ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3527/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 138 din 1 iulie

2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul G.C. împotriva ordonanței nr. 239/P/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, soluție pe care a menținut-o, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că persoana vătămată G.C. a

formulat la data de 17 martie 2010 o plângere penală împotriva procurorului

R.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, susținând că

acesta a adoptat o soluție nelegală și netemeinică în Dosarul penal nr.

6912/P/2009 cu scopul de a favoriza persoana cercetată, expertul contabil V.V.

Confirmând propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală

față de acest făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă și fals

intelectual, magistratul procuror a motivat că la momentul întocmirii

expertizei, V.V. a fost asistat de expertul asistent C.D., iar raportul de

expertiză contabilă judiciară nu a fost contestat.

Împotriva soluției

procurorului, petentul G.C. a formulat plângere, în conformitate cu

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., însă prin rezoluția nr. 491/II/2/2010 din

16 martie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova,

plângerea i-a fost respinsă.

S-a arătat că

făptuitorul V.V., în calitate de expert numit într-o cauză penală, a întocmit

un raport de expertiză contabilă asupra situației financiar-contabile ținute de

administratora U.M. la Asociația de Proprietari C.B. din municipiul Craiova

pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 23 ianuarie 2006, învinuită în Dosarul nr.

1088/P/2006.

Expertiza contabilă a

fost efectuată cu participarea expertului asistent C.D. din partea învinuitei,

iar petentul G.C. nu a fost parte în dosar.

Raportul de expertiză

întocmit nu a fost contestat nici de expertul asistent și nici de organele de

cercetare penală întrucât a conținut date reale, astfel că în cauză nu poate fi

exercitată acțiunea penală.

Prin ordonanța nr.

239/P/2010 din 8 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.E. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și 264 alin. (1) C. pen.

Totodată, cauza a

fost disjunsă față de agentul șef adjunct de poliție din cadrul Secției x

Poliție Craiova sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 alin.

(1) C. pen., cercetările urmând a fi efectuate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii că magistratul

procuror și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia

soluționării Dosarului penal nr. 6912/P/2009 și nici că ar fi urmărit

favorizarea persoanei cercetate în cauză.

Plângerea formulată

de petent împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă

ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 567/II/2/2010 din 30 aprilie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

La rândul său, instanța

de fond a menținut ca legală și temeinică soluția dată de procuror, constatând

că actele premergătoare efectuate față de procurorul R.E. exclud existența unor

indicii care să contureze infracțiunile sesizate de petent.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul G.C., solicitând

tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție și procurorilor din

vina cărora nu au fost efectuate cercetări penale față de expertul judiciar

V.V. și față de Asociația de Proprietari C.B. din Craiova.

Recurentul petent

susține că expertul judiciar a întocmit incorect expertiza contabilă, fără să

procedeze la scăderea subvențiilor și chitanțelor din anul 2006, exercitându-și

abuziv atribuțiile de serviciu și fiind favorizat de procurorul R.E.

Verificând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

Instanța de fond a

examinat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este legală și

temeinică.

Actele premergătoare

efectuate în cauză nu au relevat existența unor indicii privind săvârșirea de

fapte penale de către procurorul R.E. cu ocazia soluționării Dosarului penal

nr. 6912/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Procurorul nu a

acționat cu intenția de a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate

și nici de a favoriza făptuitorul, ci și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în

conformitate cu dispozițiile legale, dispunând o soluție supusă controlului

ierarhic și judecătoresc. Nemulțumirea petiționarului față de soluția dată în

cauza penală nu poate constitui - în afara oricăror dovezi și indicii - temei

al tragerii la răspundere penală a magistratului procuror, rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale fiind, de altfel, verificată și menținută ca

atare și de procurorul ierarhic superior al acestuia.

Pentru aceste

considerente, constatând că recursul declarat de petiționar este nefondat,

Înalta Curte va dispune respingerea acestuia, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva Sentinței penale nr.

138 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 octombrie 2010.