ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 2 iunie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpații: T.C.; G.I.; L.M., la pedeapsa principală de câte 11 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepselor principale. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33-34 C. pen.

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.I. în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, urmând ca acesta să execute 11 ani închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă complementară. S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus reținerea și arestul preventiv, pentru fiecare, începând cu data de 15 octombrie 2008 la zi și s-a menținut starea de arest față de aceștia. S-au anulat actele false, cu excepția filelor cec. Au fost obligați inculpații, în solidar, la 62.447,04 lei despăgubiri civile către SC C.P.C.

SRL București și la 65.552,54 lei către SC D.D. SRL Pitești. S-a admis cererea părții civile SC C.P.C. S.P.U.R.L. București privind instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților și în baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, mai puțin cele exceptate de lege, până la concurența sumei de 62.447,04 lei. S-a luat act că partea civilă O.A. și partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia au renunțat la despăgubirile civile solicitate. Au fost obligați inculpații la câte 8.300 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 300 lei pentru fiecare, onorariu avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Gorj.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 58/P/2008 din data de 18 decembrie 2008, cei trei inculpați - T.C., G.I. și L.M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. Cu privire la inculpatul G.I., instanța de fond a fost sesizată și pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzută și de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Urmărirea penală a fost începută în urma sesizărilor și plângerilor formulate de O.A.

- administratorul SC E.U.B. SRL Slobozia, la data de 17 septembrie 2008 și P.M. - reprezentanta SC D.D. SRL București, cu privire la prejudicierea acestor societăți și a SC C.P.C. SRL București, prin inducerea lor în eroare și folosirea de nume sau calități mincinoase, instrumente de plată fără acoperire bancară, de către administratorul SC E.I. SRL (T.C.) și alte persoane apropiate acestuia. Cercetând cauza, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații L.M. și T.C., zis T., s-au cunoscut din perioada în care se aflau în executarea de pedepse cu închisoarea în Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță Tg.Jiu, iar după liberare, primul inculpat s-a împrietenit și cu inculpatul G.I., deși acesta domiciliază în județul Galați.

Cei trei inculpați sunt recidiviști, primul termen al recidivei constituindu-l pedepse privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, excepție făcând inculpatul T.C., ce a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor. Bazându-se pe prietenia lui L.M., inculpatul T.C., în cursul lunilor iunie-iulie 2008, prin intermediul martorilor C.I. și F.G., l-a contactat pe martorul R.G. - fostul asociat administrator unic al SC E.I. SRL Țicleni, știind că acesta dorește să cesioneze părțile sociale ale societății sale.

În urma discuțiilor purtate cu cei trei, și luând cunoștință că societatea vizată nu este în interdicție bancară, că are activitate și un număr de înregistrare vechi, inculpatul a fost de acord să preia societatea, chiar în condițiile în care aceasta avea un debit la organele fiscale de circa 35.000 lei, sumă pe care însă a primit-o de la fostul asociat, care a suportat și cheltuielile legale de perfectarea actelor de înstrăinare a firmei. În aceeași perioadă, prin preluarea părților sociale ale SC E.I. SRL Negomir, același inculpat a devenit unic asociat și administrator al firmei și a înscris mențiunile necesare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj. De asemenea, a schimbat sediul social al societății în comuna Negomir, satul Orzu, jud. Gorj, la domiciliul său, deși nu a înregistrat activitate.

Pentru ca societatea să poată intra în raporturi comerciale, inculpatul T.C. a deschis cont bancar la Banca T., sucursala Gorj, la data de 07 iulie 2008, asociatul unic fiind singura persoană care avea specimen de semnătură în bancă și dreptul de a dispune de contul societății. Totodată, inculpatul a ridicat de la bancă, la data de 24 iulie 2008 file cec, seria BA 313 de la nr. 3357935, la nr. 3357937. Realizând că SC E.I. SRL Negomir îndeplinește condițiile pentru a funcționa legal (avea deschis cont bancar, asociatul unic depusese specimen de semnătură în bancă și a obținut instrumente de plată specifice ), T.C. l-a contactat pe inculpatul L.M., pentru a se întâlni. Acesta din urmă a fost de acord și, în prima fază, L.M.

i-a trimis suma de 500 lei pentru a se deplasa cu taxiul în Pitești, propunându-i să se întâlnească în zona apropiată stadionului din localitate. În municipiul Pitești, inculpatul L.M. l-a așteptat pe inculpatul T.C. și l-a condus la hotelul unde era cazat și inculpatul G.I., cu care i-a făcut cunoștință și despre care a susținut că-i datorează bani. Cu toate că din acel moment cei trei inculpați se cunoșteau, în perioada următoare, inculpatul G.I., fie în prezența inculpatului T.C., fie în prezența celuilalt, sau a ambilor și-a declinat identități false, respectiv aceea de T.I., frate al administratorului SC C.E.I. SRL Negomir sau de I.M., precum și calități mincinoase ( director de marketing al SC E.I.

SRL Negomir ). Totodată, inculpatul L.M., luând cunoștință de demersul anterior al lui T.C., i-a comunicat că în perioada următoare, împreună cu inculpatul G.I., vor achiziționa mărfuri de la mai multe societăți comerciale și vor lăsa pentru plată file cec, obținute pentru SC E.I. SRL Negomir și că pentru aceasta va fi necesară prezența sa, deoarece era administratorul firmei și avea drept de semnătură în bancă. Au mai hotărât ca, după valorificarea mărfurilor, să primească și el o parte din bani. Drept urmare, folosind un laptop propriu, în camera de hotel, inculpații L.M. și G.I. au contactat pe reprezentanții părților vătămate prin intermediul internet-ului sau a anunțurilor din cotidiene locale, pentru achiziționarea de bunuri și valorificarea lor.

a) Astfel, în jurul datei de 10 august 2008, inculpatul G.I., prezentându-se ca fiind „T.I.” și frate cu inculpatul T.C. - administratorul SC E.I. SRL Negomir, a purtat discuții telefonice cu O.A., administratorul SC E.U.B. SRL Slobozia (societate ce distribuia schelă metalică și materiale de construcții ), i-a solicitat închirierea unei suprafețe de 1700 de mp de schelă metalică, fixând cu acesta o întâlnire pentru a doua zi la restaurantul „La Nuci” din localitatea Afumați, situată în apropierea municipiului București. În ziua stabilită, O.A. s-a întâlnit în locul menționat cu inculpatul G.I., ce era însoțit de inculpatul T.C., G.I. avea asupra sa documentele în original ale societății comerciale SC E.I.

SRL Negomir și participa la discuții, susținând că el este cel care se ocupă în fapt de activitatea firmei și că are lucrări de construcții în municipiul București, pentru realizarea cărora are nevoie de schelă metalică, deoarece fratele său este mai puțin pregătit în acest domeniu. În finalul discuțiilor, G.I. a solicitat achiziționarea schelei și nu închirierea ei, întrucât, pentru o perioadă mai mare de timp, prețul de achiziție se apropia de totalul chiriei pe care urma să o achite în cazul folosinței îndelungate a schelei metalice. Tot atunci au stabilit ca în perioada următoare societatea reprezentată de inculpați să achite în contul SC E.U.B. SRL Slobozia, un avans de 3.500 Euro, iar într-un interval de șase luni, câte 3500 de Euro/lună, în ziua de 30 a fiecărei luni, iar diferența de 13.000 de Euro, să fie virată în a 7-a lună, cu ordin de plată, prețul schelei fiind de 40.292,39 Euro (echivalentul a aproximativ 150.000 lei ). În ziua de 13 august 2008, O.A.

s-a întâlnit din nou cu cei doi inculpați, ocazie cu care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în rate de 270 din 13 august 2008, ce a fost semnat de inculpatul T.C. și de partea vătămată, având stipulate condițiile prezentate mai sus. Personal, inculpatul T.C. a emis un bilet la ordin datat 13 august 2008, cu termen scadent la data de 09 februarie 2009, aferentă celei de-a șaptea rate din contract. Partea vătămată O.A. urma să uzeze de acest instrument de plată în situația în care inculpații nu au achitat a doua tranșă din contract. A doua zi, inculpații au plătit avansul de 3.500 de Euro, astfel că, după plata transportului în valoare de 2700 Euro, schela metalică a fost livrată direct din Italia, în municipiul Tg-Jiu, unde a și fost descărcată, potrivit comenzii de transport.

Până la data de 30 septembrie 2008, când urma să se achite prima rată din contract, inculpatul G.I., prezentându-se sub aceeași identitate și calități false, respectiv acea de „T.I.” - fratele administratorului T.C. l-a mai contactat pe O.A. și i-a propus acestuia achiziția unei macarale pe roți, urmând să se întâlnească și să discute despre această afacere. Schela metalică achiziționată de la SC E.U.D.K. SRL Slobozia a fost ridicată din Tg-Jiu și apoi valorificată în Rm-Vâlcea la SC T. SRL Rm-Vâlcea, administrată de martorul T.G., cu suma de 87.355,52 lei, aproximativ 60 % din valoarea de achiziție, negocierile fiind purtate de inculpații L.M. și T.C. Plata acestei mărfi s-a făcut în numerar, 5.000 lei, sumă care a fost împărțită între cei doi inculpați, în prezența cumpărătorului T.G., iar diferența cu ordin de plată, în contul SC E.I.

SRL Negomir. Și această sumă a fost împărțită între cei trei inculpați, fără a se alimenta contul bancar al societății administrată de inculpatul T.C. În acest mod cei trei inculpați au produs un prejudiciu de 132.452 lei SC E.U.B. SRL Slobozia, ce nu a fost recuperat în cursul urmăririi penale. b) În jurul datei de 15 august 2008, inculpatul G.I. a contactat telefonic pe martorele A.R. și P.M., reprezentantele SC D.D. SRL București, solicitând o colaborare cu societatea acestora. Drept urmare, inculpatul a fost invitat să se prezinte la magazinul situat în centrul municipiului Pitești, pentru negocieri. După câteva zile, la punctul de lucru al societății menționată, s-au deplasat inculpații G.I.

(care s-a prezentat ca fiind „I.M.” și director de marketing al SC E.I. SRL Negomir) și L.M., care a asistat la discuții, timp în care avea asupra sa toate actele societății, auzindu-l pe celălalt inculpat prezentându-se sub identitate falsă. Inculpatul G.I., în timpul discuțiilor a mai susținut că are de executat lucrări de construcții de anvergură într-un cartier din Pitești, iar SC E.I. SRL Negomir este dezvoltatorul proiectului și că dorește să achiziționeze materiale de finisaj interior de la SC D.D. SRL București, pentru vilele deja edificate. După câteva zile, respectiv la data de 27 august 2008, la sediul societății păgubite s-au prezentat cei doi inculpați (G.I. a susținut din nou că se numește „I.M.”), fiind însoțit și de T.C.

- administratorul societății beneficiare, care trebuia să semneze contractul și să emită fila cec pentru plată. A fost încheiat cu această ocazie, contractul nr. PT 418 din 27 august 2008 și protocolul de garanții nr. 125 din aceeași dată. Inculpatul T.C. a semnat și ștampilat personal fila cec seria BA nr. 313 03357935, lăsată cu titlu de garanție la contract. După aceasta, au fost preluate mostre de produse de către inculpați. În ziua de 01 septembrie 2008, inculpatul G.I. a revenit singur la magazin și a solicitat întocmirea facturilor și livrarea mărfii. Au fost întocmite facturile fiscale seria PTAF nr. 7007543 în valoare de 9652 lei; nr. 7007549, în valoare de 60344,55 lei și, respectiv nr. 7007550 în valoare de 30650 lei.

Cu ocazia facturării, inculpatul G.I. și-a declinat din nou numele de „I.M.”, susținând că are seria de buletin, apoi a semnat facturile fiscale indescifrabil, semnătură diferită însă de propria sa semnătură. Prin verificări, s-a stabilit că seria și nr. de buletin indicate de inculpat aparțin în realitate unei persoane, de sex feminin (a se vedea adresa 5069181 din 11 decembrie 2008 a C.N.A.B.D., Biroul județean Gorj), respectiv a lui S.N. din mun. București. Pentru plata mărfurilor ridicate, inculpatul G.I. a remis părții vătămate două bilete la ordin, deja semnate de inculpatul G.I., unul în sumă de 30.650 lei, scadent la 08 septembrie 2008, iar celălalt în sumă de 70.016,56 lei, scadent la 16 octombrie 2008. Fiind introduse la plată de societate furnizoare, cele două instrumente au fost refuzate de Banca T. din lipsă toată de disponibil.

Fiind introdusă la plată și fila cec lăsată garanție, a fost refuzată din același motiv, de banca plătitoare. Marfa livrată de SC D.D. SRL București, a fost depozitată pentru câteva zile de către inculpații L.M. și T.C. în depozitul aparținând SC T. SRL Rm-Vâlcea, administrată de martorul T.G., care a refuzat să o cumpere. În acest interval de timp inculpații l-au contactat pe martorul C.I., căruia i-au propus să cumpere gresia și faianța. Acesta a achiziționat marfa, conform susținerilor sale, în numele unei persoane din mun. Deva, cu suma de 28.000 lei, sumă pe care martorul a împărțit-o inculpaților L.M. și T.C., fără ca aceștia să alimenteze contul SC E.I. SRL Negomir, alimentare necesară onorării la plată a instrumentelor bancare emise și fără să utilizeze materialele la lucrările de construcții „de anvergură”, așa cum aceștia creaseră convingerea reprezentanților societății de unde achiziționaseră produsele respective.

În modalitatea descrisă, inculpații au produs un prejudiciu de 65.552,53 lei SC D.D. SRL București, pagubă ce nu a fost recuperată în cursul cercetărilor, fapte pentru care societatea a solicita luarea măsurilor legale pentru reîntregirea patrimoniului său. c) În jurul datei de 18 august 2008, inculpatul G.I. a contactat telefonic pe numita B.P.E., reprezentanta SC C.P.C. S S.R.L. București, prezentându-se drept T.C. și administrator al SC E.I. SRL Negomir și a solicitat o ofertă de preț pentru achiziționare de plasă fibră de sticlă. Martora a înaintat oferta solicitată, după care inculpatul T.C. a trimis prin fax comanda nr. 67 din 21 august 2008, prin care solicita livrarea de țesături din fibră de sticlă de diferite mărimi, cu specificația că plata urma să se facă cu fila cec scadentă la 30 de zile.

În baza acestei comenzi, B.P.E. a facturat sortimentele comandate cu factura fiscală nr. 6001125 din 21 august 2008, în valoare de 62.447,04 lei. Marfa a fost expediată prin intermediul martorului C.F., conducător auto, inițial spre mun. Pitești, iar apoi spre Rm. Vâlcea, așa cum i s-a cerut telefonic de inculpatul G.I. După aproximativ o oră de așteptare, în mun. Rm-Vâlcea, martorul a fost direcționat, tot telefonic, spre mun. Timișoara, unde a fost așteptat de martora F.F., prietena inculpatului L.M. În zilele următoare, produsele au fost valorificate de aceasta în mun. Timișoara, la rugămintea lui L.M., iar banii obținuți au fost împărțiți între inculpați. Fila de cec emisă de inculpatul T.C.

( seria B 313 nr. 03357937 ) ca instrument de plată, scadentă la 06 octombrie 2008, a fost refuzată de banca plătitoare din lipsă totală de disponibil. În acest mod a fost produs un prejudiciu de 62.447,08 lei S.C C.P.C.S.R.L. București, ce nu a fost recuperat de inculpați în timpul urmăririi penale. A mai stabilit instanța de fond că, în jurul datei de 22 august 2008, inculpatul G.I. s-a întâlnit din nou cu partea vătămată O.A. (care avea convingerea că persoana cu care discută este T.I., fratele administratorului T.C. de la SC E.I. SRL Negomir ) și i-a solicitat acestuia un împrumut pentru 4-5 zile de 70.000 lei, echivalentul a 20.000 Euro, motivând să suma îi este necesară pentru achiziționarea unui teren în municipiul București, la un preț avantajos.

Inițial, partea vătămată a refuzat acordarea împrumutului, însă la insistențele inculpatului G.I. (care i-a arătat mai multe proiecte și schițe), i-a înmânat acestuia sume de 70.000 lei. Zilele următoare, inculpatul G.I. l-a sunt pe O.A. și i-a comunicat că a rezolvat problema cu terenul și că peste 4 zile va restitui împrumutul. Cu o zi înainte de data scadentă, inculpatul a invocat alte motive, iar ulterior, nici nu a mai răspuns la telefon și nici nu a mai restituit suma împrumutată. Pentru infracțiunea reclamată de O.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului. Părțile civile SC D.D. SRL București, SC C.P.C. SRL București și SC E.U.B. SRL slobozia au formulat cereri de constituire ca părți civile cu sumele prejudiciate de către cei 3 inculpați.

SC D.P.C. SRL București s-a constituit parte civilă cu suma de 62.447,04 lei, solicitând și instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților. SC E.U.B. SRL Slobozia s-a constituit parte civilă cu suma de 36.792,39 EURO, reprezentând daune materiale, iar O.A. cu suma de 20.000 EURO. SC D.D. SRL București s-a constituit parte civilă cu suma de 65.552,54 lei. Starea de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, participația și vinovăția inculpaților au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile părții vătămate O.A., cele ale martorilor T.G., P.M., C.I., D.V.D., F.F., C.F., R.G., F.G., acestea coroborate cu declarațiile inculpaților, cât și cu celelalte acte de la dosarul cauzei.

În drept, prima instanță a stabilit că faptele celor trei inculpați, de inducere în eroare a reprezentanților firmelor mai sus menționate, la încheierea de contracte sau la facturarea de mărfuri, prin folosirea de nume sau calități mincinoase, împrejurări neadevărate ori instrumente de plată fără a avea disponibil în contul SC E.I. SRL Negomir, urmate de producerea de pagube ce totalizează suma de 260.451,57 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicațiune art. 41-42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., actele de înșelăciune fiind realizate în baza unei rezoluțiuni unice delictuoase.

Totodată, a mai stabilit că fapta inculpatului G.I., de a semna cu un alt nume (I.M.) facturile fiscale seria PTAF nr. 7007543, 7007549 și 7007550 emise de SC D.D. SRL București, la rubrica „semnătura de primire” și indicarea de date inexacte ale actului de identitate (ce aparținea unei persoane de sex feminin), ce au fost inserate în documentele de livrare întocmite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen., cu aplicațiunea art. 41-42 C. pen. și aplicațiunea art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor principale ce s-au aplicat inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și mijloacele de săvârșire, întinderea prejudiciilor ce nu au fost recuperate, cât și atitudinea oscilantă a inculpaților, ca, de altfel și antecedentele penale ale acestora, fiecare fiind condamnat anterior (doi dintre ei pentru fapte de același gen), cu privire la aceștia fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. A apreciat prima instanță că scopul educativ și preventiv al pedepselor va fi realizat prin aplicarea unei pedepse de câte 11 ani închisoare pentru fiecare, pentru infracțiunile de înșelăciune, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., săvârșită de inculpatul G.I., s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare, această infracțiune fiind concurentă ce cea de înșelăciune.

S-au anulat actele false, cu excepția cecurilor fără acoperire emise, întrucât acestea nu au fost falsificate. Rezolvând latura civilă, inculpații au fost obligați în solidar la 62.447,04 lei despăgubiri civile către SC C.P.C.SRL București și la 65.552,54 lei către SC D.D. SRL București, reprezentând contravaloarea bunurilor livrate societății inculpaților și neachitate de către aceștia, așa cum a rezultat din actele existente la dosarul cauzei. S-a admis cererea părții civile SC C.P.C.SRL București privind instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților și în baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. și s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, mai puțin cele exceptate de lege până la concurența sumei de 62.447,04 lei.

Partea civilă O.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 Euro, solicitând obligarea celor 3 inculpați la aceste despăgubiri, deși pentru infracțiunea de înșelăciune reclamată de acesta, cu referire la un prejudiciu de 70.000 lei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului G.I., fapta comisă antrenând răspunderea civilă a dobânditorului. În ședința publică din 21 mai 2009, în fața instanței de fond, O.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a declarat că înțelege să renunțe la pretențiile civile formulate, întrucât fratele inculpatului G.I. s-a obligat printr-o declarație notarială să-i plătească suma de 20.000 Euro. Așa fiind s-a luat act că partea civilă O.A. a renunțat la despăgubirile civile solicitate.

De asemenea, SC E.U.B. SRL Slobozia, prin administrator O.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că renunță la pretențiile civile, deoarece fratele inculpatului G.I. s-a obligat, prin declarația notarială, să plătească suma de 36.800 Euro, reprezentând prejudiciul adus societății, sumă cu care, de altfel, s-a constituit parte civilă în cauza de față, depunând totodată concluzii scrise prin avocat angajat H.F., concluzii din cuprinsul cărora a rezultat că administratorul firmei a înțeles să renunțe la acțiunea civilă alăturată acțiunii penale ca urmare a soluționării pe cale amiabilă a laturii civile, solicitând a se lua act de renunțare. În atare situație, având în vedere că acțiunea civilă este guvernată de regulile procedurii civile, chiar dacă ea este alăturată acțiunii penale, instanța de fond a luat act că SC E.U.B.

SRL Slobozia a renunțat la despăgubirile civile solicitate. Aceeași instanță a considerat că nu se impune confiscare acestei sume, deoarece respectiva sumă a făcut obiectul negocierii ce a determinat, conform principiului disponibilității, renunțarea în cauzele civile la despăgubiri civile cauzate ca urmare a faptelor infracționale. În aceste condiții, s-a apreciat că o eventuală confiscare ar determina o dublă plată în sarcina aceluiași inculpat. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpații T.C., G.I., L.M., cât și părțile civile O.A. și SC E.U.B. SRL Slobozia. Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, sintetizate astfel: 1. Că, în mod greșit, prima instanță a luat act de renunțarea la despăgubiri civile de către părțile civile O.A.

și SC E.U.B. SRL Slobozia, în cauză impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., text de lege în baza căruia trebuiau confiscate sumele cu care aceste două părți s-au constituit părți civile, câtă vreme ele … nu au fost restituite și în măsura în care nu au servit la despăgubirea acestora. În esență, s-a susținut că în cauză nu operează principiul disponibilității, ce guvernează acțiunea civilă în procesul penal, iar că declarația notarială depusă la dosar, referitoare, atât la partea civilă O.A., cât și referitoare la partea civilă SC E.U.B.

SRL Slobozia, nu demonstrează că s-a recuperat prejudiciul, aceasta constituind doar un angajament din partea unei terțe persoane de a achita în viitor o anumită sumă de bani, putând reprezenta o …liberalitate ce urmează a fi făcută inculpatului și nu un mod de stingere a pagubei; 2. Că, pedepsele principale aplicate fiecărui inculpat sunt greșit individualizate, iar că, în privința inculpatului G.I., nu s-a dat eficiență juridică concursului de infracțiuni, în planul stabilirii pedepsei rezultante; 3. Că, în mod greșit, prima instanță nu a precizat actele false ce s-au anulat, neregularitate cu consecințe în planul executării hotărârii. Inculpații T.C.

și L.M., atât în motivele scrise depuse la dosar, cât și prin cele susținute de apărători, au invocat, într-o primă teză, greșita lor condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., susținându-se, în esență, că faptele au natură comercială, într-o a doua teză, că infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații, au primit o greșită încadrare juridică, sens în care s-a solicitat schimbarea încadrării în trei infracțiuni concurente prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., iar, într-o ultimă teză, să se aprecieze că pedepsele principale aplicate celor doi inculpați sunt greșit individualizate, impunându-se redozarea acestora, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 raportat la art. 76 C. pen.

Inculpatul G.I. a criticat în scris soluția, susținând prin apărător, că încadrarea juridică dată faptelor sale, este greșită, impunându-se schimbarea acesteia din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen. și de art. 290 C. pen., în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. În esență, s-a susținut că în raport cu partea civilă SC C.P.C.SRL București, nu a avut nicio activitate materială, fapt recunoscut de coinculpatul T.C., acesta din urmă fiind cel care a întocmit, atât comanda, cât și factura pe care le-a semnat și ștampilat, acte trimise prin martorul C.F., firmei păgubite, de la care s-a ridicat marfa, transportată, în final, la Timișoara, unde a fost vândută de prietena inculpatului L.M.

Totodată, s-a apreciat că greșit s-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., iar că pedepsele ce i-au fost aplicate au fost greșit stabilite, fiind prea aspre, impunându-se redozarea acestora sub minimul speciale prevăzut de lege, urmare a reținerii de circumstanțe personale atenuante, prevăzute de art. 74 raportat la art. 76 C. pen. Partea civilă O.A., în apelul declarat, nu a invocat și motivele ce justifică desființarea soluției. SC E.U.B. SRL Slobozia, de asemenea, în apelul său, nu a arătat eventuale critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, iar, la data de 11 noiembrie 2009, prin cererea scrisă depusă la dosar a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat.

Prin decizia penală nr. 272 de la 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16525/95/2008 au fost admise apelurile declarate de inculpații T.C., L.M. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 158 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 16525/95/2008. A fost desființată sentința doar cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor principale. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. Făcând aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., raportat la art. 80 C. pen.: - s-au redus pedepsele principale aplicate celor trei inculpați, pentru art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41, art. 42 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., la câte 7 ani închisoare; - s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I., pentru art. 290 C. pen., cu art. 41, art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la două luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au recontopit pedepsele astfel reduse, aplicate inculpatului G.I., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă O.A. S-a luat act de retragerea apelului de către partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia. S-a dedus, în continuare, detenția preventivă executată de inculpați, începând cu 2 iunie 2009, la zi, menținând starea de arest față de aceștia.

Au fost obligate părțile civile SC E.U.B. Slobozia și O.A., la câte 40 lei cheltuieli judiciare. Onorariile de avocat, în sumă de câte 300 lei, vizând apărarea inculpaților T.C. și L.M. s-au plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a decide astfel, verificând actele și lucrările dosarului, curte de apel a constatat că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat, a reținut în cauză o situație de fapt exactă, încadrând judicios activitatea infracțională a celor trei inculpați, aceștia săvârșind în baza aceleiași rezoluțiuni delictuoase, infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen. Infracțiunea continuată este reglementată în partea generală a Codului penal [titlul II, capitolul V, art. 41 alin. (2)], ea fiind o formă a unității legale de infracțiune pe care, cu rare excepții, o pot îmbrăca toate infracțiunile prevăzute în partea specială a codului, cât și în legile speciale. Pentru existența unității de rezoluție, ca element definitoriu al infracțiunii continuate, nu este necesar ca reprezentarea activității infracționale ce urmează a fi desfășurată ulterior, să implice o imagine exactă a acțiunilor sau inacțiunilor și a condițiilor în care ele vor fi săvârșite, fiind suficientă și prevederea în linii generale a activității infracționale și a rezultatelor sale, o cunoaștere generică a condițiilor în care acțiunile sau inacțiunile ulterioare au fost comise.

Astfel, în legătură cu susținerile subsidiare făcute de inculpați, în sensul că, în orice caz, în sarcina lor nu trebuia reținută o infracțiune continuată de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., ci un concurs de infracțiuni, este de observat că pentru existența infracțiunii unice continuate este necesar ca acțiunile sau inacțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni să fi fost comise în realizarea aceleiași rezoluții sau, cu alte cuvinte, ca inculpații să-și fi reprezentat activitatea infracțională pe care urmau să o desfășoare, în ansamblul său.

În speța examinată, este de observat că inculpații, la datele de 10 august 2008, 15 august 2008 și 18 august 2008, deci, la intervale de timp foarte scurte, în modalități identice și având ca obiect material bunuri, au indus în eroare pe reprezentanții societăților păgubite, cu ocazia încheierii de contracte comerciale, folosind nume sau calități mincinoase, împrejurări neadevărate ori instrumente de plată ce nu reflectau disponibile bancar, producând astfel prejudicii care, totalizate, depășesc 2.000.000.000 lei. Împrejurarea că intervalul de timp dintre cele trei acțiuni este mai lung (de câteva zile), nu este de natură a duce la concluzia că inculpații au renunțat la un moment dat la realizarea hotărârii luată inițial, nu afectează caracterul continuat al infracțiunii și nu justifică scindarea activității infracționale în mai multe infracțiuni de înșelăciune autonome, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

săvârșite în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. De asemenea, demonstrată de probatoriu este și infracțiunea continuată prevăzută de art. 290 C. pen. reținută în concurs, imputată inculpatului G.I., acesta, sub un alt nume „I.M.”, semnând facturile fiscale seria PTAF nr. 7007543, 7007549 și 7007550, emise de partea civilă D.D. SRL București, la rubrica „semnătura de primire”, cu indicarea de date inexacte ale actului de identitate, date înserate în documentele de livrare mai sus arătate. Însă, stabilind față de inculpați pedepsele de câte 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), ( 2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen.

[ și de 1 an închisoare pentru art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., numai față de inculpatul G.I.], instanța de fond a făcut o greșită individualizare. Este adevărat că fiecare dintre inculpați este recidivist, potrivit art. 37 lit. b) C. pen., dar de la dosarul cauzei se desprinde împrejurarea că aceștia, în pofida unor atitudini și apărări ce vizau estomparea stabilirii tuturor elementelor de fapt ale cauzei, au avut pe parcursul procesului, atât în faza urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, o atitudine cooperantă, împrejurare căreia, curtea de apel i-a atribuit un caracter atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., de reducere a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, cum astfel s-a văzut în dispozitiv.

Așadar, doar sub acest aspect de netemeinicie, au fost apreciate ca fondate, apelurile declarate de inculpați, iar după admiterea lor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost desființată soluția. Referitor la criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, curtea de apel a stabilit că acestea nu pot fi primite. În sensul art. 14 C. proc. pen. acțiunea civilă formulată în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, ea poate fi alăturată acțiunii penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. Prin urmare, chiar dacă acțiunea civilă în cadrul procesului penal este dependentă de acțiunea penală, al cărei accesoriu este, ea își păstrează totuși natura juridică civilă și se soluționează, în ce privește răspunderea civilă, după normele dreptului civil.

Or, materia dreptului civilă este guvernată de principiul disponibilității, iar în aplicarea acestei reguli, corect a procedat prima instanță atunci când a luat act de faptul că părțile civile O.A. și SC E.U.B. SRL Slobozia, au renunțat la despăgubirile solicitate, în considerarea unei declarații autentificate notarial (sub nr. 80 din 21 mai 2009, aflată la fila 254 dosar de fond), înscris ce constituie - titlu executoriu, prin care fratele inculpatului G.I. s-a obligat să plătească sumele cu care cele două părți s-au constituit părți civile. Prin urmare, nu se justifică dispoziția confiscării speciale a acestor sume, potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., altfel s-ar ajunge la o dublă plată de către același inculpat.

Aspectul de netemeinicie vizând stabilirea pedepselor, invocat în apelul parchetului nu a mai fost reluat, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, în apelurile celor trei inculpați se justifică redozarea sancțiunilor. De asemenea nu a putut fi primită nici critica de nelegalitate invocată în apelul parchetului, aceea vizând neprecizarea actelor false, cu privire la care instanța a dispus anularea, motivul, în sine, nefiind suficient pentru desființarea hotărârii atacate. Într-adevăr, potrivit alin. (3) de sub art. 14 C. proc. pen., repararea pagubei se face și prin desființarea totală ori parțială a înscrisurilor falsificate, în cauza de față, fiind vorba de facturile fiscale seria PTAF nr. 7007543, 7007549 și 7007550 emise de partea civilă D.D.

SRL București, semnate de inculpatul G.I. și care cuprind date nereale vizând identitatea acestuia. Așadar, motivarea făcută mai sus a fost de natură să suplinească dispoziția insuficientă a instanței de fond, cu privire la desființarea actelor false întocmite de inculpatul respectiv. Întrucât la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, nu s-au desprins alte motive de nelegalitate ori netemeinicie, apelul declarat de parchet a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Nefondat este și apelul declarat de partea civilă O.A., acesta fiind respins, ca atare, întrucât nu a fost susținut sub niciun aspect de nelegalitate ori netemeinicie. Potrivit art. 369 C. proc.

pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de către partea civilă SC E.U.B. SRL Slobozia. Potrivit art. 381 C. proc. pen., în continuare, s-a dedus detenția preventivă executată de cei trei inculpați, începând cu 2 iunie 2009 la zi, menținându-se starea de arest față de aceștia, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii justifică privarea lor de libertate. Văzând și art. 191, art. 192 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe motive și inculpatul L.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru mai multe motive, precum și inculpații G.I., T.C., aceștia din urmă fără a arăta în scris motivele de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub trei motive de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, pct. 17 și pct. 21 C. proc. pen. Astfel, un prim motiv de recurs a fost cel referitor la pedepsele aplicate inculpaților, în sensul că au fost greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

S-a arătat că în ceea ce privește individualizarea pedepselor principale aplicate celor trei inculpați recidiviști pentru infracțiunea continuată de înșelăciune (câte 11 ani închisoare - la fond, situate către limita minimă specială, reduse sub acest minim în apelul lor, la câte 7 ani închisoare) nu s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei și de starea de recidivă postexecutorie a celor trei inculpați; nu s-a dat eficiență juridică legală concursului de infracțiuni cu privire la inculpatul G.I., care a comis și altă infracțiune; nu se justifica la judecata în apel aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., în considerentele deciziei împrejurarea că inculpații au avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului fiind privită ca având caracter atenuant; or, această atitudine nu s-a manifestat deloc, dimpotrivă a lipsit; nici circumstanțele atenuante judiciare personale exemplificate în textul art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.

nu se justifică a fi reținută în favoarea inculpaților ( fapte comise după liberări condiționate, pedepsele anterioare situate între 3 ani și 6 luni - 7 ani închisoare, nu și-au atins scopul preventiv, nu au constituit mijloc de reeducare, nu și-au atins scopul preventiv, nu au constituit mijloc de reeducare, nicio stăruință nu au depus inculpații pentru a înlătura rezultatul infracțiunilor continuate ori pentru a repara pagubele, atitudinea și comportamentul procesual a fost nesincer, au lansat zvonuri privind revocarea arestului preventiv contra unor sume de bani, identificarea și descoperirea lor necesitând ample cercetări penale în cauze disjunse sau conexate, precum și interceptări autorizate de instanța competentă ). Pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) tezele II și III C. pen.

nu s-a aplicat inculpatului T.C., care s-a folosit de calitatea sa de asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, desfășurând fapte de comerț și întocmind acte specifice. Un al doilea motiv de recurs vizează încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G.I. și anume aceea că în mod corect ar fi trebuit reținută în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu art. 290 C. pen. Al treilea motiv de recurs al parchetului se referă la judecata în primă instanță și în apel care a avut loc fără citarea legală a două părți civile, respectiv SC D.D. SRL - Pitești și SC C.P.C. SRL - București și care au lipsit, atât la judecata în fond (filele 233 – 235), cât și la judecarea apelurilor (filele 129 – 130), deși s-a dispus a fi citate prin încheierile ambelor instanțe.

De altfel, în mod greșit ambele instanțe nu au dispus măsura confiscării speciale prevăzută de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., reținând în considerente valoarea de titlu executoriu a declarației autentificate notarial la 21 mai 2009, dată de un terț, fratele inculpatului G.I. cu privire la paguba pretinsă de una din părțile civile. Chiar în ipoteza existenței înscrisului notarial era necesară confiscarea sumelor obținute de la martorul T.G. în mod fraudulos de către inculpați, ce rezultă că a fost împărțită astfel: L.M. și T.C. - câte 29.951,84 lei fiecare și G.I. - 27.451,84 lei.

În același mod au procedat ambele instanțe și cu privire la anularea/desființarea actelor false cu excepția filelor CEC, în sensul că trebuia precizat în dispozitivul fiecărei hotărâri care anume înscrisuri au fost anulate, dacă s-au anulat total ori parțial, având în vedere că operațiunea comercială de vânzare din 1 septembrie 2008 a fost efectivă și reală, înregistrată ca atare în evidențele contabile și documentele justificative ale firmei furnizoare. S-a probat cu certitudine că falsitatea poartă numai asupra identității și semnăturii primitorului mărfii (filele 98,99 și 100 - dosar de urmărire penală nr. 58/P/2008, vol. 1). În lipsa acestor mențiuni exprese din dispozitivul hotărârilor, parchetul a apreciat că procedura prevăzută de art. 445 C. proc.

pen. nu poate fi executată ori pusă în executare de judecătorul delegat. În baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 385 9 pct. 14, 17 și 21 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond și apel și rejudecarea cauzei de către instanța competentă. În declarația de recurs, inculpatul L.M. a invocat în scris cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 14, 13, 17, 17 1 , 18 2 , 21, pct. 3 1 C. proc. pen. raportat la art. 18 1 C. pen. și art. 28 C. pen. Recurentul intimat inculpat a menționat că s-a declarat nevinovat de acuzațiile aduse de organele de cercetare penală, faptele imputate i-au fost fabricate de anchetatorii V. și B. de la IPJ Gorj și de domnul procuror D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, că din materialul probatori a reieșit că nu este vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.

De asemenea a mai arătat că într-adevăr a intermediat vânzarea unor mărfuri comercializate de SC E. SRL contra unor comisioane de vânzare în sumă de 300 lei, dar aceste acțiuni nu fac obiectul infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. și nu știa că mărfurile provin din infracțiuni, solicitând admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 272 a Curții de Apel Craiova și conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa și punerea de îndată în libertate. La termenul de judecată de la 4 februarie 2010 s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității arestării preventive a inculpaților T.C., L.M. și G.I., fiind consemnate concluziile părților, după care,deliberând, Înalta Curte, în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților T.C., L.M. și G.I. pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei s-a plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, iar termenul pentru judecarea recursului a fost fixat la data de 18 martie 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la filele 32-33 dosarul Înaltei Curți. În considerentele încheierii menționate, Înalta Curte a făcut referire la sentința penală nr. 158 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Gorj prin care au fost condamnați inculpații, că mandatul de arestare preventivă a fost emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. c) și f) C. proc.

pen. pentru ambii inculpați. S-a reținut, în esență, că prin folosirea de nume și calități mincinoase au indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale de la care au achiziționat mărfuri în valoare de peste 350.000 lei pentru plata cărora inculpatul T.C. a emis file cec și bilete la ordin fără acoperire bancară. Mărfurile au fost valorificate în numerar, contravaloarea acestora fiind însușită de inculpați. S-a mai precizat că sentința a fost apelată de inculpați, cu indicarea deciziei și soluției pronunțate în apel, precum și faptul că această din ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către parchet și de inculpații T.C., L.M. și G.I. Înalta Curte a apreciat că analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, acestea s-au menținut și în prezent și au impus în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b alin. (2) sau (3) C. proc. pen. În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi. Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. c) și f) C. proc.

pen., respectiv există date că pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate. În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, astfel că, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a acestora. S-a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților T.C., L.M.

și G.I. subzistă și că impun privarea de libertate în continuare. La termenul de judecată de la 18 martie 2010, inculpatul G.I. a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, iar recurenții intimați inculpați L.M. și T.C. au precizat personal că sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din oficiu, consemnându-se și poziția reprezentantului Ministerului Public. De asemenea, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție legalitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpații T.C., L.M. și G.I., fiind arătate concluziile părților, după care, deliberând, Înalta Curte a amânat cauza la 29 aprilie 2010 unic termen, cu citarea părților, ca în precedent și potrivit art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților T.C., L.M. și G.I., așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la filele 46-48 dosarul Înaltei Curți. În considerentele încheierii menționate, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul intimat inculpat G.I. în vederea angajării unui apărător, dat fiind că s-a acordat un singur termen de judecată și raportat la dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen. și art. 6 CEDO, pentru asigurarea unui drept complet la apărare. În ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților T.C., L.M.

și G.I., instanța de recurs a făcut referiri la sentința penală pronunțată de prima instanță, la temeiurile măsurii arestării preventive reținute în sarcina inculpaților, la situația de fapt arătată în esență, la declararea căii de atac ordinare a apelului împotriva hotărârii primei instanță, la soluția pronunțată de instanța de apel, fiind menținută starea de arest a inculpaților, la declararea căii ordinare de atac a recursului de către parchet și inculpații T.C., L.M. și G.I. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a constatat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b alin. (2) sau (3) C. proc. pen. În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii