ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3276/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 504 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 97/R pronunțată la data de 05 martie 2010, de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 4192/225/2009. A obligat recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel instanța Curții de Apel Craiova, a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 97 din 25 ianuarie 2010, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.I.

împotriva Sentinței penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți. A fost obligat revizuentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuielile judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a sesizat instanța cu cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 3884/225/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că în raport cu prevederile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Împotriva Sentinței penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, definitivă prin Decizia nr. 503/R din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, s-a dispus respingerea plângerii formulată de M.I.

în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Prin Decizia nr. XVII/2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul revizuent M.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică motivând că nu au fost audiate persoanele care l-au hărțuit fără motiv, că cercetarea trebuie să o facă poliția dintr-un alt județ decât din Mehedinți și că de fapt dorește să fie judecat într-un alt județ. Prin Decizia penală nr. 97/R din 05 martie 2010, Tribunalul Mehedinți a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul M.I., împotriva Sentinței penale nr. 97 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr.

Severin și a obligat recurentul să plătească statului 30 RON cheltuielile judiciare. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atât din prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, s-a constatat că recursul nu este fondat. Astfel, în conformitate cu art. 393 și urm. C. proc. pen. pot forma obiect al revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care instanțele au soluționat o cauză pe fond și au dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. În speță, instanța de fond a reținut că revizuirea este inadmisibilă în ipoteza în care este promovată împotriva unei hotărâri dată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., în același sens fiind și Decizia nr. XVII/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe.

Nefiind admisibilă revizuirea hotărârilor date în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., nici audierea unor persoane nu putea fi încuviințată, așa cum a solicitat recurentul revizuent. Mai mult, s-a reținut că, susținerea recurentului revizuent din cererea de recurs, referitoare la judecarea cauzei într-un alt județ, poate forma obiectul unei cereri de strămutare - cerere ce putea fi depusă numai la Înalta Curte de Casație și Justiție - și nu constituie o cauză de revizuire. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiindcă nu s-au prezentat intimații, că aceștia au dus în eroare instanța, că martorii audiați nu sunt credibili și că, pentru aflarea adevărului este necesar ca această cauză să se judece în alt județ.

Cu prilejul dezbaterilor, instanța a pus, din oficiu, în dezbateri, inadmisibilitatea recursului formulat. Recursul a fost considerat inadmisibil, și, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca atare. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul M.I. Cu prilejul dezbaterilor, instanța, din oficiu, a pus în dezbateri, admisibilitatea recursului formulat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, obiectul judecății l-a reprezentat o plângere formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen., adresată în primă instanță judecătoriei, soluția acesteia fiind atacată în termen legal cu recurs, la tribunal.

Potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi atacată doar cu recurs, iar aceste dispoziții sunt completate cu cele prevăzute de art. 285 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care stabilesc în mod expres că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii, în cazurile prevăzute de lege. Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, în cazul plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror, legea a pus la dispoziție o singură cale de atac, respectiv recursul, iar în condițiile în care instanța competentă să judece în fond plângerea a fost judecătoria, hotărârea recurată a rămas definitivă prin respingerea recursului, la instanța abilitată să cenzureze sentința judecătoriei, respectiv tribunalul.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 417 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care stabilesc momentul la care o hotărâre rămâne definitivă în fața instanței de recurs. Astfel că, în baza art. 385 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.