ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de
față,
În baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 484 din 4 martie 2009 pronunțată
de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de
revizuire formulată de petentul C.N., împotriva sentinței penale nr. 990 din 09
iulie 2008 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr.
2857/225/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 305/R/05 septembrie 2008 a
Tribunalului Mehedinți.
A fost obligat petentul la
plata a 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut că petentul a solicitat revizuirea unei
sentințe penale prin care s-a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva
rezoluției nr. 3571/P/2007 din data de 24 ianuarie 2008 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu
Severin, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
S-a mai reținut că, pentru a
fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe art. 394 lit. a) C. proc.
pen., este necesar ca aceasta să se îndrepte împotriva unei sentințe prin care
s-a dispus achitarea, încetarea procesului penal sau condamnarea iar în cauză,
nefiind vorba despre o astfel de hotărâre, s-a apreciat că cererea de revizuire
este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe
penale, în termen legal, a declarat recurs revizuientul C.N., arătând că a
formulat o cerere de revizuire, însă nu i-a fost comunicat nici un răspuns.
Prin Decizia penală nr. 222
de la 3 aprilie 2009, Tribunalul Mehedinți a respins ca nefondat recursul
declarat de recurentul revizuient C.N. și l-a obligat la 40 lei cheltuieli
judiciare către stat, pentru aceleași considerente ca ale instanței de fond.
Împotriva acestei hotărâri,
petentul a formulat recurs care prin Decizia penală 478 din 6 mai 2009 Curtea
de Apel Craiova a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul C.N.
împotriva Deciziei penale nr. 222 din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul
Mehedinți în Dosar nr. 1486/225/2009. A fost obligat revizuientul la 10 lei
cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a apreciat că hotărârea solicitată a fi supusă revizuirii este o
hotărâre prin care a fost soluționată o plângere întemeiată pe dispozițiile art.
278
1
C. proc. pen. care nu poate face obiectul revizuirii, astfel
încât în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de
revizuire.
S-a considerat că hotărârea
care s-a cerut a fi revizuită, având ca obiect plângere împotriva ordonanței de
neîncepere a urmăririi penale, este susceptibilă a fi atacată numai pe calea
recursului, în cadrul căruia se și definitivează, astfel încât noua cale de
atac a fost considerată inadmisibilă.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs petentul C.N., care nu a învederat motivele de
recurs, ci a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Examinând recursul declarat
din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte îl
consideră inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor C.
proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea
acestora potrivit dispozițiilor legilor procesual penale prin care au fost
reglementate hotărârile judecătorești a fi supuse examinării căilor de atac și
motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor penale.
Conform art. 385
1
C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele hotărâri
judecătorești nedefinitive determinate de lege.
Așadar, limitând calea de
atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive, determinate de lege, codul
de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia în raport de care
posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la
această cale de atac stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că
recurentul contestator a exercitat dreptul la recurs, prezentul recurs
neîntrunind condițiile textului de lege, încălcând principiul unicității
acestei căi de atac și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Astfel, excepția inadmisibilității
recursului ridicată de către reprezentantul M.P. se constată a fi întemeiată.
Pentru aceste considerente
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca
inadmisibil recursul declarat de către C.N.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de revizuientul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 478 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la
plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 9 iulie 2009.