ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75 din 31 martie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției nr. 2591/II/2 din 14 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 525/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a aceluiași parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M. și L.M.Z., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Instanța a reținut că petentul P.I. a formulat plângere la parchet împotriva judecătorilor C.M.

și L.M.Z. de la Tribunalul Dolj sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, formând completul de judecată ca instanță de apel în dosarul nr. 3955/2006 al Tribunalului Dolj, prin decizia civilă nr. 394 din 10 iulie 2007 au admis apelurile părții adverse a petentului din cauza civilă și au pronunțat o hotărâre nefavorabilă acestuia. Prin rezoluția nr. 525/P/2007 din 27 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, constatând că fapta nu există, soluția dată în cauză fiind respinsă, potrivit legii, controlului judiciar, prin exercitarea căilor de atac de către partea nemulțumită.

Plângerea împotriva acestei soluții de neurmărire formulată de petentul P.I., a fost respinsă prin rezoluția nr. 2591/II/2/2007 din 14 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Așa cum s-a arătat, plângerea petentului, adresată judecătorului în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 75 din 31 martie 2008 a Curții de Apel Craiova. Instanța a constatat, pe baza materialului de la dosar, că judecătorii reclamați s-au pronunțat în cauza civilă ținând seama de probele administrate, cu respectarea dispozițiilor legale civile și procesual civile iar eventualele nemulțumiri ale petentului pot forma motive de recurs, neputându-se reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petentul P.I., care, prin motivele scrise a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de magistrați, considerând că aceștia nu pot „folosi liberul arbitru în soluționarea oricărei cauze, având în vedere existența căilor de atac”. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., implică, particularizând la categoria magistraților judecători, sub aspectul laturii obiective, desfășurarea judecății și adoptarea hotărârii prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor legale de judecată, având ca urmare o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, iar, în plan subiectiv, intenția, respectiv magistratul cunoscând că încalcă atribuțiile funcționale, dorind să se comporte astfel și prevăzând că prin aceasta se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, rezultat urmărit sau acceptat de făptuitor. În cauză nu există niciun fel de indicii, nerezultând nici din plângerea petentului, că magistrații s-au comportat, obiectiv și subiectiv în condițiile care vor atrage răspunderea penală.

Este neîndoielnic că pot fi săvârșite greșeli de judecată însă în aceste situații, așa cum s-a reținut și prin soluția de netrimitere în judecată și hotărârea criticată, legea prevede posibilitatea exercitării căilor de atac pentru supunerea cauzei controlului judiciar. Așadar, nu operează regula „liberului arbitru”, judecătorul având obligația să se pronunțe în orice cauză pe bază de probe și să motiveze hotărârea, nefiind exclusă răspunderea acestuia, de orice natură, inclusiv penală, dar în condițiile legii. Constatând că hotărârea din cauză este legală și temeinică, recursul petentului P.I. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva sentinței penale nr. 75 din 31 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2008.