ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 879/P/2010 din 08 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., art. 38, art. 42 și art. 45 din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocata M.G.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, pentru continuarea cercetărilor față de P.N.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. , întrucât simpla redactare a cererii de către avocat nu era de natură să producă consecințe juridice, cât timp aceasta nu era semnată.

S-a reținut că, prin ordonanța nr. 1094/P/209 din 15 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător B.G. din cadrul Judecătoriei Novaci, cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței în vederea continuării cercetării penale față de persoana ce a falsificat semnătura de pe cererea depusă la data de 06 iulie 2009 întocmită pe numele persoanei vătămate P.S.I., prin care s-a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Prin ordonanța nr. 89/P/2010 din 13 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, deoarece înscrisul menționat anterior a fost redactat de avocatul M.G.N.

Petentul P.I. susține că nu a semnat cererea depusă la data de 06 iulie 2009 la instanța de judecată, prin care se menționa solicitarea privind acordarea unui termen de judecată, pentru angajarea apărătorului, cerere care a fost luată în considerare de către instanță. Avocata M.G.N. a declarat că 1-a asistat în dosarul nr. 146/267/2009 pe numitul P.N.S., fiind încheiat în acest sens un contract de asistență juridică și a scris cererea datată 06 iulie 2009 și adresată președintelui Judecătoriei Novaci, pe care însă nu a semnat-o și nu a depus-o la instanță, fapt ce rezultă din încheierea de ședință din data de 06 iulie 2009, în care s-a menționat că pârâtul P.N.S., prezent, a depus o cerere de amânare din partea pârâtului P.Ș.I.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul P.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin ordonanța nr. 1631/II/2/2010 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată, plângerea petentului, constatând că soluția adoptată este legală, fiind fundamentată în principal pe depoziția numitului P.N.S., tatăl petentului, care și-a asumat prin declarația dată la termenul din 06 iulie 2009 responsabilitatea întocmirii actului astfel denaturat. Împotriva acestor ordonanțe, petentul P.I. a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova și prin sentința penală nr. 5 din 13 ianuarie 2011 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I.

împotriva ordonanței nr. 879/P/2010 din 08 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1631/II/2/2010 din 27 octombrie 2010, privind pe intimata M.G.N., sentința fiind definitivă. Instanța a reținut că în cauză nu există indicii privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen. reclamată de petent împotriva intimatei, avocat, deoarece un asemenea înscris devine producător de consecințe juridice numai din momentul în care este semnat și poartă dată certă, împrejurări care, în cauză nu au fost confirmate, iar cererea de amânare din 06 iulie 2009 a fost semnată de numitul P.N.S.

- tatăl petentului -, aspect recunoscut cu ocazia declarației din 08 iunie 2010. Astfel, a constatat că soluțiile date sunt legale și temeinice, plângerea petentului fiind nefondată. La data de 21 ianuarie 2011, nemulțumit de această hotărâre, petentul P.I. a formulat recurs împotriva sentinței menționate și a solicitat admiterea recursului, arătând că soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, motivele de recurs invocate fiind la fila 2 din dosar. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea de Apel Craiova față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs. Dispozițiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării.

Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.

Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petentul P.I., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.I. împotriva sentinței penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie 2011.