ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1271/2009

Examinând recursurile de față constată:

Prin rezoluția nr. 126/P/2008 din 4 martie

2008, Parchetul de

pe lângă

Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Târgu

Jiu, pentru infracțiunea de abuz în

serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

, reținând că din

actele premergătoare nu rezultă că

aceasta

și-ar fi îndeplinit abuziv sarcinile de serviciu prin pronunțarea

sentinței penale nr. 5144 din 5 noiembrie 2003,

prin care, între altele, a fost condamnat T.C.D., la 5 milioane amendă

penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de

fals, soluție menținută

de Tribunalul

Gorj prin decizia penală nr. 146/ A din 10 aprilie 2004.

Prin rezoluția nr. 601/ll/2/2008 din 10

aprilie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a respins,

ca neîntemeiată, plângerea formulată

împotriva rezoluției de

petiționarii T.D., T.C.D.

și B.

S.

Petiționarii au formulat plângere, conform art. 278

1

C.

proc. pen.

, împotriva rezoluției de

neîncepere a

urmăririi penale,

susținând că soluția este nelegală și netemeinică deoarece din actele

premergătoare rezultă că judecătorul se face

vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin sentința penală nr. 199 din 4

noiembrie 2008, Curtea de

Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

plângerea, ca nefondată, și a obligat fiecare petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că, în mod corect,

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, din actele

dosarului

rezultând că

aceasta și-a exercitat corect atribuțiunile de serviciu.

Petiționarii au declarat recurs pe care nu

l-au motivat.

Examinând cauza din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen.

, Înalta Curte constată că

recursul nu este

fondat.

Simplul fapt al pronunțării unei hotărâri judecătorești nu poate

constitui temei al răspunderii penale, chiar dacă soluția nemulțumește vreuna

dintre părți.

Pe de altă parte, legalitatea

și temeinicia unei hotărâri

judecătorești

poate fi examinată exclusiv în cadrul căilor de atac

prevăzute de lege.

Se constată că nici măcar în plângerea, cu care au fost

sesizate organele de urmărire penală, nu este

menționată vreo faptă

concretă comisă de intimată care să poată atrage

răspunderea penală a acesteia.

De asemenea, din actele premergătoare nu

rezultă existența

niciunei

acțiuni sau inacțiuni care prin care să se materializeze

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare

a atribuțiunilor de

serviciu de către intimată.

Așa fiind, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă

de procuror este legală și temeinică și, în

consecință în mod corect

prima

instanță a respins plângerea formulată de petiționari.

Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă

existența vreunui motiv de casare, Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

fiecare recurent petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii

T.D.,

T.C.D. și B.S.

împotriva sentinței penale nr. 199 din 4

noiembrie 2008 a Curții de

Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții petiționari plata sumei de câte 200 lei fiecare cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la 6 aprilie

2009.