ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3276/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 504 din 30 aprilie

2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale

nr. 97/R pronunțată la data de 05 martie 2010, de Tribunalul Mehedinți, în

Dosarul nr. 4192/225/2009.

A obligat recurentul

la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide

astfel instanța Curții de Apel Craiova, a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 97 din 25 ianuarie 2010, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.I. împotriva Sentinței penale

nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05 decembrie 2008 a Tribunalului

Mehedinți.

A fost obligat

revizuentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuielile judiciare în favoarea

statului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că la data de 11 mai 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a sesizat instanța cu

cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva Sentinței penale

nr. 1538 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin

în Dosarul nr. 3884/225/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05

decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că în raport cu prevederile

art. 393 și art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de

atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la

faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate

necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea

unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate

de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din

același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Împotriva Sentinței

penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin,

definitivă prin Decizia nr. 503/R din 15 decembrie 2008 a Tribunalului

Mehedinți, s-a dispus respingerea plângerii formulată de M.I. în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Prin Decizia nr. XVII/2007, publicată în M. Of. nr.

542/17.07.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în

interesul legii și a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei

hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs petentul revizuent M.I., criticând-o ca nelegală și

netemeinică motivând că nu au fost audiate persoanele care l-au hărțuit fără motiv,

că cercetarea trebuie să o facă poliția dintr-un alt județ decât din Mehedinți

și că de fapt dorește să fie judecat într-un alt județ.

Prin Decizia penală

nr. 97/R din 05 martie 2010, Tribunalul Mehedinți a respins ca nefondat

recursul declarat de recurentul M.I., împotriva Sentinței penale nr. 97 din 25

ianuarie 2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. Severin și a obligat

recurentul să plătească statului 30 RON cheltuielile judiciare.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței atât din prisma motivelor de recurs invocate, cât și

din oficiu, s-a constatat că recursul nu este fondat.

Astfel, în

conformitate cu art. 393 și urm. C. proc. pen. pot forma obiect al revizuirii

hotărârile judecătorești definitive prin care instanțele au soluționat o cauză

pe fond și au dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

În speță, instanța de

fond a reținut că revizuirea este inadmisibilă în ipoteza în care este

promovată împotriva unei hotărâri dată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., în același sens fiind și Decizia nr. XVII/2007 Înaltei Curți de

Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe.

Nefiind admisibilă

revizuirea hotărârilor date în procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., nici audierea unor persoane nu putea fi încuviințată, așa cum a

solicitat recurentul revizuent. Mai mult, s-a reținut că, susținerea

recurentului revizuent din cererea de recurs, referitoare la judecarea cauzei

într-un alt județ, poate forma obiectul unei cereri de strămutare - cerere ce

putea fi depusă numai la Înalta Curte de Casație și Justiție - și nu constituie

o cauză de revizuire.

Împotriva acestei

decizii, a formulat recurs revizuentul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fiindcă nu s-au prezentat intimații, că aceștia au dus în eroare

instanța, că martorii audiați nu sunt credibili și că, pentru aflarea

adevărului este necesar ca această cauză să se judece în alt județ.

Cu prilejul

dezbaterilor, instanța a pus, din oficiu, în dezbateri, inadmisibilitatea recursului

formulat.

Recursul a fost

considerat inadmisibil, și, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca atare.

Împotriva acestei

decizii, a formulat recurs revizuentul M.I.

Cu prilejul

dezbaterilor, instanța, din oficiu, a pus în dezbateri, admisibilitatea

recursului formulat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.

Așa cum a rezultat

din actele și lucrările dosarului, obiectul judecății l-a reprezentat o

plângere formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, în baza

art. 278

1

C. proc. pen., adresată în primă instanță judecătoriei,

soluția acesteia fiind atacată în termen legal cu recurs, la tribunal.

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunțată potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi atacată doar cu recurs, iar

aceste dispoziții sunt completate cu cele prevăzute de art. 285

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care stabilesc în mod expres că pot fi atacate

cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii, în cazurile prevăzute de lege.

Din interpretarea

acestor dispoziții, rezultă că, în cazul plângerilor formulate împotriva

soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror, legea a pus la

dispoziție o singură cale de atac, respectiv recursul, iar în condițiile în

care instanța competentă să judece în fond plângerea a fost judecătoria,

hotărârea recurată a rămas definitivă prin respingerea recursului, la instanța

abilitată să cenzureze sentința judecătoriei, respectiv tribunalul.

În acest sens, sunt

și dispozițiile art. 417 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care stabilesc

momentul la care o hotărâre rămâne definitivă în fața instanței de recurs.

Astfel că, în baza

art. 385 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

și va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale

nr. 504 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.