ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158

din 2 iunie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a)

și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpații:

T.C.; G.I.; L.M., la pedeapsa

principală de câte 11 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani, după executarea pedepselor principale.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat

inculpatul G.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului G.I. în pedeapsa cea mai grea de 11

ani închisoare, urmând ca acesta să execute 11 ani închisoare, cu 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pedeapsă complementară.

S-a interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reținerea și

arestul preventiv, pentru fiecare, începând cu data de 15 octombrie 2008 la zi

și s-a menținut starea de arest față de aceștia.

S-au anulat actele false, cu

excepția filelor cec.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, la 62.447,04 lei despăgubiri civile

către SC C.P.C. SRL București și la 65.552,54 lei către SC D.D.

SRL Pitești.

S-a admis cererea părții

civile SC C.P.C. S.P.U.R.L. București privind instituirea măsurilor

asiguratorii asupra bunurilor inculpaților și în baza art. 163 alin.

(5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, mai puțin cele

exceptate de lege, până la concurența sumei de 62.447,04 lei.

S-a luat act că partea

civilă O.A. și partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia au

renunțat la despăgubirile civile solicitate.

Au fost obligați

inculpații la câte 8.300 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din

care suma de câte 300 lei pentru fiecare, onorariu avocat din oficiu, ce se va

avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Gorj.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 58/P/2008 din

data de 18 decembrie 2008, cei trei inculpați - T.C., G.I. și L.M. au

fost trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C.

pen.

Cu privire la inculpatul G.I.,

instanța de fond a fost sesizată și pentru săvârșirea

de către acesta a infracțiunii prevăzută și de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Urmărirea penală a fost

începută în urma sesizărilor și plângerilor formulate de O.A. -

administratorul SC E.U.B. SRL Slobozia, la data de 17 septembrie 2008 și P.M.

- reprezentanta SC D.D. SRL București, cu privire la prejudicierea acestor

societăți și a SC C.P.C. SRL București, prin inducerea lor

în eroare și folosirea de nume sau calități mincinoase,

instrumente de plată fără acoperire bancară, de către

administratorul SC E.I. SRL (T.C.) și alte persoane apropiate acestuia.

Cercetând cauza, prima instanță

a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații L.M. și T.C., zis T.,

s-au cunoscut din perioada în care se aflau în executarea de pedepse cu

închisoarea în Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță

Tg.Jiu, iar după liberare, primul inculpat s-a împrietenit și cu

inculpatul G.I., deși acesta domiciliază în județul Galați.

Cei trei inculpați sunt recidiviști, primul termen al recidivei

constituindu-l pedepse privative de libertate pentru comiterea unor

infracțiuni de înșelăciune, excepție făcând inculpatul

T.C., ce a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor.

Bazându-se pe prietenia lui L.M.,

inculpatul T.C., în cursul lunilor iunie-iulie 2008, prin intermediul

martorilor C.I. și F.G., l-a contactat pe martorul R.G. - fostul asociat

administrator unic al SC E.I. SRL Țicleni, știind că acesta

dorește să cesioneze părțile sociale ale

societății sale.

În urma discuțiilor purtate cu cei

trei, și luând cunoștință că societatea vizată nu

este în interdicție bancară, că are activitate și un

număr de înregistrare vechi, inculpatul a fost de acord să preia

societatea, chiar în condițiile în care aceasta avea un debit la organele

fiscale de circa 35.000 lei, sumă pe care însă a primit-o de la

fostul asociat, care a suportat și cheltuielile legale de perfectarea

actelor de înstrăinare a firmei.

În aceeași perioadă, prin

preluarea părților sociale ale SC E.I. SRL Negomir, același

inculpat a devenit unic asociat și administrator al firmei și a

înscris mențiunile necesare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj. De asemenea, a schimbat

sediul social al societății în comuna Negomir, satul Orzu, jud. Gorj,

la domiciliul său, deși nu a înregistrat activitate.

Pentru ca societatea să poată

intra în raporturi comerciale, inculpatul T.C. a deschis cont bancar la Banca T., sucursala Gorj, la data de 07 iulie 2008, asociatul unic fiind singura

persoană care avea specimen de semnătură în bancă și

dreptul de a dispune de contul societății.

Totodată, inculpatul a ridicat

de la bancă, la data de 24 iulie 2008 file cec, seria BA 313 de la nr.

3357935, la nr. 3357937.

Realizând că SC E.I. SRL

Negomir îndeplinește condițiile pentru a funcționa legal (avea

deschis cont bancar, asociatul unic depusese specimen de semnătură în

bancă și a obținut instrumente de plată specifice ), T.C.

l-a contactat pe inculpatul L.M., pentru a se întâlni. Acesta din urmă a

fost de acord și, în prima fază, L.M. i-a trimis suma de 500 lei

pentru a se deplasa cu taxiul în Pitești, propunându-i să se

întâlnească în zona apropiată stadionului din localitate.

În municipiul Pitești,

inculpatul L.M. l-a așteptat pe inculpatul T.C. și l-a condus la

hotelul unde era cazat și inculpatul G.I., cu care i-a făcut

cunoștință și despre care a susținut că-i

datorează bani. Cu toate că din acel moment cei trei inculpați

se cunoșteau, în perioada următoare, inculpatul G.I., fie în

prezența inculpatului T.C., fie în prezența celuilalt, sau a ambilor

și-a declinat identități false, respectiv aceea de T.I., frate

al administratorului SC C.E.I. SRL Negomir sau de I.M., precum și

calități mincinoase ( director de marketing al SC E.I. SRL Negomir ).

Totodată, inculpatul L.M.,

luând cunoștință de demersul anterior al lui T.C., i-a comunicat

că în perioada următoare, împreună cu inculpatul G.I., vor

achiziționa mărfuri de la mai multe societăți comerciale

și vor lăsa pentru plată file cec, obținute pentru SC E.I. SRL

Negomir și că pentru aceasta va fi necesară prezența sa,

deoarece era administratorul firmei și avea drept de semnătură

în bancă. Au mai hotărât ca, după valorificarea mărfurilor,

să primească și el o parte din bani.

Drept urmare, folosind un laptop

propriu, în camera de hotel, inculpații L.M. și G.I. au contactat pe

reprezentanții părților vătămate prin intermediul

internet-ului sau a anunțurilor din cotidiene locale, pentru

achiziționarea de bunuri și valorificarea lor.

a) Astfel, în jurul datei de 10

august 2008, inculpatul G.I., prezentându-se ca fiind „T.I.” și frate cu

inculpatul T.C. - administratorul SC E.I. SRL Negomir, a purtat discuții

telefonice cu O.A., administratorul SC E.U.B. SRL Slobozia (societate ce distribuia

schelă metalică și materiale de construcții ), i-a

solicitat închirierea unei suprafețe de 1700 de mp de schelă

metalică, fixând cu acesta o întâlnire pentru a doua zi la restaurantul „La Nuci” din localitatea Afumați, situată în apropierea municipiului București.

În ziua stabilită, O.A. s-a întâlnit

în locul menționat cu inculpatul G.I., ce era însoțit de inculpatul T.C.,

G.I. avea asupra sa documentele în original ale societății comerciale

SC E.I. SRL Negomir și participa la discuții, susținând că

el este cel care se ocupă în fapt de activitatea firmei și că

are lucrări de construcții în municipiul București, pentru

realizarea cărora are nevoie de schelă metalică, deoarece

fratele său este mai puțin pregătit în acest domeniu.

În finalul discuțiilor, G.I. a

solicitat achiziționarea schelei și nu închirierea ei, întrucât,

pentru o perioadă mai mare de timp, prețul de achiziție se

apropia de totalul chiriei pe care urma să o achite în cazul

folosinței îndelungate a schelei metalice.

Tot atunci au stabilit ca în perioada

următoare societatea reprezentată de inculpați să achite în

contul SC E.U.B. SRL Slobozia, un avans de 3.500 Euro, iar într-un interval de

șase luni, câte 3500 de Euro/lună, în ziua de 30 a fiecărei luni, iar diferența de 13.000 de Euro, să fie virată în a 7-a

lună, cu ordin de plată, prețul schelei fiind de 40.292,39 Euro

(echivalentul a aproximativ 150.000 lei ).

În ziua de 13 august 2008, O.A. s-a

întâlnit din nou cu cei doi inculpați, ocazie cu care a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare în rate de 270 din 13 august 2008, ce a

fost semnat de inculpatul T.C. și de partea vătămată, având

stipulate condițiile prezentate mai sus. Personal, inculpatul T.C. a emis

un bilet la ordin datat 13 august 2008, cu termen scadent la data de 09

februarie 2009, aferentă celei de-a șaptea rate din contract. Partea

vătămată O.A. urma să uzeze de acest instrument de

plată în situația în care inculpații nu au achitat a doua

tranșă din contract.

A doua zi, inculpații au plătit

avansul de 3.500 de Euro, astfel că, după plata transportului în

valoare de 2700 Euro, schela metalică a fost livrată direct din

Italia, în municipiul Tg-Jiu, unde a și fost descărcată,

potrivit comenzii de transport. Până la data de 30 septembrie 2008, când

urma să se achite prima rată din contract, inculpatul G.I.,

prezentându-se sub aceeași identitate și calități false,

respectiv acea de „T.I.” - fratele administratorului T.C. l-a mai contactat pe O.A.

și i-a propus acestuia achiziția unei macarale pe roți, urmând

să se întâlnească și să discute despre această

afacere.

Schela metalică

achiziționată de la SC E.U.D.K. SRL Slobozia a fost ridicată din

Tg-Jiu și apoi valorificată în Rm-Vâlcea la SC T. SRL Rm-Vâlcea,

administrată de martorul T.G., cu suma de 87.355,52 lei, aproximativ 60 %

din valoarea de achiziție, negocierile fiind purtate de inculpații L.M.

și T.C.

Plata acestei mărfi s-a făcut

în numerar, 5.000 lei, sumă care a fost împărțită între cei

doi inculpați, în prezența cumpărătorului T.G., iar

diferența cu ordin de plată, în contul SC E.I. SRL Negomir.

Și această sumă a

fost împărțită între cei trei inculpați, fără a

se alimenta contul bancar al societății administrată de

inculpatul T.C.

În acest mod cei trei inculpați

au produs un prejudiciu de 132.452 lei SC E.U.B. SRL Slobozia, ce nu a fost

recuperat în cursul urmăririi penale.

b) În jurul datei de 15 august 2008,

inculpatul G.I. a contactat telefonic pe martorele A.R. și P.M.,

reprezentantele SC D.D. SRL București, solicitând o colaborare cu

societatea acestora.

Drept urmare, inculpatul a fost

invitat să se prezinte la magazinul situat în centrul municipiului

Pitești, pentru negocieri. După câteva zile, la punctul de lucru al

societății menționată, s-au deplasat inculpații G.I. (care

s-a prezentat ca fiind „I.M.” și director de marketing al SC E.I. SRL

Negomir) și L.M., care a asistat la discuții, timp în care avea

asupra sa toate actele societății, auzindu-l pe celălalt

inculpat prezentându-se sub identitate falsă.

Inculpatul G.I., în timpul

discuțiilor a mai susținut că are de executat lucrări de

construcții de anvergură într-un cartier din Pitești, iar SC

E.I. SRL Negomir este dezvoltatorul proiectului și că dorește

să achiziționeze materiale de finisaj interior de la SC D.D. SRL București, pentru vilele deja edificate.

După câteva zile, respectiv la

data de 27 august 2008, la sediul societății păgubite s-au

prezentat cei doi inculpați (G.I. a susținut din nou că se

numește „I.M.”), fiind însoțit și de T.C. - administratorul

societății beneficiare, care trebuia să semneze contractul

și să emită fila cec pentru plată. A fost încheiat cu

această ocazie, contractul nr. PT 418 din 27 august 2008 și

protocolul de garanții nr. 125 din aceeași dată.

Inculpatul T.C. a semnat și

ștampilat personal fila cec seria BA nr. 313 03357935, lăsată cu

titlu de garanție la contract. După aceasta, au fost preluate mostre

de produse de către inculpați.

În ziua de 01 septembrie 2008,

inculpatul G.I. a revenit singur la magazin și a solicitat întocmirea

facturilor și livrarea mărfii.

Au fost întocmite facturile fiscale

seria PTAF nr. 7007543 în valoare de 9652 lei; nr. 7007549, în valoare de

60344,55 lei și, respectiv nr. 7007550 în valoare de 30650 lei.

Cu ocazia facturării,

inculpatul G.I. și-a declinat din nou numele de „I.M.”, susținând

că are seria de buletin, apoi a semnat facturile fiscale indescifrabil,

semnătură diferită însă de propria sa semnătură.

Prin verificări, s-a stabilit că seria și nr. de buletin

indicate de inculpat aparțin în realitate unei persoane, de sex feminin (a

se vedea adresa 5069181 din 11 decembrie 2008 a C.N.A.B.D., Biroul județean Gorj), respectiv a lui S.N. din mun. București.

Pentru plata mărfurilor ridicate,

inculpatul G.I. a remis părții vătămate două bilete la

ordin, deja semnate de inculpatul G.I., unul în sumă de 30.650 lei,

scadent la 08 septembrie 2008, iar celălalt în sumă de 70.016,56 lei,

scadent la 16 octombrie 2008.

Fiind introduse la plată de

societate furnizoare, cele două instrumente au fost refuzate de Banca T.

din lipsă toată de disponibil. Fiind introdusă la plată

și fila cec lăsată garanție, a fost refuzată din

același motiv, de banca plătitoare.

Marfa livrată de SC D.D. SRL

București, a fost depozitată pentru câteva zile de către

inculpații L.M. și T.C. în depozitul aparținând SC T. SRL

Rm-Vâlcea, administrată de martorul T.G., care a refuzat să o

cumpere. În acest interval de timp inculpații l-au contactat pe martorul C.I.,

căruia i-au propus să cumpere gresia și faianța.

Acesta a achiziționat marfa, conform

susținerilor sale, în numele unei persoane din mun. Deva, cu suma de

28.000 lei, sumă pe care martorul a împărțit-o inculpaților

L.M. și T.C., fără ca aceștia să alimenteze contul SC E.I.

SRL Negomir, alimentare necesară onorării la plată a

instrumentelor bancare emise și fără să utilizeze

materialele la lucrările de construcții „de anvergură”, așa

cum aceștia creaseră convingerea reprezentanților

societății de unde achiziționaseră produsele respective.

În modalitatea descrisă,

inculpații au produs un prejudiciu de 65.552,53 lei SC D.D. SRL

București, pagubă ce nu a fost recuperată în cursul

cercetărilor, fapte pentru care societatea a solicita luarea

măsurilor legale pentru reîntregirea patrimoniului său.

c) În jurul datei de 18 august 2008,

inculpatul G.I. a contactat telefonic pe numita B.P.E., reprezentanta SC C.P.C.

S S.R.L. București, prezentându-se drept T.C. și administrator al SC

E.I. SRL Negomir și a solicitat o ofertă de preț pentru

achiziționare de plasă fibră de sticlă. Martora a înaintat

oferta solicitată, după care inculpatul T.C. a trimis prin fax

comanda nr. 67 din 21 august 2008, prin care solicita livrarea de

țesături din fibră de sticlă de diferite mărimi, cu

specificația că plata urma să se facă cu fila cec

scadentă la 30 de zile.

În baza acestei comenzi, B.P.E. a

facturat sortimentele comandate cu factura fiscală nr. 6001125 din 21

august 2008, în valoare de 62.447,04 lei. Marfa a fost expediată prin

intermediul martorului C.F., conducător auto, inițial spre mun.

Pitești, iar apoi spre Rm. Vâlcea, așa cum i s-a cerut telefonic de

inculpatul G.I. După aproximativ o oră de așteptare, în mun.

Rm-Vâlcea, martorul a fost direcționat, tot telefonic, spre mun.

Timișoara, unde a fost așteptat de martora F.F., prietena

inculpatului L.M.

În zilele următoare, produsele au

fost valorificate de aceasta în mun. Timișoara, la rugămintea lui L.M.,

iar banii obținuți au fost împărțiți între

inculpați. Fila de cec emisă de inculpatul T.C. ( seria B 313 nr.

03357937 ) ca instrument de plată, scadentă la 06 octombrie 2008, a fost refuzată de banca plătitoare din lipsă totală de disponibil.

În acest mod a fost produs un prejudiciu

de 62.447,08 lei S.C C.P.C.S.R.L. București, ce nu a fost recuperat de

inculpați în timpul urmăririi penale.

A mai stabilit instanța de fond

că, în jurul datei de 22 august 2008, inculpatul G.I. s-a întâlnit din nou

cu partea vătămată O.A. (care avea convingerea că persoana

cu care discută este T.I., fratele administratorului T.C. de la SC E.I. SRL Negomir ) și i-a solicitat acestuia un împrumut pentru 4-5 zile de 70.000

lei, echivalentul a 20.000 Euro, motivând să suma îi este necesară

pentru achiziționarea unui teren în municipiul București, la un

preț avantajos.

Inițial, partea

vătămată a refuzat acordarea împrumutului, însă la

insistențele inculpatului G.I. (care i-a arătat mai multe proiecte

și schițe), i-a înmânat acestuia sume de 70.000 lei.

Zilele următoare, inculpatul G.I.

l-a sunt pe O.A. și i-a comunicat că a rezolvat problema cu terenul

și că peste 4 zile va restitui împrumutul.

Cu o zi înainte de data scadentă,

inculpatul a invocat alte motive, iar ulterior, nici nu a mai răspuns la

telefon și nici nu a mai restituit suma împrumutată.

Pentru infracțiunea reclamată

de O.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului.

Părțile civile SC D.D. SRL

București, SC C.P.C. SRL București și SC E.U.B. SRL slobozia au

formulat cereri de constituire ca părți civile cu sumele prejudiciate

de către cei 3 inculpați.

SC D.P.C. SRL București s-a

constituit parte civilă cu suma de 62.447,04 lei, solicitând și

instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților.

SC E.U.B. SRL Slobozia s-a constituit

parte civilă cu suma de 36.792,39 EURO, reprezentând daune materiale, iar O.A.

cu suma de 20.000 EURO.

SC D.D. SRL București s-a constituit

parte civilă cu suma de 65.552,54 lei.

Starea de fapt reținută de

prima instanță, existența faptelor, participația și

vinovăția inculpaților au fost demonstrate de un probatoriu

constând în declarațiile părții vătămate O.A., cele

ale martorilor T.G., P.M., C.I., D.V.D., F.F., C.F., R.G., F.G., acestea

coroborate cu declarațiile inculpaților, cât și cu celelalte

acte de la dosarul cauzei.

În drept, prima instanță a

stabilit că faptele celor trei inculpați, de inducere în eroare a

reprezentanților firmelor mai sus menționate, la încheierea de

contracte sau la facturarea de mărfuri, prin folosirea de nume sau

calități mincinoase, împrejurări neadevărate ori

instrumente de plată fără a avea disponibil în contul SC E.I. SRL

Negomir, urmate de producerea de pagube ce totalizează suma de 260.451,57

lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

și pedepsite de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicațiune art. 41-42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen., actele de înșelăciune fiind realizate în baza unei

rezoluțiuni unice delictuoase.

Totodată, a mai stabilit

că fapta inculpatului G.I., de a semna cu un alt nume (I.M.) facturile fiscale

seria PTAF nr. 7007543, 7007549 și 7007550 emise de SC D.D. SRL București,

la rubrica „semnătura de primire” și indicarea de date inexacte ale

actului de identitate (ce aparținea unei persoane de sex feminin), ce au

fost inserate în documentele de livrare întocmite, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 290

C. pen., cu aplicațiunea art. 41-42 C. pen. și aplicațiunea art.

37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepselor principale ce s-au aplicat inculpaților, prima

instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen.,

respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor săvârșite,

modalitatea și mijloacele de săvârșire, întinderea prejudiciilor

ce nu au fost recuperate, cât și atitudinea oscilantă a

inculpaților, ca, de altfel și antecedentele penale ale acestora,

fiecare fiind condamnat anterior (doi dintre ei pentru fapte de același

gen), cu privire la aceștia fiind incidente dispozițiile art. 37 lit.

b) C. pen.

A apreciat prima instanță

că scopul educativ și preventiv al pedepselor va fi realizat prin

aplicarea unei pedepse de câte 11 ani închisoare pentru fiecare, pentru

infracțiunile de înșelăciune, iar pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.,

săvârșită de inculpatul G.I., s-a aplicat o pedeapsă de 1 an

închisoare, această infracțiune fiind concurentă ce cea de

înșelăciune.

S-au anulat actele false, cu

excepția cecurilor fără acoperire emise, întrucât acestea nu au

fost falsificate.

Rezolvând latura civilă,

inculpații au fost obligați în solidar la 62.447,04 lei

despăgubiri civile către SC C.P.C.SRL București și la

65.552,54 lei către SC D.D. SRL București, reprezentând

contravaloarea bunurilor livrate societății inculpaților și

neachitate de către aceștia, așa cum a rezultat din actele

existente la dosarul cauzei.

S-a admis cererea părții civile

SC C.P.C.SRL București privind instituirea măsurilor asiguratorii

asupra bunurilor inculpaților și în baza art. 163 alin. (5) C. proc.

pen. și s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpaților, mai puțin cele exceptate de

lege până la concurența sumei de 62.447,04 lei.

Partea civilă O.A. s-a constituit

parte civilă cu suma de 20.000 Euro, solicitând obligarea celor 3

inculpați la aceste despăgubiri, deși pentru infracțiunea

de înșelăciune reclamată de acesta, cu referire la un prejudiciu

de 70.000 lei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

inculpatului G.I., fapta comisă antrenând răspunderea civilă a

dobânditorului.

În ședința publică din 21

mai 2009, în fața instanței de fond, O.A. a depus la dosarul cauzei o

cerere prin care a declarat că înțelege să renunțe la

pretențiile civile formulate, întrucât fratele inculpatului G.I. s-a

obligat printr-o declarație notarială să-i plătească

suma de 20.000 Euro.

Așa fiind s-a luat act că

partea civilă O.A. a renunțat la despăgubirile civile

solicitate.

De asemenea, SC E.U.B. SRL Slobozia, prin

administrator O.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat

că renunță la pretențiile civile, deoarece fratele

inculpatului G.I. s-a obligat, prin declarația notarială, să

plătească suma de 36.800 Euro, reprezentând prejudiciul adus

societății, sumă cu care, de altfel, s-a constituit parte

civilă în cauza de față, depunând totodată concluzii scrise

prin avocat angajat H.F., concluzii din cuprinsul cărora a rezultat

că administratorul firmei a înțeles să renunțe la

acțiunea civilă alăturată acțiunii penale ca urmare a

soluționării pe cale amiabilă a laturii civile, solicitând a se

lua act de renunțare.

În atare situație, având în vedere

că acțiunea civilă este guvernată de regulile procedurii

civile, chiar dacă ea este alăturată acțiunii penale,

instanța de fond a luat act că SC E.U.B. SRL Slobozia a renunțat

la despăgubirile civile solicitate.

Aceeași instanță a

considerat că nu se impune confiscare acestei sume, deoarece respectiva

sumă a făcut obiectul negocierii ce a determinat, conform

principiului disponibilității, renunțarea în cauzele civile la

despăgubiri civile cauzate ca urmare a faptelor infracționale.

În aceste condiții, s-a apreciat

că o eventuală confiscare ar determina o dublă plată în

sarcina aceluiași inculpat.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj, inculpații T.C., G.I., L.M., cât și

părțile civile O.A. și SC E.U.B. SRL Slobozia.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj a criticat soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte, sintetizate astfel:

prima instanță a luat act de renunțarea la despăgubiri

civile de către părțile civile O.A. și SC E.U.B. SRL Slobozia,

în cauză impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit.

e) C. pen., text de lege în baza căruia trebuiau confiscate sumele cu care

aceste două părți s-au constituit părți civile,

câtă vreme ele … nu au fost restituite și în măsura în care nu

au servit la despăgubirea acestora.

În esență, s-a

susținut că în cauză nu operează principiul

disponibilității, ce guvernează acțiunea civilă în

procesul penal, iar că declarația notarială depusă la

dosar, referitoare, atât la partea civilă O.A., cât și referitoare la

partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia, nu demonstrează că s-a

recuperat prejudiciul, aceasta constituind doar un angajament din partea unei

terțe persoane de a achita în viitor o anumită sumă de bani,

putând reprezenta o …liberalitate ce urmează a fi făcută

inculpatului și nu un mod de stingere a pagubei;

aplicate fiecărui inculpat sunt greșit individualizate, iar că,

în privința inculpatului G.I., nu s-a dat eficiență

juridică concursului de infracțiuni, în planul stabilirii pedepsei

rezultante;

prima instanță nu a precizat actele false ce

s-au anulat, neregularitate cu consecințe în

planul executării hotărârii.

Inculpații T.C. și L.M., atât

în motivele scrise depuse la dosar, cât și prin cele susținute de

apărători, au invocat, într-o primă teză, greșita lor

condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4)

și (5) C. pen., susținându-se, în esență, că faptele

au natură comercială, într-o a doua teză, că

infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații, au

primit o greșită încadrare juridică, sens în care s-a solicitat

schimbarea încadrării în trei infracțiuni concurente prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., iar, într-o ultimă

teză, să se aprecieze că pedepsele principale aplicate celor doi

inculpați sunt greșit individualizate, impunându-se redozarea

acestora, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 74 raportat la art. 76 C. pen.

Inculpatul G.I. a criticat în scris

soluția, susținând prin apărător, că încadrarea

juridică dată faptelor sale, este greșită, impunându-se

schimbarea acesteia din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin.

(1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen. și de art. 290 C. pen., în

două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) C. pen.

În esență, s-a susținut

că în raport cu partea civilă SC C.P.C.SRL București, nu a avut

nicio activitate materială, fapt recunoscut de coinculpatul T.C., acesta

din urmă fiind cel care a întocmit, atât comanda, cât și factura pe

care le-a semnat și ștampilat, acte trimise prin martorul C.F.,

firmei păgubite, de la care s-a ridicat marfa, transportată, în

final, la Timișoara, unde a fost vândută de prietena inculpatului L.M.

Totodată, s-a apreciat că

greșit s-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., iar că pedepsele ce i-au fost

aplicate au fost greșit stabilite, fiind prea aspre, impunându-se

redozarea acestora sub minimul speciale prevăzut de lege, urmare a

reținerii de circumstanțe personale atenuante, prevăzute de art.

74 raportat la art. 76 C. pen.

Partea civilă O.A., în apelul

declarat, nu a invocat și motivele ce justifică desființarea

soluției.

SC E.U.B. SRL Slobozia, de asemenea, în

apelul său, nu a arătat eventuale critici de nelegalitate și

netemeinicie a hotărârii, iar, la data de 11 noiembrie 2009, prin cererea

scrisă depusă la dosar a solicitat să se ia act de retragerea

apelului declarat.

Prin decizia penală nr. 272 de la 18

decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16525/95/2008 au

fost admise apelurile declarate de inculpații T.C., L.M. și G.I.

împotriva sentinței penale nr. 158 din 2 iunie 2009 pronunțată

de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 16525/95/2008.

A fost desființată

sentința doar cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor

principale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., în pedepsele componente,

repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen.

Făcând aplicarea art. 74, art. 76 C.

pen., raportat la art. 80 C. pen.:

- s-au redus pedepsele principale

aplicate celor trei inculpați, pentru art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu art. 41, art. 42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., la câte 7 ani închisoare;

- s-a redus pedeapsa principală

aplicată inculpatului G.I., pentru art. 290 C. pen., cu art. 41, art. 42 C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen. s-au recontopit pedepsele astfel reduse, aplicate inculpatului G.I., în

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea

civilă O.A.

S-a luat act de retragerea apelului de

către partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia.

S-a dedus, în continuare,

detenția preventivă executată de inculpați, începând cu 2

iunie 2009, la zi, menținând starea de arest față de

aceștia.

Au fost obligate părțile

civile SC E.U.B. Slobozia și O.A., la câte 40 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile de avocat, în sumă

de câte 300 lei, vizând apărarea inculpaților T.C. și L.M. s-au

plătit din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Pentru a decide astfel, verificând

actele și lucrările dosarului, curte de apel a constatat că

prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine

apreciat, a reținut în cauză o situație de fapt exactă,

încadrând judicios activitatea infracțională a celor trei

inculpați, aceștia săvârșind în baza aceleiași

rezoluțiuni delictuoase, infracțiune de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin.

(1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 75 lit. a) C. pen.

Infracțiunea continuată

este reglementată în partea generală a Codului penal [titlul II,

capitolul V, art. 41 alin. (2)], ea fiind o formă a unității

legale de infracțiune pe care, cu rare excepții, o pot îmbrăca

toate infracțiunile prevăzute în partea specială a codului, cât

și în legile speciale.

Pentru existența

unității de rezoluție, ca element definitoriu al infracțiunii

continuate, nu este necesar ca reprezentarea activității

infracționale ce urmează a fi desfășurată ulterior,

să implice o imagine exactă a acțiunilor sau inacțiunilor

și a condițiilor în care ele vor fi săvârșite, fiind

suficientă și prevederea în linii generale a activității

infracționale și a rezultatelor sale, o cunoaștere generică

a condițiilor în care acțiunile sau inacțiunile ulterioare au

fost comise.

Astfel, în legătură cu

susținerile subsidiare făcute de inculpați, în sensul că,

în orice caz, în sarcina lor nu trebuia reținută o infracțiune

continuată de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5)

C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., ci un concurs de infracțiuni, este

de observat că pentru existența infracțiunii unice continuate

este necesar ca acțiunile sau inacțiunile care prezintă, fiecare

în parte, conținutul aceleiași infracțiuni să fi fost

comise în realizarea aceleiași rezoluții sau, cu alte cuvinte, ca

inculpații să-și fi reprezentat activitatea

infracțională pe care urmau să o desfășoare, în

ansamblul său.

În speța examinată, este

de observat că inculpații, la datele de 10 august 2008, 15 august

2008 și 18 august 2008, deci, la intervale de timp foarte scurte, în

modalități identice și având ca obiect material bunuri, au indus

în eroare pe reprezentanții societăților păgubite, cu

ocazia încheierii de contracte comerciale, folosind nume sau calități

mincinoase, împrejurări neadevărate ori instrumente de plată ce

nu reflectau disponibile bancar, producând astfel prejudicii care, totalizate,

depășesc 2.000.000.000 lei.

Împrejurarea că intervalul de timp

dintre cele trei acțiuni este mai lung (de câteva zile), nu este de

natură a duce la concluzia că inculpații au renunțat la un

moment dat la realizarea hotărârii luată inițial, nu

afectează caracterul continuat al infracțiunii și nu

justifică scindarea activității infracționale în mai multe infracțiuni

de înșelăciune autonome, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (4) C. pen. săvârșite în condițiile concursului

prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, demonstrată de

probatoriu este și infracțiunea continuată prevăzută

de art. 290 C. pen. reținută în concurs, imputată inculpatului G.I.,

acesta, sub un alt nume „I.M.”, semnând facturile fiscale seria PTAF nr.

7007543, 7007549 și 7007550, emise de partea civilă D.D. SRL București,

la rubrica „semnătura de primire”, cu indicarea de date inexacte ale

actului de identitate, date înserate în documentele de livrare mai sus

arătate.

Însă, stabilind față de

inculpați pedepsele de câte 11 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen. [ și de

1 an închisoare pentru art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., numai

față de inculpatul G.I.], instanța de fond a făcut o

greșită individualizare.

Este adevărat că fiecare dintre

inculpați este recidivist, potrivit art. 37 lit. b) C. pen., dar de la

dosarul cauzei se desprinde împrejurarea că aceștia, în pofida unor

atitudini și apărări ce vizau estomparea stabilirii tuturor

elementelor de fapt ale cauzei, au avut pe parcursul procesului, atât în faza

urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, o

atitudine cooperantă, împrejurare căreia, curtea de apel i-a atribuit

un caracter atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., de reducere

a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunile săvârșite, cum astfel s-a văzut în

dispozitiv.

Așadar, doar sub acest aspect de

netemeinicie, au fost apreciate ca fondate, apelurile declarate de

inculpați, iar după admiterea lor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. a fost desființată soluția.

Referitor la criticile de nelegalitate

și netemeinicie invocate în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Gorj, curtea de apel a stabilit că acestea nu pot fi primite.

În sensul art. 14 C. proc. pen.

acțiunea civilă formulată în procesul penal are ca obiect

tragerea la răspundere civilă a inculpatului, ea poate fi

alăturată acțiunii penale, prin constituirea persoanei

vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit

dispozițiilor legii civile.

Prin urmare, chiar dacă

acțiunea civilă în cadrul procesului penal este dependentă de

acțiunea penală, al cărei accesoriu este, ea își

păstrează totuși natura juridică civilă și se

soluționează, în ce privește răspunderea civilă,

după normele dreptului civil.

Or, materia dreptului civilă este

guvernată de principiul disponibilității, iar în aplicarea

acestei reguli, corect a procedat prima instanță atunci când a luat

act de faptul că părțile civile O.A. și SC E.U.B. SRL Slobozia,

au renunțat la despăgubirile solicitate, în considerarea unei declarații

autentificate notarial (sub nr. 80 din 21 mai 2009, aflată la fila 254

dosar de fond), înscris ce constituie - titlu executoriu, prin care fratele

inculpatului G.I. s-a obligat să plătească sumele cu care cele

două părți s-au constituit părți civile.

Prin urmare, nu se justifică

dispoziția confiscării speciale a acestor sume, potrivit art. 118 alin.

(1) lit. e) C. pen., altfel s-ar ajunge la o dublă plată de

către același inculpat.

Aspectul de netemeinicie vizând

stabilirea pedepselor, invocat în apelul parchetului nu a mai fost reluat,

întrucât așa cum s-a arătat mai sus, în apelurile celor trei

inculpați se justifică redozarea sancțiunilor.

De asemenea nu a putut fi

primită nici critica de nelegalitate invocată în apelul parchetului,

aceea vizând neprecizarea actelor false, cu privire la care instanța a

dispus anularea, motivul, în sine, nefiind suficient pentru desființarea

hotărârii atacate.

Într-adevăr, potrivit alin. (3)

de sub art. 14 C. proc. pen., repararea pagubei se face și prin

desființarea totală ori parțială a înscrisurilor

falsificate, în cauza de față, fiind vorba de facturile fiscale seria

PTAF nr. 7007543, 7007549 și 7007550 emise de partea civilă D.D. SRL București,

semnate de inculpatul G.I. și care cuprind date nereale vizând identitatea

acestuia.

Așadar, motivarea

făcută mai sus a fost de natură să suplinească

dispoziția insuficientă a instanței de fond, cu privire la

desființarea actelor false întocmite de inculpatul respectiv.

Întrucât la examinarea cauzei sub

toate aspectele de fapt și de drept, nu s-au desprins alte motive de

nelegalitate ori netemeinicie, apelul declarat de parchet a fost respins, ca

nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Nefondat este și apelul

declarat de partea civilă O.A., acesta fiind respins, ca atare, întrucât

nu a fost susținut sub niciun aspect de nelegalitate ori netemeinicie.

Potrivit art. 369 C. proc. pen. s-a

luat act de retragerea apelului declarat de către partea civilă SC E.U.B.

SRL Slobozia.

Potrivit art. 381 C. proc. pen., în

continuare, s-a dedus detenția preventivă executată de cei trei

inculpați, începând cu 2 iunie 2009 la zi, menținându-se starea de

arest față de aceștia, întrucât temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii justifică privarea lor de libertate.

Văzând și art. 191, art. 192

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai

multe motive și inculpatul L.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie pentru mai multe motive, precum și inculpații G.I., T.C.,

aceștia din urmă fără a arăta în scris motivele de

recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs

formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

criticat hotărârile pronunțate în cauză sub trei motive de

recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14, pct. 17 și pct. 21 C. proc. pen.

Astfel, un prim motiv de recurs a fost

cel referitor la pedepsele aplicate inculpaților, în sensul că au

fost greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. S-a

arătat că în ceea ce privește individualizarea pedepselor

principale aplicate celor trei inculpați recidiviști pentru

infracțiunea continuată de înșelăciune (câte 11 ani

închisoare - la fond, situate către limita minimă specială,

reduse sub acest minim în apelul lor, la câte 7 ani închisoare) nu s-a

ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei și de

starea de recidivă postexecutorie a celor trei inculpați; nu s-a dat

eficiență juridică legală concursului de infracțiuni

cu privire la inculpatul G.I., care a comis și altă infracțiune;

nu se justifica la judecata în apel aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., în

considerentele deciziei împrejurarea că inculpații au avut o

atitudine cooperantă pe parcursul procesului fiind privită ca având

caracter atenuant; or, această atitudine nu s-a manifestat deloc,

dimpotrivă a lipsit; nici circumstanțele atenuante judiciare

personale exemplificate în textul art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. nu

se justifică a fi reținută în favoarea inculpaților ( fapte

comise după liberări condiționate, pedepsele anterioare situate

între 3 ani și 6 luni - 7 ani închisoare, nu și-au atins scopul

preventiv, nu au constituit mijloc de reeducare, nu și-au atins scopul

preventiv, nu au constituit mijloc de reeducare, nicio stăruință

nu au depus inculpații pentru a înlătura rezultatul

infracțiunilor continuate ori pentru a repara pagubele, atitudinea și

comportamentul procesual a fost nesincer, au lansat zvonuri privind revocarea

arestului preventiv contra unor sume de bani, identificarea și

descoperirea lor necesitând ample cercetări penale în cauze disjunse sau

conexate, precum și interceptări autorizate de instanța competentă

).

Pedeapsa complementară

prevăzută de art. 64 lit. c) tezele II și III C. pen. nu s-a

aplicat inculpatului T.C., care s-a folosit de calitatea sa de asociat unic

și administrator al unei societăți comerciale,

desfășurând fapte de comerț și întocmind acte specifice.

Un al doilea motiv de recurs vizează

încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G.I.

și anume aceea că în mod corect ar fi trebuit reținută în

sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.

(1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu

art. 290 C. pen.

Al treilea motiv de recurs al parchetului

se referă la judecata în primă instanță și în apel

care a avut loc fără citarea legală a două părți

civile, respectiv SC D.D. SRL - Pitești și SC C.P.C. SRL -

București și care au lipsit, atât la judecata în fond (filele 233 –

235), cât și la judecarea apelurilor (filele 129 – 130), deși s-a

dispus a fi citate prin încheierile ambelor instanțe.

De altfel, în mod greșit ambele

instanțe nu au dispus măsura confiscării speciale

prevăzută de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., reținând în

considerente valoarea de titlu executoriu a declarației autentificate

notarial la 21 mai 2009, dată de un terț, fratele inculpatului G.I.

cu privire la paguba pretinsă de una din părțile civile. Chiar

în ipoteza existenței înscrisului notarial era necesară confiscarea

sumelor obținute de la martorul T.G. în mod fraudulos de către

inculpați, ce rezultă că a fost împărțită astfel:

L.M. și T.C. - câte 29.951,84 lei fiecare și G.I. - 27.451,84 lei.

În același mod au procedat ambele

instanțe și cu privire la anularea/desființarea actelor false cu

excepția filelor CEC, în sensul că trebuia precizat în dispozitivul

fiecărei hotărâri care anume înscrisuri au fost anulate, dacă

s-au anulat total ori parțial, având în vedere că operațiunea

comercială de vânzare din 1 septembrie 2008 a fost efectivă și reală, înregistrată ca atare în evidențele contabile

și documentele justificative ale firmei furnizoare. S-a probat cu

certitudine că falsitatea poartă numai asupra identității

și semnăturii primitorului mărfii (filele 98,99 și 100 -

dosar de urmărire penală nr. 58/P/2008, vol. 1).

În lipsa acestor mențiuni exprese

din dispozitivul hotărârilor, parchetul a apreciat că procedura

prevăzută de art. 445 C. proc. pen. nu poate fi executată ori

pusă în executare de judecătorul delegat.

În baza art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen. raportat la art. 385

9

pct. 14, 17 și 21 C.

proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești pronunțate de instanțele de fond și apel

și rejudecarea cauzei de către instanța competentă.

În declarația de recurs, inculpatul L.M.

a invocat în scris cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 14, 13, 17, 17

1

, 18

2

, 21, pct. 3

1

C.

proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. și art. 28 C. pen.

Recurentul intimat inculpat a

menționat că s-a declarat nevinovat de acuzațiile aduse de

organele de cercetare penală, faptele imputate i-au fost fabricate de

anchetatorii V. și B. de la IPJ Gorj și de domnul procuror D. din

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, că din materialul

probatori a reieșit că nu este vinovat de infracțiunea

prevăzută de art. 215 C. pen. De asemenea a mai arătat că

într-adevăr a intermediat vânzarea unor mărfuri comercializate de SC

E. SRL contra unor comisioane de vânzare în sumă de 300 lei, dar aceste

acțiuni nu fac obiectul infracțiunii prevăzută de art. 215 C.

pen. și nu știa că mărfurile provin din infracțiuni,

solicitând admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 272 a Curții de Apel Craiova și conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. să se dispună achitarea sa și punerea de îndată

în libertate.

La termenul de judecată de la 4

februarie 2010 s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea

legalității arestării preventive a inculpaților T.C., L.M.

și G.I., fiind consemnate concluziile părților, după

care,deliberând, Înalta Curte, în baza art. 300

2

cu referire la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat ca legală

și temeinică măsura arestării preventive a

inculpaților T.C., L.M. și G.I. pe care a menținut-o, onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100

lei s-a plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, iar termenul pentru

judecarea recursului a fost fixat la data de 18 martie 2010, așa cum

rezultă din încheierea de ședință de la acea dată,

aflată la filele 32-33 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii

menționate, Înalta Curte a făcut referire la sentința

penală nr. 158 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Gorj prin care au fost

condamnați inculpații, că mandatul de arestare preventivă a

fost emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. c) și f) C. proc. pen. pentru

ambii inculpați.

S-a reținut, în esență,

că prin folosirea de nume și calități mincinoase au indus

în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale de la

care au achiziționat mărfuri în valoare de peste 350.000 lei pentru

plata cărora inculpatul T.C. a emis file cec și bilete la ordin

fără acoperire bancară. Mărfurile au fost valorificate în

numerar, contravaloarea acestora fiind însușită de inculpați.

S-a mai precizat că sentința a

fost apelată de inculpați, cu indicarea deciziei și

soluției pronunțate în apel, precum și faptul că

această din ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de

către parchet și de inculpații T.C., L.M. și G.I.

Înalta Curte a apreciat că analizând

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, acestea s-au menținut și în prezent și au impus în

continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente

indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.

143 C. proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost

condamnați.

Potrivit art. 300

2

raportat la

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații

sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății,

inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc.

pen.

În speță, analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior

pronunțării hotărârii de condamnare în primă

instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a

constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148

lit. c) și f) C. proc. pen., respectiv există date că

pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, pedeapsa pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu

gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta

Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive față de inculpați, astfel

că, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a

acestora.

S-a constatat că măsura

arestării preventive este legală și temeinică și,

având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

a inculpaților T.C., L.M. și G.I. subzistă și că impun

privarea de libertate în continuare.

La termenul de judecată de la

18 martie 2010, inculpatul G.I. a solicitat amânarea judecării cauzei în

vederea angajării unui apărător, iar recurenții

intimați inculpați L.M. și T.C. au precizat personal că

sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din

oficiu, consemnându-se și poziția reprezentantului Ministerului

Public. De asemenea, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție

legalitatea luării și menținerii măsurii arestării

preventive față de inculpații T.C., L.M. și G.I., fiind

arătate concluziile părților, după care, deliberând, Înalta

Curte a amânat cauza la 29 aprilie 2010 unic termen, cu citarea

părților, ca în precedent și potrivit art. 300

2

cu

referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a

menținut ca legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpaților T.C., L.M. și G.I., așa cum

rezultă din încheierea de ședință de la acea dată,

aflată la filele 46-48 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii

menționate, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare

formulată de recurentul intimat inculpat G.I. în vederea angajării

unui apărător, dat fiind că s-a acordat un singur termen de

judecată și raportat la dispozițiile art. 6 și art. 171 C.

proc. pen. și art. 6 CEDO, pentru asigurarea unui drept complet la

apărare.

În ceea ce privește verificarea

legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive a inculpaților T.C., L.M. și G.I., instanța de recurs

a făcut referiri la sentința penală pronunțată de

prima instanță, la temeiurile măsurii arestării preventive

reținute în sarcina inculpaților, la situația de fapt arătată

în esență, la declararea căii de atac ordinare a apelului

împotriva hotărârii primei instanță, la soluția

pronunțată de instanța de apel, fiind menținută starea

de arest a inculpaților, la declararea căii ordinare de atac a

recursului de către parchet și inculpații T.C., L.M. și G.I.

Analizând temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a constatat

că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii

temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C.

proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost

condamnați.

Potrivit art. 300

2

raportat la

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații

sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății,

inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc.

pen.

În speță, analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior

pronunțării hotărârii