ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 693/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 mai 2005, SC T. SA a formulat o plângere penală împotriva judecătorilor F.D., R.D. și G.T., toți din cadrul Tribunalului Dolj, pentru infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu, prevăzute de art. 289 și 246 C. pen. În esență, se afirmă că cei trei judecători, membrii completului de judecată, într-o cauză civilă aflată în recurs, au respins un drept la replică a apărătorului său, în condițiile în care partea adversă a depus la dosar două înscrisuri contestate. De asemenea, se susține că instanța a dat soluția de respingere a recursului pe baza celor două înscrisuri, respingând o cerere pentru efectuarea unei noi expertize.

Prin rezoluția din 3 iunie 2005 (dosar nr. 181/P/2005), procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei trei judecători pentru faptele prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. Prin rezoluția din 6 iulie 2005, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentă în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției procurorului (dosar nr. 2791/II/2/2005). Împotriva rezoluțiilor menționate, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanță. Prin sentința penală nr. 82 din 27 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea.

Petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune, în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că evaluarea și interpretarea probelor administrate într-o cauză constituie atributul exclusiv al judecătorilor investiți cu soluționarea respectivei cauze, în caz contrar fiind afectat principiul independenței judecătorilor. Împotriva acestei sentințe, petenta a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Recursul nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Susținerea petentei potrivit căreia judecarea plângerii s-a făcut cu lipsă de procedură, citația fiind primită la sediul societății după termenul de judecată, este în contradicție cu actele dosarului.

Termenul de judecată la care s-a soluționat plângerea de către instanță a fost la data de 27 septembrie 2005, iar procedura de citare a petentei s-a realizat la data de 12 septembrie 2005, adică cu 2 săptămâni înaintea datei judecății. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că atât rezoluțiile procurorului, cât și sentința primei instanțe sunt date prin corecta aplicare a dispozițiilor legale în materia plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. În condițiile unui drept contestat de părțile unui proces, împrejurarea că una dintre acestea nu are câștig de cauză, nu justifică, singular, prin ea însăși, aprecierea că cel care a pierdut este victima unui abuz al judecătorilor ori a altor fapte de natură infracțională săvârșite de aceștia.

Petenta a fost prezentă la judecarea recursului, din partea introductivă a deciziei rezultând că i-au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale. Evaluarea probelor, inclusiv a celor două înscrisuri depuse de partea adversă, încuviințarea unor noi probe, în condițiile prevăzute de lege, și, eventual, respingerea unora dintre probele propuse, constituie atributul exclusiv al instanței legal investită cu soluționarea litigiului respectiv. După rămânerea definitivă a hotărârii civile, situația faptică și juridică intră sub autoritatea lucrului judecat și nu mai poate fi pusă în discuție decât în condițiile și limitele prevăzute de legea civilă, fiind exclusă reanalizarea acesteia, chiar indirect, pe căile prevăzute de legea penală, în caz contrar fiind afectată stabilitatea hotărârilor judecătorești și independența judecătorilor.

Or, așa cum corect au reținut procurorii și prima instanță, actele premergătoare efectuate nu au conturat încălcări ale legii penale în sensul celor denunțate de petentă. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petentei. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC T. SA Craiova împotriva sentinței penale nr. 82 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2006.