ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3852/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3852/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 414 din 3 iulie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 198 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen. a condamnat pe inculpatul

B.G.V.

(fiul lui V. și O.) la 4 ani

închisoare.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit.

a) și alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 ani

închisoare.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele în cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni,

urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul

C.D.M.

(fiul lui G. și I.) la 4 ani

închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 197

alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe inculpat la 6

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele în cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6

luni, urmând să execute 7 ani închisoare.

A aplicat celor doi inculpați

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate

reținerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpați.

Au fost obligați cei doi inculpați,

în solidar, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea

vătămată T.A.M., în solidar și cu partea responsabilă civilmente B.V., B.O. și

C.I., toți din comuna Țânțăreni, jud. Gorj și la 1.000 lei cheltuieli judiciare

către aceeași parte vătămată.

A luat act că partea vătămată nu

solicită despăgubiri materiale.

Au fost obligați inculpații la câte

350 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, în solidar cu partea

responsabilă civilmente.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că în seara de 8 aprilie 2007, orele 21,00, inculpatul B.G.V.

împreună cu N.S.M. au mers la domiciliul părții vătămate T.A.M. pe care au

găsit-o în stradă, în fața locuinței și prin violențe fizice au determinat-o să

urce pe motoscuterul cu care circulau și au dus-o în locuința aparținând

numitului P.S.I. unde partea vătămată a fost violată.

Mai reține instanța că inculpatul

minor B.G.V. a recunoscut împrejurarea că a dus-o pe partea vătămată în

locuința lui P.S.I. unde a întreținut raport sexual cu aceasta dar având

acordul ei.

Din declarațiile aceluiași inculpat

instanța mai reține că în jurul orelor 1,30 a întâlnit-o din nou pe partea

vătămată care era împreună cu inculpatul C.D.M. și la insistențele numitului P.S.I.

toți 4 au mers la locuința celui din urmă, care a întreținut raporturi sexuale

cu partea vătămată în timp ce inculpații minori filmau cu telefoanele mobile.

Referitor la inculpatul C.D.M. instanța

reține, din declarațiile lui, faptul de a fi mers la locuința lui P.S.I. chemat

de martorul N.S.M. și a găsit-o pe partea vătămată, unde cu acceptul ei a

întreținut raport sexual.

Declarațiile acestui inculpat

confirmă că scena relațiilor sexuale, prin constrângere, dintre minoră și P.S.D.

a fost filmată cu telefoanele mobile.

Invocând probele administrate în

cauză instanța fondului motivează că inculpații minori B.G.V. și C.D.M. au

exercitat violențe asupra părții vătămate, determinând-o să întrețină cu ei

raport sexual, primul amenințând-o că-i taie hainele și lovind-o cu palmele

peste față, al doilea amenințând-o cu moartea și lovind-o pe partea vătămată.

A mai reținut instanța fondului că

partea vătămată era minoră și nu împlinise vârsta de 15 ani.

La individualizarea pedepselor

instanța fondului a motivat că aceștia sunt minori dar și faptul că au comis

fapte prin violență, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se

apăra.

Prin Decizia penală nr. 85 din 15

aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

admis apelurile declarate de inculpații B.G.V. și C.D.M. împotriva sentinței

menționate, pe care a desființat-o sub aspectul laturii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.G.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin.

(3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.D.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin.

(1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen.,

cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații B.G.V.

și C.D.M. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare.

A interzis inculpaților drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate

reținerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpați.

În baza art. 110

1

C. pen.

a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților, sub

supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, compus din

durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de

instanță.

Pe durata termenului de încercare

inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte trimestrial la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b)

să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă

și executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția asupra disp. art. 110

1

alin. (3) C. pen.

A luat act de retragerea apelului

părții vătămate T.A.M. prin reprezentantul legal T.V.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A obligat pe apelanta parte vătămată

T.A.M. prin reprezentantul legal T.V. la 20 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut următoarea situație de fapt:

La 8 aprilie 2007, în jurul orelor

21,00, inculpatul minor B.G.V. însoțit de martorul N.S.M. s-au deplasat la

locuința părții vătămate care a consimțit să-i însoțească la locuința lui P.S.I.,

unde inculpatul B.G.V. a întreținut raporturi sexuale cu minora cu acordul

acesteia.

Instanța apelului reține că din

probe a rezultat că între partea vătămată și inculpatul minor exista o relație

de prietenie, iar anterior mai întreținuseră raporturi sexuale, împrejurare ce

rezultă atât din declarațiile inculpatului și martorului N.S. dar și din

declarațiile părții vătămate.

Instanța de apel mai reține că în

timp ce inculpatul B.G.V. și martorul N.S. au plecat împreună partea vătămată

s-a deplasat cu inculpatul C.D.M. la locuința acestuia unde, de comun acord, au

întreținut relații sexuale.

Împrejurarea că nici de această dată

partea vătămată n-ar fi fost constrânsă este dovedită, potrivit motivării

instanței apelului, de declarațiile părții vătămate și ale inculpatului minor.

Referitor la relația sexuală între

partea vătămată și P.S.I. instanța apelului reține că în timp ce minorul C.M. o

conducea pe partea vătămată la domiciliul ei, în jurul orelor 1,00, cei doi

l-au întâlnit pe P.S.I. în dreptul locuinței sale. P.S.I. era împreună cu

inculpatul B.G.V. Primul a luat-o pe partea vătămată de gât și a intrat cu ea

în locuință unde i-a invitat și pe inculpații minori B.G.V. și C.M. Acolo, P.S.I.

a întreținut acte sexuale cu partea vătămată, timp în care, la solicitarea lui,

minorii au filmat cu telefoanele mobile.

Această din urmă situație a fost

constatată de instanță prin vizionarea imaginilor filmate cu cele 2 telefoane

și stocate pe CD.

Referitor la aceasta instanța

remarcă faptul că inculpatul C.M. nu apare pe imagini, auzindu-se doar vocea

acestuia când solicită ca partea vătămată să fie lăsată în pace.

Față de situația de fapt reținută

Curtea de apel a apreciat, referitor la evenimentele desfășurate la locuința

numitului P.S.I., după orele 1,00, că faptele inculpaților B.G.V. și C.D.M. de

a filma cu telefoanele mobile în timp ce P.S.I. întreținea raport sexual cu

partea vătămată T.A.M., fără ca inculpații să ajute ori să înlesnească în vreun

fel activitatea numitului P.S.I. nu întrunesc elementele conținutului

constitutiv al infracțiunilor de viol, respectiv complicitate la această

infracțiune, prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C.

pen., 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C.

pen.

Prin urmare, Curtea a dispus

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpaților minori pentru

aceste infracțiuni.

În legătură cu faptele inculpaților

minori B.G.V. și C.D.M. care, cu consimțământul victimei, în data de 8 aprilie

2007 au întreținut raporturi sexuale cu minora T.A.M. ce nu împlinise vârsta de

15 ani, Curtea de apel a reținut că acestea constituie infracțiunea de act

sexual cu un minor prev. de art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și

urm. C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate

instanța apelului a făcut referiri la criteriile de individualizare prevăzute

de lege, gradul de pericol social, împrejurările în care s-au comis faptele,

mediul social din care provin inculpații, astfel că instanța a făcut aplicarea

dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care solicită casarea deciziei

pentru motivele prev. de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Astfel se motivează că în mod greșit

au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.

197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., infracțiunii de act

sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. i s-a dat o greșită

încadrare juridică, pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate

și greșit s-a luat act de declarația părții vătămate minore T.A.M. de retragere

a apelului.

Referitor la achitare în recurs se

motivează că inculpații recunosc faptul de a fi avut raport sexual cu partea

vătămată, că există martori ce confirmă că partea vătămată a încercat să fugă,

aceasta neconsimțind să aibă raporturi sexuale cu inculpații și că instanța de

apel reține numai percepția formată în urma vizionării imaginilor stocate pe CD

și filmate cu telefoanele mobile.

În ce privește încadrarea juridică

dată infracțiunii de viol comisă de inculpatul C.D.M. recursul procurorului

apreciază că acesta a comis fapta în calitate de autor și că greșeala putea fi

îndreptată în apelul părții vătămate.

Mai motivează recursul că inculpații

minori nu trebuiau achitați ci, eventual, schimbată încadrarea juridică în baza

art. 334 C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Referitor la pedeapsă recursul

critică modul de individualizare prin aplicarea unei pedepse prea blânde.

În motivarea recursului se arată că

mama părții vătămate T.V. a depus la dosar 2 declarații autentificate din care

rezultă că își retrage plângerea, părțile s-au împăcat, și că la termenul din

21 ianuarie 2009 partea vătămată și mama sa au declarat în fața instanței că

își retrag apelul, declarație reiterată cu ocazia dezbaterilor în fond din 15

aprilie 2009.

Cu toate acestea, în recurs se

apreciază că pentru a-și produce efectele retragerea recursului ar fi trebuit

făcută cu încuviințarea autorității tutelare din cadrul Consiliului Local al

comunei Țăndărei, or, la dosarul cauzei nu există o asemenea încuviințare.

Recursul Parchetului nu este fondat.

Referitor la critica privind greșita

achitare a inculpaților pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1),

(2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., Curtea observă că aceasta este

neîntemeiată.

Instanța apelului a făcut o analiză

și o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și a stabilit că

relațiile sexuale dintre inculpați și partea vătămată s-au consumat cu acordul

acesteia din urmă.

Referitor la omisiunea instanței de

apel de a reține infracțiune continuată pentru faptele ce au primit încadrarea

prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Curtea observă că această omisiune se

regăsește și în hotărârea instanței de fond, care nu a fost criticată de

parchet, fiind pentru prima dată invocată în recurs.

Cât privește critica referitoare la

modul greșit în care a procedat instanța apelului achitându-i pe inculpați

pentru infracțiunea de viol în loc să schimbe încadrarea juridică din această

infracțiune în infracțiunea de act sexual cu un minor, Curtea observă că

instanța a fost sesizată cu ambele infracțiuni, fiecare având profilul bine

stabilit și latură subiectivă distinctă, fiind necesară raportarea separată la

fiecare infracțiune.

Așa fiind, în mod corect instanța

apelului a tratat în mod diferențiat fiecare din cele 2 infracțiuni cu care a

fost sesizată și a dat o rezolvare în acord cu probele din dosar și situația

juridică distinctă.

Cât privește individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.

72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere

împrejurarea că în cazul infracțiunii prev. de art. 198 pedeapsa pentru această

infracțiune este cuprinsă între limitele de 3 până la 10 ani închisoare.

Conform art. 109 C. pen. limita

pedepselor se reduce la jumătate.

Prin urmare, în prezenta cauză

pedeapsa de 1 an și 6 luni este egală cu limita minimă prevăzută de lege dar

este legală.

Cât privește critica referitoare la

pretinsa vătămare a intereselor minorei prin absența încuviințării din partea

autorității tutelare a retragerii apelului, nici aceasta nu este fondată.

Partea vătămată, minoră, a fost în

permanență asistată de reprezentanții săi legali – părinții.

Pe de altă parte, procurorul în

limitele art. 18 alin. (2) C. proc. pen. a susținut interesele părții vătămate.

Instanța apelului nu avea nicio

obligație de a solicita opinia autorității tutelare referitoare la dreptul

reprezentanților legali ai minorei în ce privește dreptul de dispoziție cu

privire la demersurile juridice efectuate în numele acesteia câtă vreme

reprezentanții părții vătămate nu erau decăzuți din drepturile părintești.

Așa fiind, Curtea observă că niciuna

dintre criticile formulate în recurs nu este temeinică, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul parchetului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 85 din 15

aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpații B.G.V. și C.D.M.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat C.D.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din

fondul M.J.L.C.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.G.V., în sumă de

50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 noiembrie 2009.