ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3852/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 414 din 3 iulie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G.V. (fiul lui V. și O.) la 4 ani închisoare. În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare. În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.M. (fiul lui G. și I.) la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe inculpat la 6 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute 7 ani închisoare. A aplicat celor doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedepsele aplicate reținerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpați. Au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată T.A.M., în solidar și cu partea responsabilă civilmente B.V., B.O.

și C.I., toți din comuna Țânțăreni, jud. Gorj și la 1.000 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte vătămată. A luat act că partea vătămată nu solicită despăgubiri materiale. Au fost obligați inculpații la câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că în seara de 8 aprilie 2007, orele 21,00, inculpatul B.G.V. împreună cu N.S.M. au mers la domiciliul părții vătămate T.A.M. pe care au găsit-o în stradă, în fața locuinței și prin violențe fizice au determinat-o să urce pe motoscuterul cu care circulau și au dus-o în locuința aparținând numitului P.S.I. unde partea vătămată a fost violată.

Mai reține instanța că inculpatul minor B.G.V. a recunoscut împrejurarea că a dus-o pe partea vătămată în locuința lui P.S.I. unde a întreținut raport sexual cu aceasta dar având acordul ei. Din declarațiile aceluiași inculpat instanța mai reține că în jurul orelor 1,30 a întâlnit-o din nou pe partea vătămată care era împreună cu inculpatul C.D.M. și la insistențele numitului P.S.I. toți 4 au mers la locuința celui din urmă, care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată în timp ce inculpații minori filmau cu telefoanele mobile. Referitor la inculpatul C.D.M. instanța reține, din declarațiile lui, faptul de a fi mers la locuința lui P.S.I. chemat de martorul N.S.M. și a găsit-o pe partea vătămată, unde cu acceptul ei a întreținut raport sexual.

Declarațiile acestui inculpat confirmă că scena relațiilor sexuale, prin constrângere, dintre minoră și P.S.D. a fost filmată cu telefoanele mobile. Invocând probele administrate în cauză instanța fondului motivează că inculpații minori B.G.V. și C.D.M. au exercitat violențe asupra părții vătămate, determinând-o să întrețină cu ei raport sexual, primul amenințând-o că-i taie hainele și lovind-o cu palmele peste față, al doilea amenințând-o cu moartea și lovind-o pe partea vătămată. A mai reținut instanța fondului că partea vătămată era minoră și nu împlinise vârsta de 15 ani. La individualizarea pedepselor instanța fondului a motivat că aceștia sunt minori dar și faptul că au comis fapte prin violență, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra.

Prin Decizia penală nr. 85 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații B.G.V. și C.D.M. împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o sub aspectul laturii penale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.G.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații B.G.V. și C.D.M. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare. A interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A dedus din pedepsele aplicate reținerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpați. În baza art. 110 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților, sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanță.

Pe durata termenului de încercare inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. A atras atenția asupra disp. art. 110 1 alin. (3) C. pen.

A luat act de retragerea apelului părții vătămate T.A.M. prin reprezentantul legal T.V. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pe apelanta parte vătămată T.A.M. prin reprezentantul legal T.V. la 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt: La 8 aprilie 2007, în jurul orelor 21,00, inculpatul minor B.G.V. însoțit de martorul N.S.M. s-au deplasat la locuința părții vătămate care a consimțit să-i însoțească la locuința lui P.S.I., unde inculpatul B.G.V. a întreținut raporturi sexuale cu minora cu acordul acesteia. Instanța apelului reține că din probe a rezultat că între partea vătămată și inculpatul minor exista o relație de prietenie, iar anterior mai întreținuseră raporturi sexuale, împrejurare ce rezultă atât din declarațiile inculpatului și martorului N.S.

dar și din declarațiile părții vătămate. Instanța de apel mai reține că în timp ce inculpatul B.G.V. și martorul N.S. au plecat împreună partea vătămată s-a deplasat cu inculpatul C.D.M. la locuința acestuia unde, de comun acord, au întreținut relații sexuale. Împrejurarea că nici de această dată partea vătămată n-ar fi fost constrânsă este dovedită, potrivit motivării instanței apelului, de declarațiile părții vătămate și ale inculpatului minor. Referitor la relația sexuală între partea vătămată și P.S.I. instanța apelului reține că în timp ce minorul C.M. o conducea pe partea vătămată la domiciliul ei, în jurul orelor 1,00, cei doi l-au întâlnit pe P.S.I. în dreptul locuinței sale. P.S.I. era împreună cu inculpatul B.G.V.

Primul a luat-o pe partea vătămată de gât și a intrat cu ea în locuință unde i-a invitat și pe inculpații minori B.G.V. și C.M. Acolo, P.S.I. a întreținut acte sexuale cu partea vătămată, timp în care, la solicitarea lui, minorii au filmat cu telefoanele mobile. Această din urmă situație a fost constatată de instanță prin vizionarea imaginilor filmate cu cele 2 telefoane și stocate pe CD. Referitor la aceasta instanța remarcă faptul că inculpatul C.M. nu apare pe imagini, auzindu-se doar vocea acestuia când solicită ca partea vătămată să fie lăsată în pace. Față de situația de fapt reținută Curtea de apel a apreciat, referitor la evenimentele desfășurate la locuința numitului P.S.I., după orele 1,00, că faptele inculpaților B.G.V.

și C.D.M. de a filma cu telefoanele mobile în timp ce P.S.I. întreținea raport sexual cu partea vătămată T.A.M., fără ca inculpații să ajute ori să înlesnească în vreun fel activitatea numitului P.S.I. nu întrunesc elementele conținutului constitutiv al infracțiunilor de viol, respectiv complicitate la această infracțiune, prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. Prin urmare, Curtea a dispus achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpaților minori pentru aceste infracțiuni. În legătură cu faptele inculpaților minori B.G.V. și C.D.M. care, cu consimțământul victimei, în data de 8 aprilie 2007 au întreținut raporturi sexuale cu minora T.A.M.

ce nu împlinise vârsta de 15 ani, Curtea de apel a reținut că acestea constituie infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. Referitor la pedepsele aplicate instanța apelului a făcut referiri la criteriile de individualizare prevăzute de lege, gradul de pericol social, împrejurările în care s-au comis faptele, mediul social din care provin inculpații, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care solicită casarea deciziei pentru motivele prev. de art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 C. proc.

pen. Astfel se motivează că în mod greșit au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. i s-a dat o greșită încadrare juridică, pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate și greșit s-a luat act de declarația părții vătămate minore T.A.M. de retragere a apelului. Referitor la achitare în recurs se motivează că inculpații recunosc faptul de a fi avut raport sexual cu partea vătămată, că există martori ce confirmă că partea vătămată a încercat să fugă, aceasta neconsimțind să aibă raporturi sexuale cu inculpații și că instanța de apel reține numai percepția formată în urma vizionării imaginilor stocate pe CD și filmate cu telefoanele mobile.

În ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii de viol comisă de inculpatul C.D.M. recursul procurorului apreciază că acesta a comis fapta în calitate de autor și că greșeala putea fi îndreptată în apelul părții vătămate. Mai motivează recursul că inculpații minori nu trebuiau achitați ci, eventual, schimbată încadrarea juridică în baza art. 334 C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. Referitor la pedeapsă recursul critică modul de individualizare prin aplicarea unei pedepse prea blânde. În motivarea recursului se arată că mama părții vătămate T.V.

a depus la dosar 2 declarații autentificate din care rezultă că își retrage plângerea, părțile s-au împăcat, și că la termenul din 21 ianuarie 2009 partea vătămată și mama sa au declarat în fața instanței că își retrag apelul, declarație reiterată cu ocazia dezbaterilor în fond din 15 aprilie 2009. Cu toate acestea, în recurs se apreciază că pentru a-și produce efectele retragerea recursului ar fi trebuit făcută cu încuviințarea autorității tutelare din cadrul Consiliului Local al comunei Țăndărei, or, la dosarul cauzei nu există o asemenea încuviințare. Recursul Parchetului nu este fondat. Referitor la critica privind greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., Curtea observă că aceasta este neîntemeiată.

Instanța apelului a făcut o analiză și o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și a stabilit că relațiile sexuale dintre inculpați și partea vătămată s-au consumat cu acordul acesteia din urmă. Referitor la omisiunea instanței de apel de a reține infracțiune continuată pentru faptele ce au primit încadrarea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Curtea observă că această omisiune se regăsește și în hotărârea instanței de fond, care nu a fost criticată de parchet, fiind pentru prima dată invocată în recurs. Cât privește critica referitoare la modul greșit în care a procedat instanța apelului achitându-i pe inculpați pentru infracțiunea de viol în loc să schimbe încadrarea juridică din această infracțiune în infracțiunea de act sexual cu un minor, Curtea observă că instanța a fost sesizată cu ambele infracțiuni, fiecare având profilul bine stabilit și latură subiectivă distinctă, fiind necesară raportarea separată la fiecare infracțiune.

Așa fiind, în mod corect instanța apelului a tratat în mod diferențiat fiecare din cele 2 infracțiuni cu care a fost sesizată și a dat o rezolvare în acord cu probele din dosar și situația juridică distinctă. Cât privește individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere împrejurarea că în cazul infracțiunii prev. de art. 198 pedeapsa pentru această infracțiune este cuprinsă între limitele de 3 până la 10 ani închisoare. Conform art. 109 C. pen. limita pedepselor se reduce la jumătate. Prin urmare, în prezenta cauză pedeapsa de 1 an și 6 luni este egală cu limita minimă prevăzută de lege dar este legală. Cât privește critica referitoare la pretinsa vătămare a intereselor minorei prin absența încuviințării din partea autorității tutelare a retragerii apelului, nici aceasta nu este fondată.

Partea vătămată, minoră, a fost în permanență asistată de reprezentanții săi legali – părinții. Pe de altă parte, procurorul în limitele art. 18 alin. (2) C. proc. pen. a susținut interesele părții vătămate. Instanța apelului nu avea nicio obligație de a solicita opinia autorității tutelare referitoare la dreptul reprezentanților legali ai minorei în ce privește dreptul de dispoziție cu privire la demersurile juridice efectuate în numele acesteia câtă vreme reprezentanții părții vătămate nu erau decăzuți din drepturile părintești. Așa fiind, Curtea observă că niciuna dintre criticile formulate în recurs nu este temeinică, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul parchetului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 85 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.G.V. și C.D.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.D.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.G.V., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.