ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1271/2009

Examinând recursurile de față constată: Prin rezoluția nr. 126/P/2008 din 4 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. , reținând că din actele premergătoare nu rezultă că aceasta și-ar fi îndeplinit abuziv sarcinile de serviciu prin pronunțarea sentinței penale nr. 5144 din 5 noiembrie 2003, prin care, între altele, a fost condamnat T.C.D., la 5 milioane amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, soluție menținută de Tribunalul Gorj prin decizia penală nr. 146/ A din 10 aprilie 2004. Prin rezoluția nr. 601/ll/2/2008 din 10 aprilie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva rezoluției de petiționarii T.D., T.C.D.

și B. S. Petiționarii au formulat plângere, conform art. 278 1 C. proc. pen. , împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând că soluția este nelegală și netemeinică deoarece din actele premergătoare rezultă că judecătorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Prin sentința penală nr. 199 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea, ca nefondată, și a obligat fiecare petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că, în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, din actele dosarului rezultând că aceasta și-a exercitat corect atribuțiunile de serviciu.

Petiționarii au declarat recurs pe care nu l-au motivat. Examinând cauza din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Simplul fapt al pronunțării unei hotărâri judecătorești nu poate constitui temei al răspunderii penale, chiar dacă soluția nemulțumește vreuna dintre părți. Pe de altă parte, legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești poate fi examinată exclusiv în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Se constată că nici măcar în plângerea, cu care au fost sesizate organele de urmărire penală, nu este menționată vreo faptă concretă comisă de intimată care să poată atrage răspunderea penală a acesteia. De asemenea, din actele premergătoare nu rezultă existența niciunei acțiuni sau inacțiuni care prin care să se materializeze neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiunilor de serviciu de către intimată.

Așa fiind, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică și, în consecință în mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de petiționari. Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de casare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.D., T.C.D. și B.S. împotriva sentinței penale nr. 199 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 6 aprilie 2009.