ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul R.I. împotriva hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. 2325/54/2008 al Curții de Apel Craiova, nr. 13460/215/2007, 17496/215/2007 ale Judecătoriei Craiova, ca inadmisibilă. A obligat petentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2747 de la 14 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 13460/215/2007 de Judecătoria Craiova, a fost respinsă plângerea petentului R.I., menținând soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din Ordonanța 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007, confirmată prin Ordonanța prim-procurorului nr. 685/II/2/2007 din 14 mai 2007.

A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 RON.

La data de 11 iunie 2007, a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova plângerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de petentul R.I. împotriva Ordonanței 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, confirmată prin Ordonanța nr. 685/II/2/2007 din 14 mai 2007 a prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 13460/215/2007.

În motivarea plângerii petentul a arătat că soluția adoptată este criticabilă pentru că nu au fost audiați martorii propuși de el pentru dovedirea tentativei de omor, iar calificarea faptei ca fiind infracțiune de lovire, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) este eronată și nelegală întrucât lovitura aplicată într-o regiune vitală a corpului ar fi putut să-i producă moartea.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, în noaptea de 28/29 octombrie 2006 în jurul orelor 03,00 făptuitorul D.S. a lovit-o cu o bâtă de baseball pe partea vătămată R.I. - inginer la R.A.A. Craiova, care se afla cu o echipă pe care o coordona pe str. N.T. din Craiova, unde executa o lucrare la sistemul de apă, producându-i leziuni pentru care a necesitat un număr de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, fapt confirmat și de C.M.L. din 30 octombrie 2006.

Prin Ordonanța prim-procurorului, nr. 8604/P/2006 din 24 ianuarie 2007 s-a confirmat soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. față de făptuitorul D.S. căruia i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 RON motivându-se că față de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și față de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă.

Într-adevăr, în data de 28/29 octombrie 2006 între făptuitor și lucrătorii de la R.A. Craiova, printre care și petentul R.I., a avut loc un incident în cursul căruia făptuitorul a lovit pe R.I. cu o bâtă, după un schimb de jigniri. Cu toate acestea, față de împrejurările comiterii faptei și văzând lipsa antecedentelor penale în cazul făptuitorului, amenda administrativă stabilită la cuantumul maxim prevăzut de lege, este suficientă pentru o echitabilă sancționare a făptuitorului.

Prin Sentința penală nr. 17 din 8 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 13460/215/2007, Judecătoria Craiova, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Rezoluției din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., soluție pe care o menține ca legală și temeinică.

A fost obligat petentul la 20 RON cheltuieli judiciare statului.

La data de 16 august 2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 17496/215/2007 plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Rezoluției din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. și F.G.G.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., este netemeinică și nelegală, întrucât, pe data de 29 octombrie 2006 el a fost victima unei tentative de omor din partea a 3 persoane D.S., B. (fostă I.) A.C. și F.G. și deși mărturiile date de cei mai sus menționați nu sunt conforme cu realitatea, organele de urmărire penală s-au rezumat doar la luarea unei singure declarații și multiplicarea altor declarații neadevărate în Dosarul nr. 8604/P/2006. A solicitat anularea rezoluțiilor atacate în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. și judecarea numiților B. și F., pentru complicitate și la tentativă de omor și mărturie mincinoasă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 29 martie 2007, petentul R.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, solicitând cercetarea făptuitorilor B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., iar la data de 13 aprilie 2007 s-a primit sesizarea aceluiași petent, pentru efectuarea de cercetări a făptuitorilor pentru aceeași infracțiune, dosare ce au fost conexate prin ordonanța de conexare din data de 17 aprilie 2007, constând în aceea că în Dosarul nr. 8604/P/2006 I. A.C. a dat declarații false ca și F.G.G. cu privire la modul de derulare a incidentului în care au fost implicate părțile.

În urma cercetărilor efectuate de către organele de urmărire penală, prin rezoluția din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a confirmat în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen., reținându-se că în sarcina celor doi făptuitori nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., deoarece cei doi făptuitori au făcut declarații corespunzătoare stării de fapt existente la momentul în care au fost audiați, în calitate de martori, în Dosarul nr. 8604/P/2006.

Împotriva acestei rezoluți, petentul a formulat plângere la Primul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care prin Rezoluția din 25 iulie 2007, cu nr. 2579/II/2/2007 a dispus respingerea plângerii formulate de petent, constatând că rezoluția din 14 mai 2007, în Dosarul nr. 2829/P/2007, este legală și temeinică.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, la Judecătoria Craiova, în termen legal.

Față de probele administrate de către organele de cercetare penală, probe considerate de instanță ca suficiente, aceasta a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de făptuitorii B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., prin rezoluția din 14 mai 2007 în Dosar nr. 2829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei Craiova, este legală și temeinică.

Pentru a reține astfel, instanța a constatat că, așa cum s-a reținut în Dosarul nr. 8604/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în urma cercetărilor efectuate, nu există indicii că făptuitorii B. (fostă I.) A.C. și F.G.G., ar fi participat în vreun fel la agresarea părții vătămate R.I. în noaptea de 28/29 octombrie 2006 de către D.I., cu o bâtă de baseball, cei doi făptuitori, în calitatea lor de martori, la incidentul în care a fost implicat petentul și învinuitul D., au făcut declarații corespunzătoare stării de fapt pe care au perceput-o, neexistând indicii că ar fi denaturat în vreun mod adevărul. Mai mult decât atât, în declarațiile date cei doi făptuitori au confirmat agresarea petentului de către prietenul lor D.S., cei doi făptuitori văzând comportamentul prietenului lor, au abandonat autoturismul la locul săvârșirii faptei de către D.S. și luând un taxi, s-au deplasat la domiciliul lor.

Ulterior, cu adresa nr. 9786/2008, Curtea de Apel Craiova a înaintat Judecătoriei Craiova, plângerea formulată de petentul revizuent, care a fost înregistrată la acea instanță sub nr. 10537/215/2008.

În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență efectuarea de cercetări penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu a persoanelor care au instrumentat Dosarele nr. 8604/P/2007, 684/II72/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova precum și Dosarele nr. 13460/215/ 2007 și 12831/215/2007 ale Judecătoriei Craiova.

Prin Sentința penală nr. 2732 de la 18 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 10537/215/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanța constatând că petentul a formulat plângere penală împotriva mai multor magistrați, care au instrumentat dosare penale atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cât și la Judecătoria Craiova, competența de soluționare a plângerii revenind Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

După efectuarea cercetărilor, prin Rezoluția nr. 2115/II/2/2007 din 11 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere care, prin Sentința penală nr. 5 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2325/54/2007, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat cerere de revizuire, motivând că „în fazele de cercetare penală, de judecare în fond și recurs, s-au omis amănuntele importante, s-au refuzat elementele de stabilire a adevărului prin favorizarea infractorului și în toate s-a acoperit abuzul polițiștilor prin falsul intelectual săvârșit pentru favorizarea infractorului prin erori judiciare”.

În motivarea hotărârii Curții de Apel Craiova s-a reținut că prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în mod irevocabil că atâta timp cât prin lege nu se reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii”.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată revizuentul a formulat prezentul recurs.

Recursul declarat de revizuentul R.I. este nefondat.

În mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. 2325/54/2008 al Curții de Apel Craiova, nr. 13460/215/2007, 17496/215/2007 ale Judecătoriei Craiova reținându-se, în esență, că atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac este inadmisibilă, așa cum au statuat prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 - Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii pe cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurarea judecății sau a unor raționalmente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În cauză, revizuentul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invocat sau o formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394 din același cod.

Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute de art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.

Întrucât respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiționar i-ar crea acestuia o situație mai grea în propria cale de atac promovată, aducându-se astfel atingere principiului non reformatio in peius, Înalta Curte de Casație și Justiție nemaiputând casa hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul petiționar împotriva Sentinței penale nr. 74 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.I. împotriva Sentinței penale nr. 74 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.