ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3187/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 166 din data de 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au

dispus următoarele:

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul M.G., domiciliat

în municipiul Craiova, jud. Dolj, privind sentința penală nr. 165 din 16

noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2136/54/2007 al Curții de Apel

Craiova.

Obligă

revizuientul M.G. la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Constată că, la

data de 6 august 2008, s-a înregistrat pe rolul instanței – în urma trimiterii

de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova – cererea formulată de

petentul M.G., prin care s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 165 din

16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2136/54/2007 al Curții de Apel

Craiova.

În motivarea

cererii, revizuientul a susținut în esență că cercetările efectuate în cauza a

cărei revizuire se solicită nu sunt complete.

Instanța,

ascultând concluziile procurorului și ale revizuientului și examinând cererea

în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., constată că este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.

Din analiza

actelor și lucrărilor existente la dosar, se reține că, prin cererea de față,

petentul a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătorești pronunțate în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) și alin. (10) C. proc.

pen.

Astfel, prin

sentința penală nr. 165 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2136/54/2007

al Curții de Apel Craiova – definitivă prin decizia penală nr. 518 din 12

februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – s-a respins

ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției nr. 251/P/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații T.M.,

lipsind intimații T.N.C., L.I. și T.B., cu obligarea petentului la 1.000 lei

cheltuieli judiciare către intimați și 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

În hotărârea a

cărei revizuire se solicită, se arată că în mod corect organul de urmărire

penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 220 C. pen., întrucât

actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea de către

aceștia a faptelor reclamate de petent, respectându-se dispozițiile legale cu

ocazia punerii în executare a hotărârilor judecătorești.

Cererea de

revizuire formulată de către revizuient se impune a fi respinsă ca

inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre ce nu poate fi poate fi supusă

revizuirii, deoarece a fost pronunțată în procedura reglementată de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și nu în rezolvarea unei

acțiuni penale.

Din analiza

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care

depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași

dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în

care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe

cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi, exclusiv, hotărârile menționate

de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C.

proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Ca urmare, o altă

interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații,

privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a

judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este

exclusă, în raport cu dispozițiile menționare și cu principiul instituit prin

art. 120 din Constituție, potrivit căruia, părțile interesate pot exercita

căile de atac numai în condițiile legii.

Ca urmare,

coroborarea acestor dispoziții impune concluzia inadmisibilității controlului

judiciar, cu consecința respingerii cererii formulată de petent, pentru acest

motiv, în condițiile în care, în cauza de față, revizuientul a formulat

cererea, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 393 C. proc. pen., cu referire – între altele – la faptul că

acesta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării

faptei și vinovăției unei persoane, finalizată printr-o hotărâre de condamnare,

de achitare sau de încetare a procesului penal și fără ca acesta să invoce

critici care pot fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul M.G.

În motivele de apel,

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Prin recursul

formulat, solicită instanței, ca în baza art. 116 și art. 118 alin. (2) C.

proc. pen., să dispună asupra unei probe asupra căreia nu s-a pronunțat nicio

instanță anterioară, în sensul de a înainta o adresă către Institutul Național

de Expertize Criminalistice din București, în vederea expertizării actelor de

vânzare-cumpărare din anii 1911 și 1914, privind falsitatea lor, existente în circuitul

civil, și au avut ca scop ocuparea în mod abuziv a terenului ce îi aparține de

drept.

Totodată, prin

prezentul recurs, a înaintat și actele pe care solicită a le supune expertizării,

împreună cu faptul ca și cercetarea penală să se desfășoare asupra persoanelor

care s-au folosit de falsitatea acestor acte, și i-au produs grave prejudicii. T.M.

și L.I., care prin faptul de a se folosi de falsitatea actelor asupra cărora

dorește a se efectua expertiza solicitată, au ocupat în mod abuziv suprafața de

1427 mp din terenul rămas liber după demolarea construcțiilor expropriate, față

de dreptul de proprietate de 1100 mp, ce au fost validate prin actele de expropriere.

Totodată, în

hotărârile atacate, dorește a mai sesiza un fapt materializat prin executarea

silită a 24 mp din proprietatea lor, știind că sentința ce constituie titlu

executoriu este fundamentată de actele false așa-zise existente din anul 1911

și 1914, ce au fost luate în seamă în expertiza înaintată în dosar de numita I.I.,

bazată pe date de asemeni false, cum a fost și expertiza înaintată de S.S.

Prin decizia penală

nr. 3187 din data de 9 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus următoarele:

În data de 9 octombrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, respinge ca tardiv formulat,

recursul declarat de revizuientul M.G. împotriva sentinței penale nr. 166 din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova pentru următoarele considerente:

În data de 8 octombrie

2008, Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 166, respinge ca

inadmisibilă cererea formulată de revizuientul M.G., care a fost prezent la

judecată.

Așa cum se precizează

în conținutul sentinței, termenul de recurs era de 10 zile de la pronunțare

pentru părțile prezente.

Împotriva acestei

sentințe penale cu nr. 166 din data de 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova,

formulează recurs M.G. pe data de 2 iulie 2009, cu mult, peste termenul legal

de declarare a recursului.

Mai mult chiar,

recurentul încă din cererea de recurs se contrazice, arătând că a primit

comunicarea la data de 24 septembrie 2009, și el declarând recurs la data de 2

iulie 2009.

Atâta timp cât

recurentul a fost prezent la judecarea în primă instanță a cererii de revizuire,

avea obligația să formuleze recurs în termenul legal de 10 zile de la pronunțare.

Se constată astfel,

tardivitatea formulării recursului.

Urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să se respingă recursul formulat

ca tardiv.

Recurentul M.G.,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

tardiv formulat, recursul declarat de revizuientul M.G. împotriva sentinței

penale nr. 166 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 9 octombrie 2009.