ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2007

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5583

din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 3600/P/2006,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Ș.I., împotriva rezoluției cu

nr. 1137/VIII/1/2005, dată la 23 iunie 2005 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Craiova.

A fost menținută rezoluția

atacată și a fost obligat petiționarul la plata sumei de 20 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționarul Ș.I., care i-a fost respins, ca tardiv introdus,

prin decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj,

în dosarul nr. 504/63/2007.

Împotriva acestei din urmă

decizii petiționarul Ș.I. a formulat un nou recurs, care i-a fost respins, ca

inadmisibil, prin decizia penală nr. 202 din 9 martie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 504/63/2007.

La data de 3 aprilie 2007,

petiționarul

ș

.I. a declarat un

nou recurs împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția penală.

Recursul declarat de

petiționar este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului

menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile

premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac

determinate de lege.

Legea procesual penală, prin

norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,

concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care

să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări

materiale sau morale părților din proces.

În raport de dispozițiile art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs

hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se atacă,

în baza alin. (1)0 din acest text de lege, o singură dată cu recurs.

Totodată art. 417 C. proc.

pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al

aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici

unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de

jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la

recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a

declarării mai multor recursuri este exclusă.

În cauză Secția Penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat

de petiționarul Șerb Ioan împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a

Curții de Apel Craiova, deși cauza a fost soluționată definitiv, cu autoritate

de lucru judecat, prin decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Dolj (atașată prezentei cauze).

Or, recunoașterea unei căi

de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Ș.I.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 202 din 9

martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.