ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2007

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5583 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 3600/P/2006, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Ș.I., împotriva rezoluției cu nr. 1137/VIII/1/2005, dată la 23 iunie 2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. A fost menținută rezoluția atacată și a fost obligat petiționarul la plata sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul Ș.I., care i-a fost respins, ca tardiv introdus, prin decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 504/63/2007.

Împotriva acestei din urmă decizii petiționarul Ș.I. a formulat un nou recurs, care i-a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 202 din 9 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 504/63/2007. La data de 3 aprilie 2007, petiționarul ș .I. a declarat un nou recurs împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Recursul declarat de petiționar este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. În raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se atacă, în baza alin. (1)0 din acest text de lege, o singură dată cu recurs.

Totodată art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În cauză Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat de petiționarul Șerb Ioan împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, deși cauza a fost soluționată definitiv, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj (atașată prezentei cauze).

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 385 1 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ș.I. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2007.