comision de 20 RON/tona de lemn de foc livrată, care trebuia

plătit primarului.

Astfel,

în scopul aprovizionării cu lemne de foc a școlilor din subordinea Primăriei

Municipiului Băilești pentru iarna anilor 2005 - 2006, Primăria Municipiului

Băilești a inițiat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică

prin „cererea de ofertă”.

În

acest sens, pe baza referatelor de necesitate întocmite de directorii școlilor

și a expunerii de motive privind necesitatea acestei achiziții întocmită de

Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului

Băilești, la data de 15 septembrie 2005, s-a procedat la solicitarea de oferte

de la un număr de 6 furnizori și constituirea comisiei de evaluare a acestora.

Comisia

de evaluare a fost numită de primarul Municipiului Băilești prin dispoziția nr.

1984 din 26 septembrie 2005 și în urma analizei, consemnate în procesul verbal

din data de 26 septembrie 2005, s-a stabilit că cea mai avantajoasă ofertă aparține

SC C.M.I. SRL Drobeta Turnu Severin.

După

derularea procedurii, conform declarațiilor numiților M.P. și B.I., aceștia

s-au întâlnit cu primarul N.I., care i-a invitat în biroul său. Cu acea ocazie,

conform susținerilor celor doi, inculpatul N.I. i-a pretins numitului M.P. în

prezența lui B.I. suma de 20 RON/tona de lemne livrată, condiționând de plata

acestei sume efectuarea cu celeritate a plății contravalorii lemnelor livrate.

Conform declarației martorului M.P., acesta a acceptat, solicitând însă ca

Primăria să-i facă o plată în avans de aproximativ 20.000 RON pentru a derula

mai ușor aprovizionarea cu lemne, primarul fiind de acord cu această propunere.

În

urma procedurii de achiziție publică organizată de Primăria Municipiului

Băilești, prin care s-a desemnat câștigătoare oferta SC C.M.I. SRL s-au

încheiat următoarele contracte de furnizare: din 14 octombrie 2005 încheiat cu

Școala generală nr. 1 Băilești; din 17 octombrie 2005 încheiat cu Școala Generală

nr. 2 Băilești; din 14 octombrie 2005 încheiat cu Școala generală nr. 3

Băilești; din 14 octombrie 2005 încheiat cu Școala generală nr. 4 Băilești; din

14 octombrie 2005 încheiat cu Școala generală nr. 5 Băilești; din 18 octombrie 2005

încheiat cu Școala generală nr. 6 Băilești și respectiv din 19 octombrie 2005.

După

încheierea acestor contracte, respectiv în perioada octombrie - decembrie 2005,

SC C.M.I. SRL a livrat școlilor cu care s-au încheiat contracte cantitatea de

316,8 tone din cantitatea totală de 525 tone contractată, școlile contractante

achitând până la 31 decembrie 2005 suma totală de 45.946 RON (83,7% din

valoarea totală a livrărilor), rămânând o sumă restantă de 8.930 RON.

După

01 ianuarie 2006 plățile restante către

SC C.M.I. SRL au fost sistate, inculpatul B.I.

comunicând soților M. că primarul N.I. este supărat pentru că aceștia nu și-au

onorat promisiunile făcute cu ocazia discuției avute și că nu va mai fi

efectuată nici o plată până când nu își vor achita „datoria” restantă, respectiv

minim 2.000 RON din suma pretinsă și un camion cu lemne pentru a debloca

plățile, urmând ca restul sumelor pretinse să fie achitate pe parcursul

derulării contractului.

În

urma demersurilor, B.I., în perioada 01 februarie - 26 martie 2006, fără încheierea

unor contracte de furnizare, anumite școli din subordinea Primăriei

Municipiului Băilești au mai achiziționat lemne de foc de la SC P. SRL din

Băilești, în valoare totală de 35.453 RON, a căror contravaloare a fost

achitată ritmic fără a depăși durata unei luni, în condițiile în care datoriile

restante către SC C.M.I. SRL nu fuseseră onorate.

În

perioada 01 ianuarie - 28 martie 2006, demersurile reprezentanților acestei

societăți comerciale au rămas fără nici un rezultat, în ciuda faptului că în

cursul lunii februarie 2006 au mai livrat 6 tone lemn de foc.

În

perioada 23 martie - 18 aprilie 2006, între denunțătorii M.G. și M.P. și

inculpatul B.I. au avut loc mai multe întâlniri și discuții telefonice,

înregistrate audio - video și respectiv audio, în baza autorizării Tribunalului

Dolj, din care a rezultat fără echivoc modul în care a fost desfășurată

activitatea infracțională a acestuia din urmă.

Din înregistrările

confirmate de către instanță ca prezentând interes pentru cauză, s-a reținut că

la data de 28 martie 2006, denunțătorii M.G. și M.P. i-au înmânat inculpatului B.I.

suma de 500 RON pretinsă de acesta, pentru a-l determina pe primarul N.I. să

deblocheze o parte a sumelor restante în vederea achitării sumelor promise

primarului, având în vedere blocajul financiar în care societatea se găsea.

Urmare a primirii

sumei de 500 RON de către inculpatul B.I., au fost efectuate următoarele plăți:

În

ceea ce privește decontările efectuate în data de 29 martie 2006, s-a constatat

că Școala generală nr. 5 avea conform extrasului de cont emis de Trezoreria

Municipiului Băilești, la data de 29 martie 2006 credite bugetare deschise în

valoare de 13.867 RON din care au fost utilizate credite în valoare de

10.805,85 RON (disponibil neutilizat 3.061,15 RON).

În cursul zilei de 29

martie 2006, unitatea de învățământ a introdus la plată Ordinul de plată nr. 69

pentru achitarea sumei de 3.061 RON în favoarea SC C.M.I. SRL cu mențiunea „contravaloarea

act. X dec. parțială”. Această decontare reprezenta a treia plată parțială

(O.P. nr. 149 din 17 noiembrie 2005 – 7.000 RON și O.P. nr. 151 din 25

noiembrie 2005 - 2.000 RON) a contravalorii facturii din 28 noiembrie 2005

emisă de SC C.M.I. SRL. Acest ordin de plată a fost semnat de reprezentanții

ordonatorului terțiar de credite și de cei ai Trezoreriei Municipiului

Băilești.

S-a

stabilit însă că formularul nu poartă semnătura de supervizare a primarului,

întrucât inițial fusese completat un alt ordin de plată pentru suma de 3.750 RON

reprezentând diferența de plată a facturii din 28 noiembrie 2005, formular care

fusese vizat de către primar, însă constatându-se în momentul introducerii spre

plată la Trezoreria Băilești că suma depășea nivelul de buget aprobat pentru

trimestrul I, a fost necesară refacerea acestuia în limita plafonului bugetar

aprobat, respectiv pentru suma de 3.061 RON.

Întrucât

lucrătorii Trezoreriei Băilești aveau cunoștință de aprobarea dată de către

primar pentru efectuarea plății, nu au mai solicitat o nouă supervizare scrisă

pe noul ordin de plată întrucât suma ce urma a fi plătită era mai mică decât

cea aprobată inițial.

În ceea ce privește

Școala generală nr. 6, s-a constatat că din extrasul de cont emis de Trezoreria

Municipiului Băilești la data de 29 martie 2006, unitatea de învățământ avea

credite bugetare deschise în valoare de 27.330 RON, din care au fost utilizate

credite în valoare de 23.451,18 RON (disponibil neutilizat 6.678,82 RON).

În ziua de 29 martie 2006,

s-a introdus la plată Ordinul de plată nr. 39 pentru achitarea sumei de 1.020 RON

către SC C.M.I. SRL, cu mențiunea „factura nr. x reprezentând lemne foc”.

Această decontare a reprezentat plata integrală a contravalorii facturii din 15

februarie 2006. La acest ordin de plată s-a constatat că, pe lângă semnăturile

autorizate ale ordonatorului terțiar de credite și ale Trezoreriei Municipiului

Băilești, mai poartă pe verso o viză însoțită de o semnătură, care ulterior s-a

confirmat a fi a inculpatului N.I.

La data de 29 martie 2006,

disponibilitățile bănești din contul Primăriei Municipiului Băilești (din care

se puteau efectua și cheltuieli de natura bunurilor și serviciilor) însumau

115.986,26 RON fiind posibilă achitarea integrală a sumelor restante către SC

C.M.I. SRL, lucru care însă nu s-a petrecut. Astfel, în contul societății a

fost virată suma de 4.061 RON, sumă la care de altfel face referire inculpatul B.I.

în discuția avută cu soții M.G. și M.P. la data de 28 martie 2006 cu ocazia

primirii celor 500 RON, înregistrată audio-video, a cărei transcriere se află

atașată dosarului cauzei.

Ulterior primirii

banilor, între soții Munteanu și inculpatul B.I. au avut loc mai multe discuții

telefonice și întâlniri, transcrierile acestora fiind atașate de asemenea

dosarului cauzei, din care rezultă că primarul refuză orice discuție cu aceștia

până în momentul achitării „restanțelor” de plată, respectiv a sumei de 1.500 RON

și a unui camion cu lemne, care urmau să-i fie remise prin intermediul lui B.I.

În aceste condiții,

la data de 18 aprilie 2006, soții M.G. și P. s-au prezentat la Primăria Băilești

având asupra lor suma de 1.500 RON. Conform înțelegerii avută telefonic, l-au

contactat pe inculpatul B.I., căruia i-au comunicat că au adus banii, după care

i-au solicitat acestuia o întrevedere cu inculpatul N.I. pentru a se asigura că

nu va fi păcăliți de către inculpatul B.I., în condițiile în care acesta făcuse

afirmația că unul din directorii de școală cu restanțe de plată era plecat din

localitate iar plata nu putea fi efectuată fără semnătura acestuia. Întâlnirea

a avut loc în biroul inculpatului N.I. unde, după ce martorul denunțător M.P.

însoțit de inculpatul B.I. l-a asigurat că se achită de restanțe, inculpatul a

fost de acord cu efectuarea plăților către SC C.M.I. SRL.

După discuția avută

cu inculpatul N.I., cei doi s-au deplasat în biroul inculpatului B.I., unde au

avut loc noi discuții la care a participat și martora denunțătoare M.G.,

conținutul acestora fiind redat integral, în formă scrisă și atașat la dosar.

Deși inițial a

refuzat să-i înmâneze suma de 1.500 RON până la semnarea documentelor de plată

de către reprezentanții școlii și ai Primăriei, în urma insistențelor repetate

și a presiunilor exercitate de inculpatul B.I., denunțătorul M.P. i-a înmânat

suma de 1.500 RON, pentru a fi înmânată inculpatului N.I.

Conform

înregistrărilor, inculpatul B.I. însoțit de martorul M.P. s-a deplasat la

Școala Generală nr. 5 Băilești în vederea completării ordinului de plată de

către contabilul-șef, acesta urmând să fie semnat a doua zi și de directorul

școlii care lipsea din localitate.

Întrucât suma aflată

la dispoziția unității școlare în acel moment era insuficientă și se impunea

suplimentarea acesteia, cei doi s-au deplasat din nou la inculpatul N.I. pentru

ca acesta să semneze dispoziția bugetară.

După înmânarea sumei

de 1.500 RON inculpatului B.I., au fost decontări către SC C.M.I. SRL în data

de 18 aprilie 2006 și respectiv în data de 19 aprilie 2006.

În

ceea ce privește decontările efectuate în data de 18 aprilie 2006 de către

Școala generală nr. 5, s-a constatat că potrivit extrasului de cont pus la

dispoziție de Trezoreria Municipiului Băilești la data de 18 aprilie 2006,

unitatea de învățământ avea credite bugetare deschise în valoare de 14.267 RON,

din care s-au utilizat 14.256,85 RON (disponibil neutilizat 10,15 RON).

Pentru efectuarea

plăților din ziua respectivă, inculpatul N.I. a deschis prin dispoziția

bugetară (fără număr) din 18 aprilie 2006 credite bugetare în valoare de 1.796 RON

(încadrându-se în prevederile trim. I și II din bugetul de cheltuieli).

După suplimentarea

creditelor bugetare, plățile efectuate au însumat 1.790,64 RON din care, suma

de 689 RON a fost achitată cu O.P. nr. 71 către SC C.M.I. SRL cu mențiunea „Diferență

factură nr. x lemne de foc”.

Această decontare a

reprezentat a patra plată parțială și ultima a facturii din 28 noiembrie 2005.

Și la acest ordin de plată s-a constatat că pe lângă semnăturile autorizate ale

ordonatorului terțiar de credite și ale Trezorerie Municipiului Băilești mai

există pe verso o viză însoțită de o semnătură care, ulterior s-a confirmat a

fi a directorului executiv economic, M.V. din Primăria Municipiului Băilești.

Din probele

administrate s-a stabilit că plățile din acea zi vizau cheltuieli curente,

restul de plată datorat SC C.M.I. SRL fiind inclus alături de acestea datorită

valorii mici, încadrându-se în cutuma stabilită de inculpatul N.I.

Potrivit declarației

martorei M.V. aceasta a vizat cheltuielile după ce, conform procedurii interne,

a adus la cunoștință și a avut acordul inculpatului N.I. pentru efectuarea

cheltuielilor.

La data de 18 aprilie

2006, disponibilitățile bănești din cadrul Primăriei Municipiului Băilești (din

care se puteau efectua și cheltuieli de natura bunurilor și serviciilor)

însumau 133.690,08 RON.

În ceea ce privește

decontările din data de 19 aprilie 2006 de către Școala generală nr. 3, s-a

constatat că potrivit extrasului de cont emis de Trezoreria Municipiului

Băilești la data de 19 aprilie 2006, unitatea de învățământ avea credite

bugetare deschise în valoare de 26.956,68 RON din care s-au utilizat 23.721,74 RON

(disponibil neutilizat 3.234,94 RON).

Pentru efectuarea

plăților din ziua respectivă, în valoare de 5.357,35 RON, s-au suplimentat

creditele bugetare cu suma de 6.000 RON prin dispoziția bugetară din 19 aprilie

2006 emisă de ordonatorul principal, inculpatul N.I.

Din totalul plăților

efectuate, suma de 4160 lei a fost achitată către SC C.M.I. SRL cu ordinul de

plată din 19 aprilie 2003, având mențiunea „contravaloare factura nr. X lemn de

foc”. Și în cazul acestui ordin de plată s-a constatat că, pe lângă semnăturile

legale ale unității de învățământ și Trezoreriei Municipiului Băilești, exista

pe verso o viză și o semnătură care ulterior s-a confirmat a fi a primarului

Municipiului Băilești, inculpatul N.I.

La data de 19 aprilie

2006, disponibilitățile bănești din contul Primăriei Municipiului Băilești (din

care se puteau efectua și cheltuieli de natura bunurilor și serviciilor),

însumau 58.436,6 RON.

Din probatoriul

administrat în cauză s-a stabilit că deși nu avea atribuții de serviciu în

acest sens în calitate de angajat al Serviciului Public al Poliției Comunitare

Băilești, de întreaga activitate de aprovizionare cu lemne a școlilor generale

s-a ocupat învinuitul B.I. Acest lucru reiese ca evident din declarațiile

numiților M.G. și M.P., ale directorilor și contabililor de la școlile generale

(toți aceștia în discuțiile pe tema lemnelor de foc fiind îndrumați de primarul

N.I. să ia legătura cu învinuitul B.I. pentru rezolvarea problemelor legate de

aprovizionare, calitate și plăți), precum și din înregistrările ambientale

efectuate în cauză.

Față

de probele administrate, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului N.I.,

care în calitate de primar al Municipiului Băilești, atât direct cât și prin

intermediul învinuitului B.I., a pretins de la reprezentanții SC C.M.I. SRL

pentru sine sume de bani (20 RON/ tona de lemn pentru foc livrată) și bunuri

(un camion cu lemne pentru foc) pentru punerea la dispoziția școlilor a

fondurilor necesare și pentru aprobarea efectuării cu celeritate a plății

contravalorii lemnelor pentru foc livrate unităților de învățământ aflate în

subordinea Primăriei Băilești primind în acest scop, prin intermediul

învinuitului B.I., suma de 1.500 RON de la numitul M.P., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită în forma prevăzută și pedepsită

de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 -

cu modificările și completările ulterioare, (potrivit art. 15 alin. (1) și (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, primarii având

atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor). Fapta inculpatului N.I.

care, în calitate de primar al Municipiului Băilești, cu intenție și

bună-știință, în perioada 01 ianuarie 2006 - 28 martie 2006 a refuzat să pună

la dispoziția unităților de învățământ aflate în subordinea Primăriei Băilești

fondurile financiare necesare achitării sumelor restante aferente contravalorii

lemnelor pentru foc livrate acestora de către SC C.M.I. SRL Drobeta Turnu

Severin deși dispunea de aceste fonduri, ca urmare a neplății de către

reprezentații acestei societăți comerciale a sumelor pretinse, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în forma prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. raportat la art.

17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 - cu modificările și completările ulterioare.

În cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. privind

concursul de infracțiuni.

Fapta inculpatului B.I.,

care, uzând de influența pe care o avea asupra primarului Municipiului

Băilești, inculpatul N.I., a primit pentru sine suma de 500 RON de la

reprezentanții SC C.M.I. SRL pentru a-l determina pe acesta să deblocheze

parțial efectuarea plăților restante ale unităților de învățământ aflate în subordinea

Primăriei Băilești întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență în forma prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - cu modificările și completările

ulterioare. Fapta inculpatului B.I., care a intermediat inculpatului N.I.

comunicarea către reprezentanții SC C.M.I. SRL a pretențiilor formulate în

schimbul deblocării plăților restante și a modalității de plată, primind de la

aceștia și înmânând inculpatului N.I. în acest scop suma de 1.500 RON,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în forma prevăzută și pedepsită de art.

26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 - cu modificările și completările ulterioare. În cauză se va

face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul de

infracțiuni.

Fapta numiților M.G.

și M.P., de a da inculpatului B.I. suma de 500 RON pentru ca acesta să-și

folosească influența asupra primarului Municipiului Băilești, inculpatul N.I.,

în vederea deblocării de către acesta a plăților restante datorate de

unităților de învățământ aflate în subordinea Primăriei Băilești pentru lemnele

de foc livrate de SC C.M.I. SRL, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - cu modificările

și completările ulterioare. Fapta numiților M.G. și M.P., de a da inculpatului N.I.,

primarul al Municipiului Băilești, suma de 1500 RON prin intermediul

inculpatului B.I., pentru ca acesta să deblocheze plățile restante datorate de

unităților de învățământ aflate în subordinea Primăriei Băilești pentru lemnele

de foc livrate de SC C.M.I. SRL, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită în forma prevăzută și pedepsită de art. 255 alin.

(1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - cu modificările și

completările ulterioare.

Constatând că sunt

întrunite condițiile de impunitate prevăzute de art. 61 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 - cu modificările și completările ulterioare pentru infracțiunea prev.

de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - cu modificările și completările

ulterioare și de art. 255 alin. (3) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 255

alin. (1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - cu modificările

și completările ulterioare, existând astfel o cauză care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale, s-a dispus față de cei doi făptuitori neînceperea

urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunilor menționate.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de luare de mită prev. de art. 254

alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și respectiv

de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254

alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prima

instanță a reținut a că, în raport cu atribuțiile ce reveneau inculpatului N.I.,

în calitate de primar, acesta este funcționar cu atribuții de control și deci,

subiect activ al infracțiunii de luare de mită în varianta agravată prevăzută

de art. 254 alin. (2) C. pen. rap la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 334 C. proc. pen, prima instanță a respins cererile

de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul N.I. din

infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de inculpatul B.I. din infracțiunea prev. de

art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În speță, instanța a

reținut că denunțătorii M.P. și M.G. au susținut că inculpatul N.I. le-a

pretins un comision de 20 RON pe tona de lemne livrate, condiționând de plata

acestei sume efectuarea cu celeritate a contravalorii lemnelor livrate și că a

primit prin intermediul inculpatului B.I. suma de 1.500 RON reprezentând o

parte din acest comision.

În ceea ce privește

declarația denunțătoarei M.G., având în vedere că aceasta nu a participat la

nici una din discuțiile purtate cu inculpatul N.I., iar faptul că acesta a

pretins un comision de 20 RON pe tona de lemne livrate, îl știe numai din

susținerile inculpatului B.I. și ale soțului său M.P., declarația sa nu a putut

fi avută în vedere ca relevând probe certe de vinovăție a inculpatului N.I. în

infracțiunea de luare de mită.

Denunțătorul M.P. la

rândul său, a arătat în declarație că ar fi avut o discuție cu inculpatul N.I.

după câștigarea licitației pentru lemne de foc, discuție în cadrul căreia,

inculpatul ar fi pretins acel comision de 20 RON/tona de lemne livrate. Acest

aspect a fost susținut și de inculpatul B.I., care, însă are calitatea de

inculpat în cauză, fiind cercetat pentru trafic de influență și complicitate la

luare de mită și care și-a mai însușit de altfel o sumă de 500 RON tot cu

motivarea că îi va da inculpatului N.I., astfel că orice declarație a acestuia

trebuie privită cu rezerva corespunzătoare.

Deși cei doi susțin

că inculpatul N.I. ar fi pretins și chiar ar fi primit acei bani, nu există

nici o altă probă certă din care să rezulte acest lucru.

Astfel, cu ocazia

percheziției efectuată în data de 19 aprilie 2006 în biroul inculpatului N.I.,

suma de 1.500 RON despre care se susține că a fost primită în data de 18

aprilie 2006 de la denunțători prin intermediul inculpatului B.I., nu a fost

găsită, sumele de bani găsite neavând însă legătură cu prezenta cauză,

întru-cât, seriile bancnotelor nu au corespuns cu cele consemnate de organul de

urmărire penală ca fiind bani ce urmează a fi dați inculpatului B.I. pentru a

ajunge la inculpatul N.I.

De asemenea, conform

înregistrării ambientale din data de 18 aprilie 2006, denunțătorul M.P. însoțit

de inculpatul B.I., a mers într-adevăr în biroul inculpatului N.I., însă din

conținutul discuției ce a avut loc între aceștia nu reiese cu certitudine

referirea la acel,,comision” pretins de către inculpat.

Este adevărat că

inculpatul l-a întrebat pe denunțător dacă „le mai creează probleme” iar acesta

din urmă i-a spus că „se va achita de restanțe”, însă această afirmație nu

poate conduce în mod singular și automat la concluzia că în realitate era vorba

despre acel „comision”, știut fiind faptul că denunțătorii nu și-au respectat

la rândul lor obligațiile contractuale și nu au furnizat la termenele stipulate

materialul lemnos, astfel că pentru a evita situația ca unele școli să rămână

fără lemne în mijlocul iernii, în luna februarie 2006, a fost nevoie ca

materialul lemnos să fie achiziționat de la alți furnizori.

De altfel, e greu de

crezut că atâta timp cât inculpatul N.I., i-a pretins denunțătorului M.P.,

conform susținerilor sale, direct acel „comision”, în momentul în care

denunțătorul a mers în biroul acestuia în data de 18 aprilie 2006, nu i-a

înmânat personal inculpatului banii pretinși de către acesta ci i-a dat

inculpatului B.I. pentru ca acesta să îi înmâneze la rândul său inculpatului N.I.

De remarcat a fost și

faptul că însuși denunțătorul M.P. avea dubii în ceea ce privește faptul că

acel „comision” îi este solicitat de către inculpatul N.I. pentru sine, atâta

timp cât i-a cerul inculpatului B.I. să îl însoțească în biroul primarului,,

pentru a se asigura că nu este păcălit” de acesta din urmă și numai după

numeroase insistențe din partea inculpatului B.I. i-a dat acestuia suma de 1.500

RON pentru „a-i da primarului”.

Nici înregistrarea

ambientală audio video a întâlnirii și discuției avute cu inculpatul B.I. la

data de 19 aprilie 2006, nu a dovedit fără drept de tăgadă vinovăția

inculpatului N.I. în comiterea infracțiunii de luare de mită.

Astfel, din discuția

purtată între cei doi a rezultat că inculpatul B.I. îl întrebă pe inculpatul N.I.

dacă …”a numărat banii și dacă sunt toți cincisprezece milioane … pe care ți-am

…” iar inculpatul N.I. răspunde „da, mă, da….” însă având în vedere că aceste

afirmații pot fi rupte din context, că inculpatul N.I. se pregătea în acel

moment să intre într-o ședință și răspunsul său să fi fost dat numai pentru a

pune capăt discuției, precum și dificultățile de vorbire ale inculpatului B.I.,

nici această înregistrare nu poate fi considerată o probă certă că inculpatul N.I.

a primit suma de 1.500 RON pe care denunțătorul M.P. susține că i-a dat-o prin

intermediul inculpatului B.I.

În cauză, s-a

constatat că după câștigarea licitației și încheierea contractelor de furnizare

cu unitățile de învățământ aflate în subordinea Primăriei Băilești, în perioada

octombrie-decembrie 2005, partea civilă SC C.M.I. SRL a livrat școlilor cu care

s-au încheiat contracte diferite cantități de lemne, totalizând 316,8 tone din

cantitatea totală de 525 tone contractată, școlile contractante achitând suma

totală de 45.946 RON (83,7% din valoarea totală a livrărilor), suma restantă de

plată la data de 31 decembrie 2005 fiind de 8.930 RON.

Începând cu 01

ianuarie 2006, sub pretextul lipsei de disponibil în cont, plățile restante

către SC C.M.I. SRL au fost sistate, deși în perioada 01 februarie - 26 martie 2006,

fără încheierea unor contracte de furnizare, anumite școli din subordinea

Primăriei Municipiului Băilești au mai achiziționat lemne de foc de la SC P. SRL

din Băilești, în valoare de 35.453 RON, a căror contravaloare a fost achitată

fără a depăși durata unei luni.

Toate demersurile

făcute de reprezentanții SC C.M.I. SRL, în perioada 01 ianuarie - 28 martie

2006 au rămas fără nici un rezultat, în ciuda faptului că în cursul lunii

februarie 2006 a mai livrat 6 tone lemne de foc.

De menționat este și

faptul că ulterior descentralizării serviciilor publice, ca urmare a adoptării

H.G. nr. 2192 din 30 noiembrie 2004, prin care au fost aprobate normele

metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ

preuniversitar de stat, aplicabile începând cu anul financiar 2005 pentru

unitățile de învățământ preuniversitar de stat din județele-pilot, printre care

și județul Dolj, unitățile de învățământ au dobândit autonomie decizională cu

privire la angajarea și efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget.

În realitate însă, la

nivelul Primăriei Municipiului Băilești, această procedură nu a fost respectată

de inculpatul N.I., în calitate de primar și ordonator principal de credite,

astfel că potrivit declarațiilor directorilor de școli, a contabililor, a

angajaților trezoreriei Municipiului Băilești și a contabilului șef al

Primăriei, pe baze cutumiare nici o plată nu era efectuată de către ordonatorii

terțiari de credite fără aprobarea expresă, scrisă sau verbală a primarului N.I.

Astfel, pentru a fi

acceptate la plată de către Trezoreria Municipiului Băilești, ordinele de plată

emise de școli trebuiau în mod obligatoriu vizate pe „verso” de către primar și

pe cale de excepție pentru cheltuielile cu valori mici și cele ce vizau

utilități (telefon, curent, gaze etc.) de către contabilul șef al Primăriei,

dar și în acest caz numai după consultarea prealabilă a primarului. Deschiderea

și repartizarea creditelor bugetare se efectua de către ordonatorul principal

de credite doar în limita și pentru acele cheltuieli aprobate de către acesta

și nu lunar cum prevedeau actele astfel încât autonomia decizională la nivelul

ordonatorului terțiar de credite, era anihilată prin aceste practici, aceștia

fiind la dispoziția ordonatorului principal de credite.

Cunoașterea cadrului

legal de către inculpatul N.I. dar nerespectat, este dovedită prin adresa nr.

2489 din 02 februarie 2006 a Primăriei Municipiului Băilești, prin care acesta

a comunicat conducerii Școlii cu clasele I - VIII nr. 6 Băilești, următoarele:

…”Cum însă aveți calitatea de ordonator terțiar de credite, iar contractul cu

furnizorul de lemne este încheiat de instituția dumneavoastră, sunteți singurii

care puteți lua măsuri, mergând eventual până la acționarea în instanță pentru

nerespectarea clauzelor contractuale. Referitor la problema geamurilor, de

asemenea este atributul dumneavoastră, ca ordonator terțiar de credite, să vă

gospodăriți astfel încât, situația școlară pe care o conduceți să funcționeze

în condiții cât mai bune”.

În acest context,

prin refuzul inculpatului de a pune la dispoziția unităților de învățământ

aflate în subordinea Primăriei Băilești, fondurile financiare necesare

achitării sumelor restante aferente contravalorii lemnelor pentru foc livrate

acestora, SC C.M.I. SRL a ajuns în imposibilitatea de a-și onora în continuare

obligația contractuală ca urmare a lipsei de lichidități.

Având în vedere că la

pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea

vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întru-cât în cauză

probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt

incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a

impus a se da eficiență regulii de drept potrivit căreia,,orice îndoială este

în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Chiar dacă, în cauză

s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu există, și

totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este,,echivalentă

cu o probă pozitivă de vinovăție”.

Pentru considerentele

ce preced, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen,

s-a dispus achitarea inculpatului N.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a

inculpatului B.I. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap la art. 254 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului N.I. care, în calitate de primar al Municipiului

Băilești, cu bună știință, în perioada 01 ianuarie 2006-28 martie 2006 a

refuzat să pună la dispoziția unităților de învățământ aflate în subordinea

Primăriei Băilești fondurile financiare necesare achitării sumelor restante

aferente contravalorii lemnelor pentru foc livrate acestora de către SC C.M.I.

SRL Drobeta Turnu - Severin deși dispunea de aceste fonduri, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. raportat la art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator,

modalitatea de comitere a faptei dar și persoana inculpatului care nu are

antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată însă nu a

recunoscut săvârșirea faptei, criterii față de care instanța va aplica

inculpatului o pedeapsa cu închisoarea în limita minimă prevăzută de textul

sancționator.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșită,

ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, faptul că inculpatul a

săvârșit fapta folosindu-se de funcția sa de primar, duc la concluzia

existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și

respectiv de ocupare a funcției de primar, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, motiv pentru care exercițiul

acestora va fi interzis pe perioada executării.

Apreciind însă, că

scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins

și fără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare

stabilit conform art. 82 C. pen.

Deși inculpatul B.I.

a susținut că suma de 500 lei primită de la denunțătorul M.P. la data de 18

aprilie 2006 reprezintă de fapt restituirea unei părți de împrumut, această

susținere a fost infirmată de către martorul M.P. și înregistrările ambientale

efectuate la acea dată.

În ceea ce privește

competența primarului, în calitatea sa de funcționar asupra căruia subiectul

activ a exercitat intervenția, de a debloca efectuarea plăților către SC C.M.I.

SRL, este de subliniat că legea nu condiționează ca acesta să aibă în

exclusivitate asemenea atribuții, căci o astfel de cerință ar excede

prevederilor art. 257 C. pen., fiind suficient ca el să aibă anumite sarcini

concrete în domeniul respective, care pot influența o anumită decizie.

În cauză, așa cum s-a

arătat anterior, deși unitățile de învățământ în urma descentralizării

serviciilor publice aveau autonomia decizională cu privire la angajarea și

efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget, în realitate nici o plată nu era

efectuată de către ordonatorii terțiari de credite fără aprobarea expresă,

scrisă sau verbală a primarului.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului B.I. de a pretinde și primi pentru sine suma de

500 RON de la reprezentanții SC C.M.I. SRL, pe care i-a făcut să creadă că are

influență asupra primarului Municipiului Băilești și îl va determina pe acesta

să deblocheze parțial efectuarea plăților restante ale unităților de învățământ

aflate în subordinea Primăriei Băilești, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de

pericol social al faptei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul

sancționator, modalitatea de comitere a faptei dar și persoana inculpatului

care nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată și

a recunoscut săvârșirea faptei, criterii față de care s-au reținut în favoarea

acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și a

fost coborâtă pedeapsa ce i-a fost aplicată sub limita minimă prevăzută de

textul sancționator conform art. 76 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura infracțiunii săvârșită,

ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia

existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege,

motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării

pedepsei.

Totodată, apreciind

că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate

fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 81 C. pen., prima

instanță a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată pe un termen de

încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, prima instanță a reținut că partea civilă SC C.M.I. SRL

Drobeta Turnu - Severin, prin reprezentantul său legal M.G. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei despăgubiri civile reprezentând

rate scadente, dobânzi și penalități aferente trecerii creditului contractat de

societate la B.C.R Sucursala Mehedinți în poziția „restant” și executării

silite a locuinței personale și cu 30.000 lei daune morale.

În

dovedirea despăgubirilor civile solicitate în cauză, partea civilă a depus la

dosar contractul de ipotecă din 11 aprilie 2005 prin care împrumutul în valoare

de 350.000.000 RON contractat de partea civilă a fost garantat cu imobilul

apartament al soților M.P. și M.G. și adresa nr. 1201 din 16 ianuarie 2006

emisă de B.C.R - Sucursala Județului Mehedinți prin care i se aducea la

cunoștință că la data de 16 ianuarie 2006 figurează în evidențele băncii cu un

debit restant în sumă totală de 19.856 RON cu o vechime de 182 zile,

reprezentând credite restante, dobânzi restante și creanțe restante aferente

creditului acordat conform contractului de împrumut din 11 aprilie 2005.

Debitul

restant cu care partea civilă figura la data de 16 ianuarie 2006 avea o vechime

de 182 zile, deci mult anterior derulării contractelor de furnizare material

lemnos cu unitățile școlare din subordinea Primăriei Băilești (octombrie -

decembrie 2005), iar suma restantă de plată către partea civilă

SC C.M.I. SRL

la data de 31 decembrie 2005 totaliza 8.930 lei.

Din

compararea datelor de mai sus, a rezultat că, e greu de crezut că între fapta

inculpatului N.I. de a nu pune la dispoziția

unităților de învățământ aflate în subordinea

Primăriei Băilești fondurile financiare necesare achitării sumelor restante

aferente contravalorii lemnelor pentru foc livrate acestora de către SC C.M.I.

SRL în valoare de 8.930 RON și debitul restant cu care figurează partea civilă

la B.C.R - Sucursala Mehedinți, în sumă de 19.856 RON există legătură de

cauzalitate.

Nici în ceea ce

privește pretinsul prejudiciu moral, partea civilă nu a făcut nici o dovadă în

speță cum că, urmare a cercetărilor din cauza de față, partenerii de afaceri nu

i-a mai acordat credibilitatea de care se bucura anterior și au refuzat să mai

încheie contracte de furnizare material lemnos.

Pentru aceste motive,

în baza art. 346 C. proc. pen, prima instanță a respins ca nedovedite, cererile

de despăgubiri civile formulate de partea civilă SC C.M.I. SRL reprezentată de M.G.

Cererea

reprezentantei părții civile de restituire a cheltuielilor de transport

efectuate pe parcursul judecății, s-a reținut că nu este întemeiată, aceasta

nefăcând nici o dovadă pe parcursul procesului în acest sens.

Potrivit disp. art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, introdus prin Legea nr. 161 din data de 21

aprilie 2003, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care

le-a dat, atunci când se denunță autorității fapta de corupție mai înainte ca

organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă. În

conformitate cu aceste dispoziții legale, prima instanță a constatat că în

cursul urmăririi penale, inculpatul B.I. a restituit suma de 500 lei

denunțătorilor M.G. și M.P.

În baza art. 353 C. proc.

pen, prima instanță a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin

ordonanța din 12 iulie 2006, asupra sumelor de 300 euro și 941 RON ridicate cu

ocazia percheziției efectuate în biroul inculpatului N.I.

Împotriva acestei

sentințe, au formulat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă

SC C.M.I. SRL și inculpații N.I. și B.I.

În apelul declarat de

Ministerul Public - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost criticată

sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se

următoarele motive:

- sentința pronunțată

este lovită de nulitate absolută, susținându-se că instanța de fond, nu a

motivat, în nici un fel, soluția de achitare a inculpatului B.I., pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 26 rap.

la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- sentința este

nelegală deoarece, dispunându-se condamnarea inculpatului N.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen., rap la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, au

fost respinse pretențiile formulate de partea civilă;

- sentința este

nelegală deoarece, deși s-a dispus achitarea inculpatului N.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, infracțiunea de abuz în serviciu,

prev. de art. 246 C. pen., nu mai putea fi raportată la dispozițiile art. 17 lit.

d) din legea nr. 78/2000;

- hotărârea instanței

de fond se susține că este nelegală, pentru că s-a dispus achitarea celor doi

inculpați pentru infracțiunea de luare de mită și, respectiv, complicitate la

luare de mită, în vădită contradicție cu probele administrate în cauză:

- nelegalitatea

sentinței constând în aceea că au fost respinse cererile de acordare a unor

cheltuieli de transport formulate de M.P. și M.G., în condițiile dovedirii

acestor cheltuieli;

- în sfârșit, se

susține că hotărârea este netemeinică, pentru că pedepsele aplicate

inculpaților au fost greșit individualizate în raport cu criteriile generale

prev. de art. 72 C. pen.

În apelul declarat de

partea civilă SC C.M.I. SRL, a fost criticată de asemenea sentința, pentru

nelegalitate.

S-a arătat că primul

motiv vizează respingerea cererii privind acordarea de despăgubiri civile,

reprezentând contravaloarea imobilului deținut de reprezentantul apelantei M.G.,

în sensul că datorită întreruperii efectuării plăților către apelantă, cauzată

de cei doi inculpați, N.I. fiind ordonator principal de credite și Primar al

mun. Băilești, partea civilă a fost pusă în imposibilitate de a onora plata

unor rate în contul unui contract de împrumut bancar, ceea ce a determinat

unitatea creditoare la executarea silită cu privire la bunul imobil ce a

constituit gajul pentru acordarea împrumutului.

Cel de-al doilea

motiv de apel, a criticat sentința pentru nelegalitate, în legătură cu

respingerea de către instanța de fond, a capătului de cerere cu privire la

obligarea inculpaților la daune morale în sumă de 30.000 RON.

Ultimul motiv de apel

s-a referit dispoziția instanței de fond, de respingere a solicitării acestora

privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând

cheltuieli de transport și celelalte cheltuieli aferente deplasării

reprezentanților părții civile la organul de urmărire penală și la instanța de

judecată care a soluționat în fond cauza.

Apelul declarat de

inculpatul N.I., a vizat nelegalitatea sentinței cu privire la condamnarea

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C.

pen. rap. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, susținându-se că instanța

de fond, a apreciat în mod corespunzător probele administrate în cauză, în

sensul că, în calitate de primar, în perioada 1 ianuarie - 28 martie 2006, ar

fi refuzat să pună la dispoziția unităților de învățământ aflate în subordinea

Primăriei Băilești, fondurile necesare achitării sumelor de bani aferente

materialului lemnos pentru foc, livrate acestora de către apelanta parte civilă

SC C.M.I. SRL, în condițiile în care contractele de furnizare de lemne erau

încheiate direct cu unitățile de învățământ, iar acestea au dobândit, în

conformitate cu H.G. nr. 2192/2004 autonomie decizională, cu privire la

angajarea și efectuarea cheltuielilor, având obligația îndeplinirii clauzelor

contractuale, respectiv efectuarea plăților.

În aceste

circumstanțe, apelantul a susținut că nu avea nici o atribuție în ceea ce

privește aprobarea efectuării acestor plăți, pentru plata cantităților de lemne

livrate de partea civilă, unităților școlare, rolul său fiind doar acela de a

verifica legalitatea plăților, acestea fiind aprobate de către ordonatorii

terțiari de credite, respectiv de către directorii unităților școlare

beneficiare.

S-a concluzionat în

sensul admiterii apelului cu consecința desființării sentinței și achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

rap. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În cauză a declarat

apel și inculpatul B.I., criticând sentința pentru nelegalitate, cu privire la

infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, apelantul susținând că suma de bani pe care denunțătorul

M.G. și soțul acesteia, M.P., pretind că i-au dat-o, nu era destinată pentru a

interveni pe lângă coinculpatul N.I., în vederea efectuării plăților, ci

reprezenta pur și simplu un comision pentru ca apelantul să ajute societatea SC

C.M.I. SRL, să vândă material lemnos pentru foc și către alți potențiali

beneficiari.

Aceasta, cu atât mai

mult, cu cât, apelantul a susținut că se purtare o discuție nemijlocită între

inculpatul N.I. - primarul orașului Băilești și M.P. - soțul administratorului M.G.,

prin care cei doi s-au înțeles în sensul ca M.P. să îi achite inculpatului N.I.,

câte 200.000 RON pentru fiecare tonă de lemne achiziționată.

În aceste condiții,

apelantul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., solicitând

desființarea sentinței și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr.

163 din data de 09 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, au fost respinse

apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă SC

C.M.I. SRL, inculpații N.I. și B.I., împotriva Sentinței penale nr. 90 de la 3

martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1036/63/2006, ca

nefondate.

Au fost obligați

apelanții inculpați și apelanta parte civilă la câte 150 RON cheltuieli

judiciar